Cauza C‑165/13

Stanislav Gross

împotriva

Hauptzollamt Braunschweig

(cerere de decizie preliminară formulată de Bundesfinanzhof)

„Fiscalitate — Directiva 92/12/CEE — Articolele 7-9 — Regimul general al produselor supuse accizelor — Produse puse în consum într‑un stat membru și deținute în scopuri comerciale într‑un alt stat membru — Exigibilitatea accizelor de la un deținător al acestor produse care le‑a dobândit în statul membru de destinație — Achiziționare în urma operațiunii de intrare”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a doua) din 3 iulie 2014

1. Dispoziții fiscale – Armonizarea legislațiilor – Accize – Directiva 92/12 – Exigibilitatea accizei care trebuie să fie identică în toate statele membre – Evitarea dublei impuneri

   (Directiva 92/12 a Consiliului)

2. Întrebări preliminare – Competența Curții – Identificarea elementelor de drept al Uniunii pertinente – Reformularea întrebărilor

   (art. 267 TFUE; Directiva 92/12 a Consiliului)

3. Dispoziții fiscale – Armonizarea legislațiilor – Accize – Directiva 92/12 – Produse puse în consum într‑un stat membru și deținute în scopuri comerciale într‑un alt stat membru – Persoana care primește produsele – Produse deținute succesiv de mai mulți deținători – Exigibilitatea accizei pentru orice deținător al produselor

   [Directiva 2008/118 a Consiliului, art. 33 alin. (3), și Directiva 92/12 a Consiliului, art. 7 alin. (3) și art. 9 alin. (1)]

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 17)

2.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 20)

3.  Din moment ce articolul 7 alineatul (3) din Directiva 92/12 privind regimul general al produselor supuse accizelor și privind deținerea, circulația și monitorizarea acestor produse prevede expres că persoana care „primește produsele” în cauză poate fi debitoarea accizelor pentru produsele supuse acestora, puse în consum într‑un stat membru și deținute în scopuri comerciale în alt stat membru, această dispoziție trebuie interpretată în sensul că, atunci când produsele au fost deținute succesiv de mai mulți deținători, este debitor al accizelor orice deținător al produselor în cauză.

   O interpretare mai restrictivă care limitează calitatea de debitor al accizelor la primul deținător al produselor în cauză ar fi contrară obiectivului Directivei 92/12. Astfel, în temeiul acesteia, circulația produselor de pe teritoriul unui stat membru către altul nu trebuie să dea naștere unui control sistematic efectuat de autoritățile naționale, care ar putea împiedica libera circulație a mărfurilor pe piața internă a Uniunii Europene. În consecință, o astfel de interpretare ar face mai incertă colectarea accizelor datorate la trecerea unei frontiere a Uniunii.

   Această concluzie este confirmată și de articolul 33 alineatul (3) din Directiva 2008/118 privind regimul general al accizelor și de abrogare a Directivei 92/12 care simplifică conținutul articolului 7 din Directiva 92/12 făcând trimitere în continuare numai la persoana „căreia îi sunt livrate produsele în cel de al doilea stat membru”.

   Rezultă că articolul 9 alineatul (1) din Directiva 92/12 coroborat cu articolul 7 din această directivă trebuie interpretat în sensul că dispoziția menționată permite unui stat membru să considere debitor al accizelor o persoană care deține, pe teritoriul fiscal al acestui stat, în scopuri comerciale, produse supuse accizelor puse în consum în alt stat membru, chiar dacă această persoană nu este prima deținătoare a acestor produse în statul membru de destinație.

   (a se vedea punctele 25-28 și dispozitivul)