Cauza T‑455/17

Naser Bateni

împotriva

Consiliului Uniunii Europene

Hotărârea Tribunalului (Camera întâi) din 7 iulie 2021

„Răspundere extracontractuală – Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive luate împotriva Iranului – Lista persoanelor și entităților cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice – Competența Tribunalului – Prescripție – Încălcare suficient de gravă a unei norme de drept care conferă drepturi particularilor”

1. Politica externă și de securitate comună – Competența instanței Uniunii – Acțiune în despăgubire – Acțiune având ca obiect repararea prejudiciului suferit ca urmare a înscrierii eronate într‑o listă de persoane care fac obiectul unor măsuri restrictive și ca urmare a punerii în aplicare a măsurilor menționate – Includere

   (art. 340 TFUE; Deciziile 2011/783 și 2013/661 ale Consiliului; Regulamentele nr. 1245/2011, nr. 267/2012 și nr. 1154/2013 ale Consiliului)

   (a se vedea punctele 48-51)

2. Acțiune în despăgubire – Termen de prescripție – Momentul de la care începe să curgă termenul – Răspundere ce rezultă dintr‑un act individual – Prejudiciu moral – Data apariției efectelor prejudiciabile ale actului

   (Statutul Curții de Justiție, art. 46 și art. 53 primul paragraf; Regulamentele nr. 1245/2011, nr. 267/2012 și nr. 1154/2013 ale Consiliului)

   (a se vedea punctele 61-63 și 69-71)

3. Răspundere extracontractuală – Condiții – Încălcare suficient de gravă a dreptului Uniunii – Marjă de apreciere a instituției cu ocazia adoptării actului – Apreciere a nelegalității actului sau a comportamentului instituției – Necesitatea luării în considerare a unor elemente contextuale și temporale – Existența unei încălcări suficient de grave a dreptului Uniunii – Inexistență

   (art. 340 al doilea paragraf TFUE; Regulamentele nr. 1245/2011, nr. 267/2012 și nr. 1154/2013 ale Consiliului)

   (a se vedea punctele 83, 86, 87, 89-93, 114, 115, 119-121, 123, 124, 128 și 129)

4. Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive împotriva Iranului – Înghețarea fondurilor persoanelor, ale entităților sau ale organismelor identificate de Consiliu că participă la proliferarea nucleară – Obligația de a extinde această măsură la entitățile deținute sau controlate de o asemenea entitate – Noțiunea de entitate deținută sau controlată – Capacitatea entităților sau organismelor identificate de Consiliu că participă la proliferarea nucleară de a influența alegerea entității deținute sau controlate – Înscriere în listele unor astfel de persoane sau entități pentru a evita eludarea măsurilor restrictive – Includere

   (Regulamentele nr. 1245/2011, nr. 267/2012 și nr. 1154/2013 ale Consiliului)

   (a se vedea punctul 94)

5. Răspundere extracontractuală – Condiții – Nelegalitate – Încălcare suficient de gravă a dreptului Uniunii – Cerința unei nerespectări vădite și grave de către instituții a limitelor puterii lor de apreciere – Măsuri de înghețare a fondurilor – Aprecierea legalității comportamentului instituțiilor – Probă – Surse de informare cu caracter public – Încălcare suficient de gravă a condițiilor materiale de înscriere în liste – Inexistență

   (art. 21 TUE; Regulamentele nr. 1245/2011, nr. 267/2012 și nr. 1154/2013 ale Consiliului)

   (a se vedea punctele 97-107, 110-113, 125-127 și 130)

6. Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive împotriva Iranului – Înghețarea fondurilor persoanelor, ale entităților sau ale organismelor care participă la proliferarea nucleară ori o susțin – Sprijin pentru activitățile nucleare ale Iranului care prezintă un risc de proliferare – Noțiune – Persoane și entități care furnizează servicii de asigurări sau alte servicii esențiale companiei de transport maritim din Republica Islamică Iran sau entităților care îi aparțin, care sunt aflate sub controlul acesteia sau care acționează în numele ei – Conținut

   [Decizia 2010/413 a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2013/497, art. 20 alin. (1) lit. (b); Regulamentul nr. 267/2012 al Consiliului, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 971/2013, art. 23 alin. (2) lit. (e), și Regulamentul nr. 1154/2013 al Consiliului]

   (a se vedea punctele 116 și 117)

7. Răspundere extracontractuală – Condiții – Încălcare suficient de gravă a unei norme de drept care conferă drepturi particularilor – Exercitarea dreptului la o cale de atac în care a fost pronunțată o hotărâre în anulare – Protecție jurisdicțională efectivă – Încălcare – Inexistență

   (art. 340 al doilea paragraf TFUE)

   (a se vedea punctele 131 și 132)

Rezumat

În urma adoptării de către Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite a mai multe rezoluții privind programul de proliferare nucleară dezvoltat de Republica Islamică Iran ( 1 ) și prin care se solicită statelor membre, printre altele, să înghețe, ca urmare a activităților sale maritime, activele companiei Islamic Republic of Iran Shipping Lines (denumită în continuare „IRISL”) și ale persoanelor fizice sau juridice care ar putea fi afiliate acesteia, Consiliul Uniunii Europene a adoptat măsuri restrictive împotriva IRISL, împotriva societății HTTS Hanseatic Trade Trust & Shipping (denumită în continuare „HTTS”) ( 2 ), o societate de drept german care desfășura activități de agent maritim și de administrator tehnic de nave, și împotriva domnului Naser Bateni ( 3 ). Ulterior, Consiliul a prelungit aceste măsuri în mai multe rânduri.

