Cauza T‑403/21

(publicare în extras)

Norddeutsche Landesbank- Girozentrale

împotriva

Comitetului unic de rezoluție

Hotărârea Tribunalului (Camera a opta extinsă) din 17 iulie 2024

„Uniunea economică și monetară – Uniunea bancară – Mecanismul unic de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții (MUR) – Fondul unic de rezoluție (FUR) – Decizia SRB privind contribuțiile ex ante pentru anul 2021 – Obligația de motivare – Egalitate de tratament – Proporționalitate – Marja de apreciere a SRB – Eroare vădită de apreciere – Excepție de nelegalitate – Marja de apreciere a Comisiei – Limitarea în timp a efectelor hotărârii”

1. Instituțiile Uniunii Europene – Exercitarea competențelor – Competență de a adopta acte delegate conferită Comisiei – Întindere – Aprecieri și evaluări complexe – Marjă largă de apreciere – Determinarea metodologiei pentru calcularea contribuțiilor ex ante la Fondul unic de rezoluție (FUR) – Stabilirea criteriilor de adaptare a contribuțiilor menționate – Control jurisdicțional – Limite

   [art. 290 TFUE; Regulamentul nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului, considerentul (41); Regulamentul 2015/63 al Comisiei; Directiva 2014/59 a Parlamentului European și a Consiliului]

   (a se vedea punctele 46-48)

2. Politica economică și monetară – Politica economică – Mecanismul unic de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții – Contribuții ex ante la Fondul unic de rezoluție – Calculul multiplicatorul de ajustare a contribuțiilor în funcție de profilul de risc al instituțiilor – Clasificarea instituțiilor menționate potrivit metodologiei de binning pentru calculul acestui multiplicator

   [Regulamentul 2015/63 al Comisiei, art. 6, art. 9 alin. (3) și anexa I; Directiva 2014/59 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 103 alin. (7)]

   (a se vedea punctele 106-113 și 115-120)

3. Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Întindere – Furnizarea de către autor a unor explicații cu privire la motivele actului în cursul procedurii în fața instanței Uniunii – Condiții – Inexistența unor contradicții și obligația de coerență a explicațiilor cu motivele menționate

   (a se vedea punctele 156 și 157)

4. Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Întindere – Decizie a Comitetului unic de rezoluție (SRB) de stabilire a contribuțiilor ex ante la Fondul unic de rezoluție (FUR) – Obligația SRB de a comunica instituțiilor în cauză metodologia de calcul al acestor contribuții și metodologia de determinare a cuantumului nivelului‑țintă anual

   [Regulamentul nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului; Regulamentul. 2015/81 al Consiliului, art. 4; Regulamentul 2015/63 al Comisiei, art. 4 alin. (2) și anexa I]

   (a se vedea punctele 159 și 160)

5. Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Întindere – Decizie a Comitetului unic de rezoluție (SRB) de stabilire a contribuțiilor ex ante la Fondul unic de rezoluție (FUR) – Lipsa necesității de a menționa în această decizie toate elementele care permit să se verifice exactitatea calculului contribuției – Evaluare comparativă a obligației de motivare și a principiului general al protecției secretului comercial al instituțiilor în cauză – Legalitatea dispozițiilor privind metoda de calcul al contribuțiilor ex ante la FUR – Principiul respectării secretului comercial – Obligația SRB de a publica și de a transmite instituțiilor în cauză, într‑o formă agregată și anonimizată, informațiile referitoare la instituții pentru calcularea contribuției ex ante

   (art. 296 al doilea paragraf TFUE; Regulamentul nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului; Regulamentul 2015/63 al Comisiei, art. 4-7 și 9 și anexa I; Directiva 2014/59 a Parlamentului European și a Consiliului)

   (a se vedea punctele 173-183)

6. Instituțiile Uniunii Europene – Exercitarea competențelor – Competență de a adopta acte delegate conferită Comisiei – Întindere – Aprecieri și evaluări complexe – Marjă largă de apreciere – Determinarea metodologiei pentru calcularea contribuțiilor ex ante la Fondul unic de rezoluție (FUR) – Aplicarea și ponderarea indicatorului de risc sistem instituțional de protecție (SIP) – Control jurisdicțional – Limite

