EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 62011CJ0478

Sumarul hotărârii

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 23 aprilie 2013.
Laurent Gbagbo (C-478/11 P), Katinan Justin Koné (C-479/11 P), Akissi Danièle Boni-Claverie (C-480/11 P), Alcide Djédjé (C-481/11 P) și Affi Pascal N’Guessan (C-482/11 P) împotriva Consiliului Uniunii Europene.
Recurs – Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive adoptate împotriva unor persoane și entități – Articolul 263 al șaselea paragraf TFUE – Termen de introducere a acțiunii – Forță majoră – Conflict armat.
Cauzele conexate C-478/11 P-C-482/11 P.

Cauzele conexate C-478/11 P-C-482/11 P

Laurent Gbagbo (C-478/11 P), Katinan Justin Koné (C-479/11 P), Akissi Danièle Boni-Claverie (C-480/11 P), Alcide Djédjé (C-481/11 P) și Affi Pascal N’Guessan (C-482/11 P)

împotriva

Consiliului Uniunii Europene

„Recurs — Politica externă și de securitate comună — Măsuri restrictive adoptate împotriva unor persoane și entități — Articolul 263 al șaselea paragraf TFUE — Termen de introducere a acțiunii — Forță majoră — Conflict armat”

Sumar – Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 23 aprilie 2013

  1. Acțiune în anulare – Termene – Punct de plecare – Act prin care se iau măsuri restrictive împotriva unei persoane sau a unei entități – Act publicat și comunicat destinatarilor – Data comunicării actului

    [art. 263 al patrulea și al șaselea paragraf TFUE și art. 275 al doilea paragraf TFUE; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 102; Regulamentul nr. 560/2005 al Consiliului, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 25/2011, art. 11a alin. (3); Decizia 2010/656 a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2010/801, art. 7 alin. (3)]

  2. Procedură jurisdicțională – Termene de introducere a acțiunii – Termen pentru considerente de distanță – Caracter forfetar – Încălcarea principiului egalității de tratament atunci când este vorba despre părți stabilite în țări terțe îndepărtate de sediul Curții – Lipsă

    [Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 102 alin. (2)]

  3. Procedură jurisdicțională – Termene de introducere a acțiunii – Decădere – Caz fortuit sau caz de forță majoră – Noțiune – Situație de conflict armat în statul de reședință – Obligația de a susține cu elemente factuale imposibilitatea respectării termenului

    (art. 263 al șaselea paragraf TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 45 al doilea paragraf)

  1.  Întrucât este vorba de acte ale Consiliului prin care se impun măsuri restrictive anumitor persoane și entități din Côte d’Ivoire care au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și care, în temeiul articolului 7 alineatul (3) din Decizia 2010/656 de reînnoire a măsurilor restrictive impuse împotriva Côte d’Ivoire, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2010/801, și al articolului 11a alineatul (3) din Regulamentul nr. 560/2005 de impunere a anumitor măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități având în vedere situația din Côte d’Ivoire, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 25/2011, trebuie să fie totodată comunicate persoanelor sau entităților în cauză, fie direct, în cazul în care adresele acestora sunt cunoscute, fie, în caz contrar, prin publicarea unui anunț în Jurnalul Oficial menționat, termenul de introducere a unei acțiuni în anulare în temeiul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE începe să curgă, pentru fiecare dintre persoanele și entitățile vizate, de la data comunicării care trebuie să îi fie făcută.

    Astfel, având în vedere că aceste acte, care se aseamănă, în același timp, atât cu actele cu caracter general, cât și cu o serie de decizii individuale, au fost adoptate în temeiul dispozițiilor referitoare la politica externă și de securitate comună, natura individuală a acestor acte este cea care, potrivit articolului 275 al doilea paragraf TFUE și articolului 263 al patrulea paragraf TFUE, permite accesul la instanța Uniunii. Având în vedere aceste particularități și regimul de publicare și de comunicare care rezultă din acestea, articolul 263 al șaselea paragraf TFUE nu ar fi aplicat în mod coerent dacă, în ceea ce privește persoanele și entitățile vizate, punctul de plecare pentru calculul termenului de introducere a unei acțiuni în anulare ar fi situat, în privința acestor persoane, la data publicării actului în cauză, iar nu la data la care acesta le-a fost comunicat. Astfel, această comunicare are ca obiect tocmai să permită destinatarilor să își apere drepturile în cele mai bune condiții posibile și să decidă în deplină cunoștință de cauză dacă este util să sesizeze instanța Uniunii.

