EUR-Lex Access to European Union law
This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 62014CJ0614
Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 5 iulie 2016.
Proces penal împotriva lui Atanas Ognyanov.
Trimitere preliminară – Articolul 267 TFUE – Articolul 94 din Regulamentul de procedură al Curții – Cuprinsul unei cereri de decizie preliminară – Normă națională care prevede recuzarea instanței naționale pentru că a exprimat o opinie provizorie în cererea de decizie preliminară prin constatarea cadrului factual și juridic – Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Articolul 47 al doilea paragraf și articolul 48 alineatul (1).
Cauza C-614/14.
Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 5 iulie 2016.
Proces penal împotriva lui Atanas Ognyanov.
Trimitere preliminară – Articolul 267 TFUE – Articolul 94 din Regulamentul de procedură al Curții – Cuprinsul unei cereri de decizie preliminară – Normă națională care prevede recuzarea instanței naționale pentru că a exprimat o opinie provizorie în cererea de decizie preliminară prin constatarea cadrului factual și juridic – Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Articolul 47 al doilea paragraf și articolul 48 alineatul (1).
Cauza C-614/14.
Court reports – general
Cauza C‑614/14
Procedură penală
împotriva
Atanas Ognyanov
(cerere de decizie preliminară formulată de Sofiyski gradski sad)
„Trimitere preliminară — Articolul 267 TFUE — Articolul 94 din Regulamentul de procedură al Curții — Cuprinsul unei cereri de decizie preliminară — Normă națională care prevede recuzarea instanței naționale pentru că a exprimat o opinie provizorie în cererea de decizie preliminară prin constatarea cadrului factual și juridic — Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene — Articolul 47 al doilea paragraf și articolul 48 alineatul (1)”
Sumar – Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 5 iulie 2016
Întrebări preliminare – Sesizarea Curții – Cuprinsul unei cereri de decizie preliminară – Legislație națională care prevede recuzarea instanței de trimitere pentru că a expus cadrul factual și juridic al cauzei principale
[art. 267 TFUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47 al doilea paragraf și art. 48 alin. (1); Regulamentul de procedură al Curții, art. 94]
Întrebări preliminare – Competența judecătorului național – Stabilirea și aprecierea faptelor deduse judecății – Modificarea aprecierii sale inițiale în urma pronunțării hotărârii Curții – Obligația judecătorului național de a asigura efectul deplin al interpretării dreptului Uniunii reținute de Curte
(art. 267 TFUE)
Dreptul Uniunii Europene – Supremație – Drept național contrar – Inaplicabilitate de plin drept a normelor existente – Obligația de a modifica o jurisprudență consacrată întemeiată pe o interpretare a dreptului național contrară dreptului Uniunii
(art. 267 TFUE)
Articolul 267 TFUE și articolul 94 din Regulamentul de procedură al Curții, citite în lumina articolului 47 al doilea paragraf și a articolului 48 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie interpretate în sensul că se opun unei norme naționale interpretate într‑un mod care obligă instanța de trimitere să se abțină în cauza pendinte pentru motivul că a expus, în cererea sa de decizie preliminară, cadrul factual și juridic al acestei cauze.
Astfel, prin expunerea cadrului factual și juridic al cauzei principale în cadrul cererii de decizie preliminară, o instanță de trimitere nu face decât să se conformeze cerințelor care decurg din articolul 267 TFUE și din articolul 94 din Regulamentul de procedură. În aceste condiții, prezentarea de către instanța respectivă, în cererea sa de decizie preliminară, a cadrului factual și juridic pertinent al cauzei principale răspunde cerinței de cooperare inerentă mecanismului trimiterii preliminare și nu poate, în sine, să încalce nici dreptul la un proces echitabil, consacrat la articolul 47 al doilea paragraf din cartă, nici dreptul la prezumția de nevinovăție, garantat prin articolul 48 alineatul (1) din aceasta. În această privință, o normă națională – potrivit căreia prezentarea de către un judecător național, într‑o cerere de decizie preliminară, a cadrului factual și juridic al cauzei în discuție constituie un caz de părtinire – riscă, în special, să aibă drept consecință faptul ca judecătorul respectiv să prefere să se abțină de la a adresa Curții întrebări preliminare pentru a evita fie recuzarea și aplicarea unor sancțiuni disciplinare, fie introducerea unor cereri de decizie preliminară inadmisibile. Prin urmare, o astfel de normă aduce atingere prerogativelor recunoscute instanțelor naționale prin articolul 267 TFUE și, în consecință, eficacității cooperării dintre Curte și instanțele naționale, instituită prin mecanismul trimiterii preliminare.
(a se vedea punctele 22, 23, 25 și 26 și dispozitiv 1)
Dreptul Uniunii și în special articolul 267 TFUE trebuie interpretat în sensul că nici nu impune și nici nu interzice instanței de trimitere să procedeze, după pronunțarea hotărârii preliminare, la o nouă audiere a părților, precum și la noi măsuri de administrare a probelor susceptibile să o conducă la modificarea constatărilor de fapt și de drept pe care le‑a făcut în cadrul cererii de decizie preliminară, cu condiția ca această instanță să asigure efectul deplin al interpretării dreptului Uniunii reținute de Curte.
(a se vedea punctul 30 și dispozitiv 2)
Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune aplicării de o instanță de trimitere a unei norme naționale interpretate în jurisprudența națională într‑un mod care obligă instanța de trimitere să se abțină în cauza pendinte pentru motivul că a expus, în cererea sa de decizie preliminară, cadrul factual și juridic al acestei cauze, din moment ce aceasta este considerată contrară dreptului respectiv. Astfel, instanța de trimitere are obligația de a asigura efectul deplin al articolului 267 TFUE înlăturând, din oficiu dacă este necesar, interpretarea unei norme naționale, în cazul în care această interpretare nu este compatibilă cu dreptul Uniunii.
(a se vedea punctele 36 și 37 și dispozitiv 3)