HTTS a fost reînscrisă la 25 octombrie 2010 în lista persoanelor și entităților vizate de aceste măsuri pentru motivul că era controlată sau acționa în numele IRISL ( 4 ) și, de asemenea, la 23 ianuarie 2012, pentru motivul că era înregistrată în Germania la aceeași adresă ca IRISL Europe GmbH și că domnul Naser Bateni, directorul său, fusese angajat anterior de IRISL ( 5 ). Acesta din urmă fusese, la rândul său, înscris în lista în discuție la 1 decembrie 2011 pentru motivul că era fostul director juridic al IRISL și director al HTTS, sancționată de Uniune. După adaptarea de către Consiliu a criteriilor de includere care vizau în mod direct „persoane[le] și entități[le] care furnizează servicii de asigurare sau alte servicii esențiale către […] IRISL sau către entități deținute sau controlate de [aceasta] sau care acționează în numele [său]” ( 6 ), domnul Naser Bateni a fost menținut pe listă pentru motivul că acționase în numele IRISL, că fusese directorul acesteia până în anul 2008, apoi director al IRISL Europe, și că era directorul HTTS, care, în calitate de agent general, furniza servicii esențiale altor două entități maritime, SAPID și HSDL, desemnate de asemenea ca entități care acționează în numele IRISL ( 7 ).

HTTS și domnul Naser Bateni (denumiți în continuare „reclamanții”), precum și societatea IRISL au atacat în fața Tribunalului majoritatea măsurilor succesive adoptate de Consiliu împotriva lor și au obținut anularea acestora ( 8 ). În acest context, reclamanții au solicitat, în temeiul articolelor 268 și 340 TFUE, aplicabile în materia răspunderii extracontractuale a Uniunii, repararea prejudiciilor pretins suferite ca urmare a înscrierii lor în listele în litigiu. Aceștia susțineau în special că înscrierile lor în listele în cauză constituiau încălcări suficient de grave ale unor norme de drept care au ca obiect conferirea de drepturi particularilor ( 9 ).

În aceste două cauze, Tribunalul respinge acțiunile în despăgubire ale reclamanților și amintește, printre altele, că constatarea nelegalității unui act juridic al Uniunii nu este suficientă, ca atare, pentru a considera că răspunderea extracontractuală a acesteia pentru nelegalitatea comportamentului uneia dintre instituțiile sale este, pentru acest motiv, angajată automat.

Aprecierea Tribunalului

Tribunalul examinează, în cele două cauze, dacă elementele invocate de reclamanți permit să se demonstreze că înscrierile în discuție constituiau încălcări suficient de grave ale unei norme de drept care are ca obiect conferirea de drepturi particularilor, după cum impune jurisprudența în materia răspunderii extracontractuale a Uniunii.

În această privință, Tribunalul amintește, în cauzele menționate, că parametrii care trebuie luați în considerare în cadrul evaluării unei încălcări suficient de grave a unei norme de drept care are ca obiect conferirea de drepturi particularilor trebuie să se raporteze, cu toții, la data la care decizia sau comportamentul au fost adoptate de instituția în cauză. El amintește de asemenea că eroarea vădită de apreciere, ca motiv invocat în susținerea unei acțiuni în anulare, trebuie diferențiată de nerespectarea vădită și gravă a limitelor care se impun puterii de apreciere invocate pentru a constata o asemenea încălcare în cadrul unei acțiuni în despăgubire.

Or, Tribunalul arată că Consiliul dispunea de numeroase elemente care constituiau tot atâtea indicii ale unor legături între IRISL, HTTS și domnul Naser Bateni.

Tribunalul arată în special că noțiunea de societate „deținută sau controlată de o altă entitate” lăsa o anumită marjă de apreciere Consiliului și că acesta a furnizat elemente pe care le considera susceptibile să stabilească natura legăturilor dintre HTTS, IRISL și domnul Naser Bateni. În cauza T‑455/17, Tribunalul constată de asemenea că înscrierile reclamantului erau întemeiate atât pe o legătură personală între acesta și IRISL, cât și pe împrejurarea că el avea un rol de administrare în cadrul unei societăți pretins controlate sau deținute de IRISL, printre care HTTS, care furniza servicii esențiale altor societăți pretins controlate sau deținute de IRISL. Tribunalul concluzionează în această privință că, presupunând chiar că, în cadrul înscrierilor în litigiu, Consiliul a săvârșit o eroare vădită de apreciere în această privință, eroarea respectivă nu poate avea un caracter flagrant și inexcuzabil și nu se poate considera că o administrație care acționează cu prudența și cu diligența obișnuite nu ar fi săvârșit‑o în împrejurări similare.