   [Regulamentul 2015/63 al Comisiei, art. 7 alin. (4)]

   (a se vedea punctele 296 și 297)

7. Politica economică și monetară – Politica economică – Mecanismul unic de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții – Contribuții ex ante la Fondul unic de rezoluție – Calculul multiplicatorul de ajustare a contribuțiilor în funcție de profilul de risc al instituțiilor – Încălcarea libertății de a desfășura o activitate comercială – Inexistență

   (Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 16; Regulamentul 2015/63 al Comisiei)

   (a se vedea punctele 417-420 și 423)

Rezumat

Sesizat cu o acțiune în anulare, pe care o admite, Tribunalul anulează decizia Comitetului unic de rezoluție (denumit în continuare „SRB”) privind stabilirea contribuțiilor ex ante la Fondul unic de rezoluție (denumit în continuare „FUR”) pentru anul 2021, în măsura în care privește Norddeutsche Landesbank- Girozentrale, reclamanta, ca urmare a încălcării de către SRB a obligației sale de motivare referitoare la stabilirea nivelului‑țintă anual.

În hotărârea sa, Tribunalul aduce precizări cu privire la conformitatea metodologiei de binning, utilizată în scopul adaptării contribuțiilor anuale de bază la profilul de risc real al instituțiilor contribuabile, cu dreptul de rang superior.

Reclamanta este o instituție de credit cu sediul în Germania. La 14 aprilie 2021, SRB a adoptat o decizie prin care a stabilit ( 1 ) contribuțiile ex ante la FUR pentru anul 2021 ale instituțiilor de credit și ale anumitor firme de investiții, printre care și reclamanta ( 2 ).

Aprecierea Tribunalului

În ceea ce privește nelegalitatea subtitlului „Etapa 2” din anexa I la Regulamentul delegat 2015/63 ( 3 ) (denumită în continuare „dispoziția atacată”), reclamanta susține că Comisia a săvârșit o eroare de apreciere atunci când a adoptat metodologia de binning prevăzută în acesta, întrucât ar împiedica SRB să adapteze în mod adecvat contribuțiile anuale de bază la profilul de risc real al instituțiilor.

În această privință, într‑o primă etapă, Tribunalul deduce trei etape ale respectivei metodologii.

Mai întâi, SRB trebuie să calculeze un număr de intervale pentru a compara instituțiile având în vedere diferiții indicatori și subindicatori de risc, ulterior îi revine sarcina de a repartiza, în principiu, același număr de instituții în fiecare interval, începând prin a atribui primului interval instituțiile care au valorile cele mai mici ale indicatorului primar și, în sfârșit, îi revine sarcina de a atribui tuturor instituțiilor care figurează într‑un anumit interval același punctaj, denumit „indicator discretizat”, de care trebuie să țină seama pentru restul calculului multiplicatorului lor de ajustare.

Într‑o a doua etapă, Tribunalul subliniază că din această metodologie decurg două fenomene specifice.

Pe de o parte, nu este exclus ca aplicarea acestei metode să poată conduce la situații în care instituții care, pentru un anumit indicator de risc, au valori care dovedesc că au profiluri mai puțin riscante pentru acest indicator decât valoarea medie a instituțiilor în cauză sunt totuși atribuite, pentru indicatorul în cauză, unuia dintre intervalele care sunt compuse din instituții relativ mai riscante. Această consecință decurge printre altele din faptul că anumite instituții au valori denumite „extreme”, cu alte cuvinte valori care prezintă o mare abatere de la medie. Pe de altă parte, ca urmare a existenței acestor valori extreme, nu este exclus ca aplicarea metodologiei de binning să poată conduce la situații în care instituții care au valori pentru un anumit indicator de risc care sunt apropiate de cele ale instituțiilor repartizate în intervalul precedent ajung totuși să fie repartizate în următorul interval, care conține instituții având valori pentru același indicator de risc care ar putea fi uneori considerabil mai mari.

Cu toate acestea, acest lucru nu înseamnă că metodologia de binning este afectată de o eroare vădită de apreciere.

