Cauzele conexate C‑331/20 P și C‑343/20 P

Volotea, SA
și
easyJet Airline Co. Ltd

împotriva

Comisiei Europene

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 17 noiembrie 2022

„Recurs – Ajutoare de stat – Articolul 107 alineatul (1) TFUE – Decizie a Comisiei Europene referitoare la compensații pentru aeroporturile din Sardinia privind obligațiile de serviciu public – Existența unor ajutoare de stat ilegale și incompatibile cu piața internă acordate de Republica Italiană unor companii aeriene prin intermediul unor operatori aeroportuari – Noțiunea de «ajutor de stat» – Demonstrarea existenței unui avantaj – Stabilirea cuantumului acestuia – Principiul operatorului privat în economia de piață – Aplicabilitate și aplicare – Criteriul cumpărătorului privat de bunuri sau servicii – Condiții – Sarcina probei”

1. Recurs – Motive – Necesitatea unei critici precise a unui aspect din motivarea Tribunalului – Necesitatea indicării cu precizie a argumentelor de drept care susțin motivele invocate

   [art. 256 TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 58 primul paragraf; Regulamentul de procedură al Curții, art. 168 alin. (1) lit. (d) și art. 169 alin. (2)]

   (a se vedea punctele 86, 87, 94 și 95)

2. Ajutoare acordate de state – Noțiune – Acordarea unui avantaj beneficiarilor – Intervenție a statului prin care sunt reduse sarcinile care grevează în mod normal bugetul unei întreprinderi – Includere

   [art. 107 alin. (1) TFUE]

   (a se vedea punctele 102-104, 107 și 138)

3. Ajutoare acordate de state – Noțiune – Apreciere în raport cu principiul operatorului privat – Raporturi contractuale între operatorii aeroportuari și companiile aeriene – Punere în aplicare a unei scheme de ajutor de către un operator aeroportuar care nu este deținut de stat – Împrejurare care nu exclude aplicabilitatea principiului operatorului privat

   [art. 107 alin. (1) TFUE]

   (a se vedea punctele 105 și 119)

4. Ajutoare acordate de state – Noțiune – Apreciere în raport cu principiul operatorului privat – Schemă de ajutor pusă în aplicare în vederea dezvoltării economice a unei regiuni – Punere în aplicare a unor prerogative de putere publică – Împrejurare care nu exclude aplicabilitatea principiului operatorului privat

   [art. 107 alin. (1) TFUE]

   (a se vedea punctele 106-108 și 120)

5. Ajutoare acordate de state – Noțiune – Apreciere în raport cu principiul operatorului privat – Achiziții de servicii efectuate de la o întreprindere prin intermediul unor organisme care nu sunt supuse normelor privind atribuirea contractelor de achiziții publice – Imposibilitate de a se deduce existența unui avantaj din neaplicarea unei proceduri de atribuire a contractului

   [art. 107 alin. (1) TFUE]

   (a se vedea punctele 109, 110, 123, 125-128, 131, 132, 135-137, 152 și 153)

6. Ajutoare acordate de state – Noțiune – Acordarea unui avantaj beneficiarilor – Proba existenței unui avantaj care revine Comisiei – Obligații ale Comisiei de a efectua o investigație

   [art. 107 alin. (1) TFUE]

   (a se vedea punctele 111, 112, 129 și 157)

7. Ajutoare acordate de state – Noțiune – Apreciere în raport cu toate elementele relevante ale operațiunii în litigiu și cu contextul acesteia – Sarcina probei care revine Comisiei – Întindere

   [art. 107 alin. (1) TFUE]

   (a se vedea punctele 113, 114, 128 și 132)

Rezumat

La 13 aprilie 2010, regiunea autonomă Sardinia (Italia, denumită în continuare „regiunea”) a adoptat Legea nr. 10/2010 prin care a autorizat un sprijin financiar acordat aeroporturilor din Sardinia în vederea dezvoltării transportului aerian. Această lege a fost pusă în aplicare printr‑o serie de măsuri adoptate de executivul regiunii (denumite în continuare, împreună cu dispozițiile relevante ale Legii nr. 10/2010, „măsurile în litigiu”).

