Cauza C‑230/16

Coty Germany GmbH

împotriva

Parfümerie Akzente GmbH

(cerere de decizie preliminară formulată de Oberlandesgericht Frankfurt am Main)

„Trimitere preliminară – Concurență – Înțelegeri – Articolul 101 alineatul (1) TFUE – Distribuție selectivă de produse cosmetice de lux – Clauză prin care se interzice distribuitorilor să recurgă la un terț neautorizat în cadrul vânzării pe internet – Regulamentul (UE) nr. 330/2010 – Articolul 4 literele (b) și (c)”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera întâi) din 6 decembrie 2017

1. Înțelegeri–Atingere adusă concurenței–Sistem de distribuție selectivă–Distribuție selectivă de produse cosmetice de lux–Admisibilitate–Condiții

   [art. 101 alin. (1) TFUE]

2. Înțelegeri–Atingere adusă concurenței–Sistem de distribuție selectivă–Distribuție selectivă de produse cosmetice de lux–Clauză contractuală prin care se interzice distribuitorilor să recurgă la un terț neautorizat în cadrul vânzării online–Admisibilitate–Condiții

   [art. 101 alin. (1) TFUE]

3. Înțelegeri–Interdicție–Exceptare pe categorii–Acorduri verticale–Regulamentul nr. 330/2010–Contract de distribuție selectivă de produse cosmetice de lux–Clauză contractuală prin care se interzice distribuitorilor să recurgă la un terț neautorizat în cadrul vânzării online–Restrângere a numărului clienților–Inexistență–Restrângere a vânzărilor pasive către utilizatorii finali–Inexistență

   [art. 101 alin. (3) TFUE; Regulamentul nr. 330/2010 al Comisiei, art. 4 lit. (b) și (c)]

1.  Articolul 101 alineatul (1) TFUE trebuie să fie interpretat în sensul că un sistem de distribuție selectivă de produse de lux care urmărește, cu titlu principal, să păstreze imaginea de lux a acestor produse este conform acestei dispoziții, în măsura în care alegerea revânzătorilor are loc în funcție de criterii obiective de natură calitativă, stabilite în mod uniform în raport cu toți revânzătorii potențiali și aplicate în mod nediscriminatoriu, iar criteriile definite nu depășesc ceea ce este necesar.

   (a se vedea punctul 36 și dispozitiv 1)

2.  Articolul 101 alineatul (1) TFUE trebuie să fie interpretat în sensul că nu se opune unei clauze contractuale precum cea în discuție în litigiul principal, care interzice distribuitorilor autorizați dintr‑un sistem de distribuție selectivă de produse de lux – care urmărește, cu titlu principal, să păstreze imaginea de lux a acestor produse – să recurgă în mod vizibil la platforme terțe pentru vânzarea produselor contractuale pe internet dacă această clauză urmărește să păstreze imaginea de lux a produselor menționate, este stabilită în mod uniform și aplicată în mod nediscriminatoriu și dacă este proporțională cu obiectivul urmărit, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere.

   (a se vedea punctul 58 și dispozitiv 2)

3.  Articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 330/2010 al Comisiei din 20 aprilie 2010 privind aplicarea articolului 101 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene categoriilor de acorduri verticale și practici concertate trebuie să fie interpretat în sensul că, în împrejurări precum cele în discuție în litigiul principal, interdicția impusă membrilor unui sistem de distribuție selectivă de produse de lux, care acționează în calitate de distribuitori pe piață, de a recurge în mod vizibil la întreprinderi terțe pentru vânzările pe internet nu constituie o restrângere a numărului clienților, în sensul articolului 4 litera (b) din acest regulament, nici o restrângere a vânzărilor pasive către utilizatorii finali, în sensul articolului 4 litera (c) din regulamentul menționat.

   (a se vedea punctul 69 și dispozitiv 3)