În sfârșit, Tribunalul respinge criticile reclamanților potrivit cărora înscrierile lor, întemeiate de asemenea pe participarea societăților companiei IRISL, printre care SAPID și HDSL, la proliferarea nucleară, erau eronate ca urmare a anulării, la 16 septembrie 2013, a măsurilor restrictive adoptate împotriva IRISL ( 10 ). Tribunalul amintește în special că legalitatea actelor atacate trebuie să fie apreciată în funcție de elementele de fapt și de drept existente la data la care actul a fost adoptat și subliniază că realitatea materială a încălcărilor de către IRISL a embargoului asupra armelor impus de Națiunile Unite nu a fost repusă în discuție și că implicarea IRISL în trei incidente privind transportul materialului militar creștea riscul ca această companie să fie implicată și în incidente privind transportul materialului legat de proliferarea nucleară, astfel încât Consiliul nu a săvârșit nicio încălcare a condițiilor materiale de înscriere de natură să angajeze răspunderea extracontractuală a Uniunii.

În consecință, Tribunalul respinge celor două acțiuni în despăgubire în întregime.

( 1 ) Rezoluțiile 1737 (2006), 1747 (2007), 1803 (2008) și 1929 (2010) ale Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite.

( 2 ) Decizia 2010/413/PESC a Consiliului din 26 iulie 2010 privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Poziției comune 2007/140/PESC (JO 2010, L 195, p. 39) și Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 668/2010 al Consiliului din 26 iulie 2010 de punere în aplicare a articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 423/2007 privind măsuri restrictive împotriva Iranului (JO 2010, L 195, p. 25).

( 3 ) Decizia 2011/783/PESC a Consiliului din 1 decembrie 2011 de modificare a Deciziei 2010/413/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului (JO 2011, L 319, p. 71) și Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1245/2011 al Consiliului din 1 decembrie 2011 de punere în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 961/2010 privind măsuri restrictive împotriva Iranului (JO 2011, L 319, p. 11).

( 4 ) Regulamentul (UE) nr. 961/2010 al Consiliului din 25 octombrie 2010 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 423/2007 (JO 2010, L 281, p. 1).

( 5 ) Decizia 2012/35/PESC a Consiliului din 23 ianuarie 2012 de modificare a Deciziei 2010/413/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului (JO 2012, L 19, p. 22) și Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 54/2012 al Consiliului din 23 ianuarie 2012 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 961/2010 privind măsuri restrictive împotriva Iranului (JO 2012, L 19, p. 1).

( 6 ) Articolul 20 alineatul (1) litera (b) din Decizia 2010/413/PESC a Consiliului din 26 iulie 2010 privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Poziției comune 2007/140/PESC (JO 2010, L 195, p. 39), astfel cum a fost modificată prin Decizia 2013/497/PESC, și articolul 23 alineatul (2) litera (e) din Regulamentul (UE) nr. 267/2012 al Consiliului din 23 martie 2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 961/2010 (JO 2012, L 88, p. 1), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 971/2013.

( 7 ) Decizia 2013/661/PESC a Consiliului din 15 noiembrie 2013 de modificare a Deciziei 2010/413/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului (JO 2013, L 306, p. 18) și Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1154/2013 al Consiliului din 15 noiembrie 2013 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 267/2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului (JO 2013, L 306, p. 3).

( 8 ) A se vedea Hotărârea din 7 decembrie 2011, HTTS/Consiliul (T‑562/10, EU:T:2011:716), Hotărârea din 12 iunie 2013, HTTS/Consiliul (T‑128/12 și T‑182/12, EU:T:2013:312), Hotărârea din 6 septembrie 2013, Bateni/Consiliul (T‑42/12 și T‑181/12, EU:T:2013:409), Hotărârea din 16 septembrie 2013, Islamic Republic of Iran Shipping Lines și alții/Consiliul (T‑489/10, EU:T:2013:453), precum și Hotărârea din 18 septembrie 2015, HTTS și Bateni/Consiliul (T‑45/14, EU:T:2015:650).

( 9 ) În cauza HTTS/Consiliul (T‑692/15 EU:T:2017:890), Tribunalul respinsese mai întâi, prin Hotărârea din 13 decembrie 2017, cererea de despăgubire a HTTS. Această hotărâre a fost anulată ulterior de Curte, la 10 septembrie 2019, statuând în cauza HTTS/Consiliul (C‑123/18 P, EU:C:2018:694), iar cauza a fost trimisă spre rejudecare Tribunalului.

( 10 ) Hotărârea din 16 septembrie 2013, Islamic Republic of Iran Shipping Lines și alții/Consiliul (T‑489/10, EU:T:2013:453).