Măsurile în litigiu urmăreau printre altele promovarea încheierii de contracte între operatorii aeroportuari și companiile aeriene în vederea îmbunătățirii serviciilor de transport aerian în Sardinia și asigurarea promovării acesteia ca destinație turistică. În acest scop, contractele prevedeau în esență rambursarea de către regiune a sumelor plătite în temeiul lor de operatorii aeroportuari companiilor aeriene, sub rezerva respectării anumitor condiții și modalități referitoare în special la rentabilitatea contractelor respective.

Prin Decizia din 29 iulie 2016 ( 1 ) (denumită în continuare „decizia în litigiu”), Comisia Europeană a calificat măsurile în litigiu ca fiind ajutoare de stat parțial incompatibile cu piața internă și a dispus recuperarea lor de la companiile aeriene, care au fost considerate singurele beneficiare ale acestora.

Companiile aeriene Volotea SA și easyJet Airline Co. Ltd (denumită în continuare „easyJet”), care încheiaseră contracte de prestări de servicii care intrau în domeniul măsurilor în litigiu cu operatorii aeroporturilor Olbia (Italia) și Cagliari‑Elmas (Italia), au introdus la Tribunal două acțiuni în anulare a deciziei în litigiu. Aceste acțiuni au fost respinse prin Hotărârile din 13 mai 2020 ( 2 ) (denumite în continuare „hotărârile atacate”).

Sesizată cu două recursuri formulate de Volotea și de easyJet, Curtea anulează atât hotărârile atacate, cât și decizia în litigiu, în măsura în care aceasta privește cele două companii. În acest cadru, Curtea amintește rolul și condițiile de punere în aplicare, în domeniul ajutoarelor de stat, a principiului operatorului privat în economia de piață, înainte de a preciza metoda care trebuie să fie aplicată pentru a examina, din perspectiva articolului 107 alineatul (1) TFUE, existența unui avantaj rezultat din alocarea de fonduri publice de către un stat membru unor operatori privați în vederea finanțării contractelor de prestări de servicii încheiate de aceștia cu alți operatori privați.

Aprecierea Curții

În primul rând, Curtea constată că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept în interpretarea articolului 107 alineatul (1) TFUE prin faptul că a considerat în hotărârile atacate că chestiunea dacă Volotea și easyJet au beneficiat de un avantaj acordat de regiune nu trebuia să fie examinată în lumina principiului operatorului privat în economia de piață.

În această privință, Curtea amintește că, pentru a se stabili existența unui avantaj, în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE, trebuie să fie luate în considerare efectele măsurii examinate asupra întreprinderilor care beneficiază de acesta, independent de obiectivele urmărite de stat sau de chestiunea dacă avantajul este acordat direct de stat sau de o entitate publică sau privată pe care statul ar fi înființat‑o sau ar fi desemnat‑o în acest scop. În consecință, trebuie să fie considerată o asemenea măsură orice măsură care, indiferent de forma și de obiectivele acesteia, favorizează direct sau indirect una sau mai multe întreprinderi sau prin intermediul căreia se acordă acestor întreprinderi un avantaj economic pe care nu l‑ar fi putut obține în condiții de piață normale.

În plus, caracterizarea existenței unui asemenea avantaj se efectuează, în principiu, prin aplicarea principiului operatorului privat în economia de piață, cu excepția situației în care nu există nicio posibilitate de a se compara comportamentul statului care este în discuție într‑un anumit caz cu cel al unui operator privat, de exemplu deoarece acest comportament este indisolubil legat de existența unei infrastructuri pe care niciun operator privat nu ar fi putut să o constituie vreodată, sau a situației în care statul a acționat în calitatea sa de putere publică.

Rezultă că, în mod contrar celor statuate de Tribunal în hotărârile atacate, nici obiectivele de politică publică urmărite prin măsurile în litigiu, nici calitatea de întreprindere privată a operatorilor aeroporturilor Olbia și Cagliari, nici faptul că aceștia din urmă nu dispuneau de autonomie semnificativă în raport cu regiunea în cadrul punerii în aplicare a măsurilor respective nu erau de natură să excludă în speță aplicabilitatea principiului operatorului privat în economia de piață.

În al doilea rând, în măsura în care, chiar dacă Tribunalul a concluzionat că principiul operatorului privat în economia de piață nu era aplicabil, acesta a examinat totuși dacă regiunea s‑a comportat ca un cumpărător privat de bunuri sau de servicii, înainte să concluzioneze că a existat un avantaj conferit prin măsurile în litigiu, Curtea examinează dacă acest raționament suplimentar al Tribunalului poate întemeia dispozitivul hotărârilor atacate în pofida erorilor de drept evidențiate mai sus.