    Pe de altă parte, dat fiind că anunțurile publicate în Jurnalul Oficial în atenția persoanelor și entităților vizate sunt de natură să le permită acestora să identifice calea de atac de care dispun pentru a contesta înscrierea lor pe liste, precum și data de expirare a termenului de exercitare a căii de atac respective, persoanele și entitățile vizate nu pot întârzia punctul de plecare al termenului de introducere a acțiunii prevalându-se de lipsa unei comunicări directe sau a unei luări la cunoștință efective ulterioare a deciziei. În cazul în care o astfel de posibilitate ar fi, în lipsa unui caz de forță majoră, permisă reclamanților, s-ar aduce atingere înseși finalității termenului de introducere a acțiunii, care constă în protecția securității juridice, evitând repunerea permanentă în discuție a actelor Uniunii care produc efecte juridice.

    (a se vedea punctele 55-59 și 62)

  2.  A se vedea textul deciziei.

    (a se vedea punctul 63)

  3.  Potrivit articolului 263 al șaselea paragraf TFUE și articolului 45 din Statutul Curții, îi revine reclamantului care invocă existența unui caz de forță majoră sarcina să dovedească, pe de o parte, că împrejurări neobișnuite, imprevizibile și care îi sunt străine au avut drept consecință imposibilitatea acestuia de a respecta termenul de introducere a acțiunii prevăzut la articolul 263 al șaselea paragraf TFUE și, pe de altă parte, că nu se putea proteja de consecințele împrejurărilor menționate luând măsuri adecvate, fără a accepta sacrificii excesive.

    În această privință, nu este suficient ca un reclamant să invoce în mod general o situație de conflict armat în statul său de reședință fără să prezinte elemente care să permită instanței Uniunii să înțeleagă modul și perioada exactă în care situația generală a conflictului armat și împrejurările personale l-ar fi împiedicat să își introducă acțiunea în timp util.

    (a se vedea punctele 72-74)

Top

Cauzele conexate C-478/11 P-C-482/11 P

Laurent Gbagbo (C-478/11 P), Katinan Justin Koné (C-479/11 P), Akissi Danièle Boni-Claverie (C-480/11 P), Alcide Djédjé (C-481/11 P) și Affi Pascal N’Guessan (C-482/11 P)

împotriva

Consiliului Uniunii Europene

„Recurs — Politica externă și de securitate comună — Măsuri restrictive adoptate împotriva unor persoane și entități — Articolul 263 al șaselea paragraf TFUE — Termen de introducere a acțiunii — Forță majoră — Conflict armat”

Sumar – Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 23 aprilie 2013

  1. Acțiune în anulare — Termene — Punct de plecare — Act prin care se iau măsuri restrictive împotriva unei persoane sau a unei entități — Act publicat și comunicat destinatarilor — Data comunicării actului

    [art. 263 al patrulea și al șaselea paragraf TFUE și art. 275 al doilea paragraf TFUE; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 102; Regulamentul nr. 560/2005 al Consiliului, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 25/2011, art. 11a alin. (3); Decizia 2010/656 a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2010/801, art. 7 alin. (3)]

  2. Procedură jurisdicțională — Termene de introducere a acțiunii — Termen pentru considerente de distanță — Caracter forfetar — Încălcarea principiului egalității de tratament atunci când este vorba despre părți stabilite în țări terțe îndepărtate de sediul Curții — Lipsă

    [Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 102 alin. (2)]

  3. Procedură jurisdicțională — Termene de introducere a acțiunii — Decădere — Caz fortuit sau caz de forță majoră — Noțiune — Situație de conflict armat în statul de reședință — Obligația de a susține cu elemente factuale imposibilitatea respectării termenului

