Cauza C‑342/17

Memoria Srl și Antonia Dall’Antonia

împotriva

Comune di Padova

(cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale amministrativo regionale per il Veneto)

„Trimitere preliminară – Restricții privind libertatea de stabilire – Competența Curții – Admisibilitatea cererii de decizie preliminară – Situație pur internă – Reglementare națională care interzice orice activitate lucrativă legată de păstrarea urnelor funerare – Test de proporționalitate – Coerența reglementării naționale”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a treia) din 14 noiembrie 2018

1. Libertatea de stabilire – Libera prestare a serviciilor – Servicii în cadrul pieței interne – Directiva 2006/123 – Domeniu de aplicare – Reglementare națională care conferă serviciilor municipale un monopol asupra furnizării serviciului de păstrare a urnelor funerare – Excludere

   [Directiva 2006/123 a Parlamentului European și a Consiliului, considerentul (8) și art. 1 alin. (3)]

2. Libertatea de stabilire – Restricții – Reglementare națională care interzice orice activitate lucrativă legată de păstrarea urnelor funerare – Inadmisibilitate – Justificare – Lipsă

   (art. 49 TFUE)

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 41 și 42)

2.  Articolul 49 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care interzice, chiar în pofida voinței exprese a defunctului, depozitarului unei urne funerare să încredințeze unui terț păstrarea acesteia, care îi impune să o păstreze în locuința sa, cu excepția cazului în care o încredințează unui cimitir municipal, și, în plus, care interzice orice activitate exercitată în scop lucrativ care are ca obiect, chiar neexclusiv, păstrarea de urne funerare, indiferent cu ce titlu și indiferent pe ce durată.

   În această privință, în ceea ce privește, primo, justificarea privind protecția sănătății publice, reiese, desigur, dintr‑o jurisprudență constantă a Curții că protecția sănătății publice figurează printre motivele imperative de interes general recunoscute de dreptul Uniunii și că statele membre dispun în acest domeniu de o marjă largă de apreciere (a se vedea în acest sens Hotărârea din 1 iunie 2010, Blanco Pérez și Chao Gómez, C‑570/07 și C‑571/07, EU:C:2010:300, punctele 44, 68 și 106). Cu toate acestea, un asemenea obiectiv nu poate justifica restricția în discuție în litigiul principal, întrucât cenușa funerară, spre deosebire de rămășițele pământești, sunt inerte din punct de vedere biologic, deoarece căldura le‑a făcut sterile, astfel încât conservarea acestora nu poate reprezenta o constrângere impusă de considerații de sănătate publică.

   În ceea ce privește, secundo, obiectivul protecției respectului datorat memoriei defuncților, acesta poate, de asemenea, să constituie un motiv imperativ de interes general. Cu toate acestea, trebuie să se constate că există măsuri mai puțin restrictive care permit realizarea obiectivului menționat, precum în special obligația de a asigura păstrarea urnelor funerare în condiții similare celor impuse cimitirelor municipale și, în cazul încetării activității, de a transfera aceste urne către un cimitir public sau de a le restitui persoanelor apropiate defuncților.

   (a se vedea punctele 54, 55, 57, 59 și 66 și dispozitivul)