După ce a precizat că criteriul cumpărătorului privat constituie, ca și criteriul vânzătorului privat, al cărui corespondent este, unul dintre diferitele criterii care concretizează principiul operatorului privat în economia de piață, Curtea observă în special că, în temeiul acestui criteriu, Tribunalul a considerat că Volotea și easyJet au beneficiat de un avantaj din contractele de prestări de servicii de transport aerian, de marketing și de publicitate încheiate cu operatorii aeroportuari, pentru motivul că aceste contracte nu au fost precedate de aplicarea unei proceduri de cerere de ofertă sau a unei proceduri echivalente.

Or, deși rezultă dintr‑o jurisprudență constantă a Curții că, atunci când un stat membru decide să vândă sau să achiziționeze bunuri sau servicii direct de la una sau mai multe întreprinderi, punerea în aplicare a unei proceduri de cerere de ofertă permite, în anumite condiții, să se prezume că contractele sau alte acte încheiate în acest scop la finalizarea acestei proceduri reflectă condițiile normale de piață, din această jurisprudență reiese de asemenea că punerea în aplicare a unei asemenea proceduri nu constituie singurul motiv de excludere a existenței unui avantaj în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE și că această situație se regăsește numai în cazul în care statul vinde sau achiziționează bunuri sau servicii de la întreprinderi private, dar nu direct, ci prin intermediul altor întreprinderi private care nu sunt supuse obligației de a recurge la o procedură de cerere de ofertă. În plus, indiferent de mijlocul care a fost utilizat, chestiunea dacă existența unui asemenea avantaj trebuie să fie exclusă sau, dimpotrivă, reținută impune să se aprecieze dacă contractele sau celelalte acte care prevăd această vânzare sau această achiziție reflectă sau nu condițiile normale de piață.

Având în vedere aceste considerații, Curtea constată că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a concluzionat că există un avantaj în favoarea Volotea și a easyJet, întrucât contractele încheiate cu operatorii aeroportuari nu au fost precedate de punerea în aplicare a unei proceduri de cerere de ofertă sau de o procedură echivalentă. Curtea arată de asemenea că chestiunea dacă aceste contracte reflectă condițiile normale de piață nu a făcut obiectul unei examinări adecvate de către Tribunal.

Pentru aceste motive, Curtea admite criticile invocate de Volotea și de easyJet întemeiate pe o încălcare a articolului 107 alineatul (1) TFUE și anulează hotărârile atacate.

Întrucât litigiile sunt în stare de judecată, Curtea le evocă și recurge, în al treilea și ultimul rând, la examinarea criticilor invocate de Volotea și de easyJet în susținerea acțiunilor lor în anulare a deciziei în litigiu.

În această privință, Curtea arată că Comisia a săvârșit o primă eroare de drept prin faptul că a înlăturat, din motive întemeiate pe obiectivele de politică publică urmărite de regiune, pe caracterul privat al operatorilor aeroportuari și pe forma măsurilor în litigiu, aplicabilitatea principiului operatorului privat în economia de piață pentru a examina existența unui avantaj în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE. În continuare, Curtea observă că, prin faptul că a reținut existența unui asemenea avantaj fără a aprecia în mod global și concret dacă regiunea și operatorii aeroporturi au încercat să achiziționeze serviciile în discuție în condiții normale de piață, Comisia a săvârșit o a doua eroare de drept.

Având în vedere considerațiile menționate, Curtea anulează de asemenea, pentru încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE, decizia atacată, în măsura în care aceasta privește Volotea și easyJet.

( 1 ) Decizia (UE) 2017/1861 a Comisiei din 29 iulie 2016 privind ajutorul de stat SA 33983 (2013/C) (ex 2012/NN) (ex 2011/N) – Italia – Compensație pentru aeroporturile din Sardinia privind obligațiile de serviciu public (SIEG) (JO 2017, L 268, p. 1).

( 2 ) Hotărârea din 13 mai 2020, Volotea/Comisia (T‑607/17, EU:T:2020:180), și Hotărârea din 13 mai 2020, easyJet Airline/Comisia (T‑8/18, EU:T:2020:182).