Staff case summary

Staff case summary

Sumarul ordonanței

1. Funcționari — Acțiune — Termene — Cerere de despăgubiri adresată unei instituții — Respectarea unui termen rezonabil

(Statutul Curții de Justiție art. 46; Statutul funcționarilor, art. 90)

2. Funcționari — Acțiune — Acțiune în despăgubiri — Obiect — A declara — Inadmisibilitate vădită

(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)

1. Funcționarilor sau agenților le revine sarcina de a sesiza într‑un termen rezonabil instituția cu orice cerere de despăgubire din partea Comunității pentru un prejudiciu care ar fi imputabil acesteia, începând din momentul în care au avut cunoștință de situația în legătură cu care se plâng. Caracterul rezonabil al termenului trebuie apreciat în funcție de împrejurările proprii fiecărei cauze și, în special, de miza litigiului pentru persoana interesată, de complexitatea cauzei și de comportamentul părților respective.

În această privință, trebuie de asemenea să se țină cont de comparația cu termenul de prescripție de cinci ani prevăzut în materia acțiunilor în răspundere extracontractuală la articolul 46 din Statutul Curții de Justiție. Cu toate acestea, termenul de cinci ani nu poate constitui o limită rigidă și intangibilă până la care orice cerere este admisibilă, oricare ar fi intervalul de timp în care reclamantul a sesizat administrația cu cererea sa și împrejurările speței.

(a se vedea punctele 27-30)

Trimitere la:

Curte: 22 octombrie 1975, Meyer‑Burckhardt/Comisia, 9/75, Rec., p. 1171, punctele 7, 10 și 11

Tribunalul de Primă Instanță: 5 octombrie 2004, Eagle și alții/Comisia, T‑144/02, Rec., p. II‑3381, punctele 65, 66 și 71

Tribunalul Funcției Publice:1 februarie 2007, Tsarnavas/Comisia, F‑125/05, RecFP, p. I‑A‑1‑0000 și II‑A‑1‑0000, punctele 71, 76 și 77

2. În cazul unei acțiuni în despăgubiri formulate de un funcționar, cererile care vizează în realitate recunoașterea de către instanța comunitară a temeiniciei anumitor motive formulate în sprijinul acțiunii în despăgubiri sunt vădit inadmisibile pentru că nu revine judecătorului sarcina să facă declarații în drept. Acesta este cazul cererilor prin care se urmărește ca instanța comunitară să stabilească existența actelor, faptelor și comportamentelor în cauză, precum și caracterul lor ilicit.

(a se vedea punctul 36)

Trimitere la:

Curte: 13 iulie 1989, Jaenicke Cendoya/Comisia, 108/88, Rec., p. 2711, punctele 8 și 9