În această privință, Tribunalul amintește, în primul rând, că Regulamentul delegat 2015/63 a prevăzut ( 4 ) o metodă de ajustare a contribuțiilor ex ante la profilul de risc al instituțiilor care se întemeiază pe o comparare a profilurilor lor de risc. Or, așa cum reiese din studiul empiric efectuat anterior adoptării Regulamentului delegat 2015/63, ale cărui rezultate au fost rezumate în studiul tehnic al Joint Research Centre (Centrul Comun de Cercetare, denumit în continuare „JRC”) din cadrul Comisiei, metodologia de binning figurează printre metodele care pot permite efectuarea unei asemenea comparații și chiar este considerată metoda cea mai adecvată în acest scop. Astfel, metodologia de binning este o metodă statistică recunoscută în vederea tratării valorilor extreme, din moment ce evită, în măsura posibilului, ca prezența acestor valori să conducă la comparații care ar fi denaturate. În speță, metoda menționată permite să se evite, așa cum reiese din studiul tehnic al JRC, ca instituțiile care au valori ridicate pentru anumiți indicatori de risc să primească totuși un punctaj care indică un profil de risc scăzut pentru acești indicatori, întrucât există anumite instituții care au valori extreme.

În al doilea rând, Tribunalul arată că metodologia de binning este o metodă ușoară pentru a compara un număr mare de date raportate de instituțiile a căror contribuție ex ante este ajustată la profilul lor de risc. În această privință, Tribunalul precizează că dispoziția atacată prevede regula potrivit căreia numărul de intervale se calculează pe baza unei formule enunțate în cuprinsul acesteia, precum și cea potrivit căreia SRB atribuie, în principiu, același număr de instituții în fiecare interval, începând prin a atribui în primul interval instituțiile care au valorile cele mai mici ale indicatorului primar. Tribunalul consideră că metodologia de binning prevede reguli obiective care pot fi aplicate cu ușurință de SRB, ceea ce constituie de altfel un obiectiv care poate fi urmărit în mod legitim de reglementarea Uniunii.

În al treilea rând, Tribunalul apreciază că consecințele celor două fenomene citate anterior trebuie relativizate de următoarele patru împrejurări. Primo, ajustarea contribuțiilor ex ante nu se poate realiza decât în intervalul unui coeficient cuprins între 0,8 și 1,5 ( 5 ). Contribuția anuală de bază rămâne astfel elementul preponderent pentru determinarea contribuției ex ante în raport cu profilul de risc al instituțiilor.

Secundo, Tribunalul arată în esență din studiul tehnic al JRC că aceste fenomene sunt limitate în măsura în care tind să se producă mai ales în intervalele finale, spre deosebire de marea majoritate a intervalelor.

Tertio, Tribunalul constată că instituțiile care se află în aceste din urmă intervale au valori mai ridicate pentru indicatorul de risc vizat decât instituțiile repartizate în intervalele inferioare.

Quarto, metoda de ajustare a contribuțiilor ex ante la profilul de risc ia în considerare o multitudine de indicatori de risc ( 6 ). Prin urmare, o instituție este alocată, în total, într‑o multitudine de intervale în funcție de valorile sale și de cele ale celorlalte instituții pentru fiecare indicator de risc. Or, astfel cum reiese din studiul tehnic al JRC, instituțiile au tendința de a se regăsi în diferite intervale pentru diferiți indicatori de risc, ceea ce permite efectuarea unei comparații globale a instituțiilor în cauză.

În aceste condiții, Tribunalul respinge argumentul întemeiat pe faptul că, prin instituirea metodologiei de binning, Regulamentul delegat 2015/63 este afectat de o eroare vădită de apreciere.

( 1 ) Conform articolului 70 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO 2014, L 225, p. 1).

( 2 ) Decizia SRB/ES/2021/22 a Comitetului unic de rezoluție din 14 aprilie 2021 privind calculul contribuțiilor ex ante pentru anul 2021 la Fondul unic de rezoluție.

( 3 ) Regulamentul delegat (UE) 2015/63 al Comisiei din 21 octombrie 2014 de completare a Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește contribuțiile ex ante la mecanismele de finanțare a rezoluției (JO 2015, L 11, p. 44).

( 4 ) Conform articolului 103 alineatul (7) din Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO 2014, L 173, p. 190).

( 5 ) A se vedea articolul 9 alineatul (3) din Regulamentul delegat 2015/63.

( 6 ) După cum rezultă din articolul 6 din Regulamentul delegat 2015/63.