    (art. 263 al șaselea paragraf TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 45 al doilea paragraf)

  1.  Întrucât este vorba de acte ale Consiliului prin care se impun măsuri restrictive anumitor persoane și entități din Côte d’Ivoire care au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și care, în temeiul articolului 7 alineatul (3) din Decizia 2010/656 de reînnoire a măsurilor restrictive impuse împotriva Côte d’Ivoire, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2010/801, și al articolului 11a alineatul (3) din Regulamentul nr. 560/2005 de impunere a anumitor măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități având în vedere situația din Côte d’Ivoire, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 25/2011, trebuie să fie totodată comunicate persoanelor sau entităților în cauză, fie direct, în cazul în care adresele acestora sunt cunoscute, fie, în caz contrar, prin publicarea unui anunț în Jurnalul Oficial menționat, termenul de introducere a unei acțiuni în anulare în temeiul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE începe să curgă, pentru fiecare dintre persoanele și entitățile vizate, de la data comunicării care trebuie să îi fie făcută.

    Astfel, având în vedere că aceste acte, care se aseamănă, în același timp, atât cu actele cu caracter general, cât și cu o serie de decizii individuale, au fost adoptate în temeiul dispozițiilor referitoare la politica externă și de securitate comună, natura individuală a acestor acte este cea care, potrivit articolului 275 al doilea paragraf TFUE și articolului 263 al patrulea paragraf TFUE, permite accesul la instanța Uniunii. Având în vedere aceste particularități și regimul de publicare și de comunicare care rezultă din acestea, articolul 263 al șaselea paragraf TFUE nu ar fi aplicat în mod coerent dacă, în ceea ce privește persoanele și entitățile vizate, punctul de plecare pentru calculul termenului de introducere a unei acțiuni în anulare ar fi situat, în privința acestor persoane, la data publicării actului în cauză, iar nu la data la care acesta le-a fost comunicat. Astfel, această comunicare are ca obiect tocmai să permită destinatarilor să își apere drepturile în cele mai bune condiții posibile și să decidă în deplină cunoștință de cauză dacă este util să sesizeze instanța Uniunii.

    Pe de altă parte, dat fiind că anunțurile publicate în Jurnalul Oficial în atenția persoanelor și entităților vizate sunt de natură să le permită acestora să identifice calea de atac de care dispun pentru a contesta înscrierea lor pe liste, precum și data de expirare a termenului de exercitare a căii de atac respective, persoanele și entitățile vizate nu pot întârzia punctul de plecare al termenului de introducere a acțiunii prevalându-se de lipsa unei comunicări directe sau a unei luări la cunoștință efective ulterioare a deciziei. În cazul în care o astfel de posibilitate ar fi, în lipsa unui caz de forță majoră, permisă reclamanților, s-ar aduce atingere înseși finalității termenului de introducere a acțiunii, care constă în protecția securității juridice, evitând repunerea permanentă în discuție a actelor Uniunii care produc efecte juridice.

    (a se vedea punctele 55-59 și 62)

  2.  A se vedea textul deciziei.

    (a se vedea punctul 63)

  3.  Potrivit articolului 263 al șaselea paragraf TFUE și articolului 45 din Statutul Curții, îi revine reclamantului care invocă existența unui caz de forță majoră sarcina să dovedească, pe de o parte, că împrejurări neobișnuite, imprevizibile și care îi sunt străine au avut drept consecință imposibilitatea acestuia de a respecta termenul de introducere a acțiunii prevăzut la articolul 263 al șaselea paragraf TFUE și, pe de altă parte, că nu se putea proteja de consecințele împrejurărilor menționate luând măsuri adecvate, fără a accepta sacrificii excesive.

    În această privință, nu este suficient ca un reclamant să invoce în mod general o situație de conflict armat în statul său de reședință fără să prezinte elemente care să permită instanței Uniunii să înțeleagă modul și perioada exactă în care situația generală a conflictului armat și împrejurările personale l-ar fi împiedicat să își introducă acțiunea în timp util.

    (a se vedea punctele 72-74)

Top