Piața internă a gazelor naturale

 

SINTEZĂ PRIVIND:

Directiva 2009/73/CE privind normele comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale

CARE ESTE ROLUL ACESTEI DIRECTIVE?

• Directiva este menită să introducă norme comune privind transportul, distribuția, furnizarea și înmagazinarea gazelor naturale* și are drept obiective asigurarea accesului pe piață și facilitarea unei concurențe echitabile și nediscriminatorii.
• Aceasta vizează gazul natural, gazul natural lichefiat (GNL), biogazul și gazul obținut din biomasă.

ASPECTE-CHEIE

Norme de organizare a sectorului

Acest norme sunt menite să creeze o piață a gazelor naturale concurențială, sigură și durabilă din punctul de vedere al protecției mediului.

Țările UE pot impune întreprinderilor din sectorul gazelor obligații de serviciu public referitoare la:

• siguranța tehnică și siguranța alimentării;
• regularitatea și calitatea serviciului furnizat;
• preț;
• protecția mediului; și
• eficiența energetică.

Țările UE trebuie să se asigure că:

• toți clienții au dreptul de a-și alege furnizorul de gaze și de a-l schimba cu ușurință, cu asistență din partea operatorului, în termen de trei săptămâni;
• clienții primesc date relevante privind consumul.

Țările UE sunt responsabile cu monitorizarea siguranței alimentării, în special în ceea ce privește:

• echilibrul cerere/ofertă de pe piața națională;
• nivelul rezervelor disponibile;
• întreținerea rețelelor; și
• măsurile care trebuie luate în cazul unor probleme de alimentare.

Se poate institui o cooperare regională sau internațională pentru a garanta siguranța alimentării.

Țările UE trebuie să asigure integrarea piețelor naționale la unu sau mai multe niveluri regionale, ca un prim pas către crearea unei piețe interne complet liberalizate. Sistemele izolate care formează „insule de gaze” trebuie să fie și ele integrate. În acest sens, autoritățile naționale de reglementare trebuie să coopereze cu Agenția pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei.

Transport, înmagazinare și GNL

Separarea* și transparența evidențelor contabile

Începând cu 3 martie 2012, țările UE au avut obligația să separe sistemele de transport și operatorii de transport și de sistem. Aceasta înseamnă că întreprinderile care își desfășoară activitatea în domeniul producerii sau furnizării de gaze ori energie electrică nu pot exercita niciun drept asupra unui operator de transport și de sistem și viceversa.

Țările UE și autoritățile competente au drept de acces la evidențele contabile ale întreprinderilor din sectorul gazelor naturale, însă trebuie să păstreze confidențialitatea anumitor informații. Întreprinderile din sectorul gazelor naturale trebuie să țină evidențe contabile separate pentru toate activitățile lor legate de furnizarea gazelor, cum ar fi transportul și distribuția.

Desemnarea operatorilor de transport și de sistem

Înainte de a putea fi desemnată oficial ca operator de transport și de sistem, o întreprindere trebuie să fie mai întâi certificată. O listă a operatorilor de transport și de sistem desemnați de țările UE este apoi publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

În plus, dacă este cazul, țările UE trebuie să desemneze unu sau mai mulți operatori de înmagazinare și de GNL.

Atribuțiile operatorilor de transport și de sistem

Operatorii de transport și de sistem sunt responsabili cu:

• exploatarea, întreținerea și dezvoltarea instalațiilor de transport, de înmagazinare și/sau de GNL, acordând atenția cuvenită protecției mediului;
• asigurarea unui tratament nediscriminatoriu între utilizatorii sistemului;
• furnizarea de informații celorlalți operatori de transport și de sistem, de înmagazinare, de GNL și/sau de distribuție pentru a se asigura interconectarea transportului și a înmagazinării gazelor naturale;
• punerea la dispoziția utilizatorilor a informațiilor de care au nevoie pentru a accesa sistemul.

Operatorii de transport și de sistem trebuie să construiască o capacitate transfrontalieră suficientă pentru integrarea infrastructurii de transport europene. În fiecare an, aceștia trebuie să prezinte autorității de reglementare un plan de dezvoltare a rețelei prevăzut pentru 10 ani, în care să indice principalele infrastructuri care trebuie construite sau modernizate, precum și investițiile care trebuie efectuate în următorii 10 ani.

Distribuție și alimentare

Țările UE trebuie să desemneze operatori de distribuție sau să solicite întreprinderilor care au în proprietate sau care răspund de sisteme de distribuție să facă acest lucru.

Operatorii de distribuție sunt responsabili în principal cu:

• asigurarea capacității pe termen lung a sistemului în ceea ce privește distribuția gazelor, exploatarea, întreținerea, dezvoltarea și protecția mediului;
• asigurarea transparenței cu privire la utilizatorii sistemului;
• furnizarea de informații utilizatorilor sistemului;
• acoperirea pierderilor energetice și menținerea capacității de rezervă.

Operatorii de distribuție trebuie să fie independenți din punct de vedere juridic față de alte activități care nu au legătură cu distribuția.

Organizarea accesului la sistem

Țările UE sau autoritățile de reglementare competente sunt responsabile cu organizarea unui sistem de acces nediscriminatoriu al terților la sistemele de transport și de distribuție, pe baza unor tarife publicate. Acestea trebuie să se asigure că toți clienții eligibili pot obține acces la rețelele de conducte din amonte. De asemenea, trebuie să definească condițiile de acces la instalațiile de înmagazinare și de stocare în conductă (stocarea gazelor prin compresie în sisteme de transport și distribuție a gazelor).

Norme suplimentare pentru piața internă în sectorul gazelor naturale

Directiva (UE) 2019/692 urmărește să abordeze obstacolele din calea finalizării pieței interne a gazelor naturale, rezultate din faptul că normele pieței UE nu se aplică liniilor de transport al gazelor înspre și dinspre țări din afara UE. Modificările introduse de această directivă urmăresc să asigure faptul că normele aplicabile liniilor de transport al gazelor care leagă două sau mai multe țări ale UE se aplică totodată, pe teritoriul UE, liniilor de transport al gazelor înspre și dinspre țări din afara UE.

DE CÂND SE APLICĂ DIRECTIVA?

Se aplică de la 3 septembrie 2009, iar țările UE au avut obligația de a o transpune în legislația proprie până la 3 martie 2011.

Această directivă a abrogat Directiva 2003/55/CE la 3 martie 2011.

CONTEXT

Două comunicări din 2007 ale Comisiei, referitoare la perspectivele privind piețele interne de gaz și de energie electrică și ancheta efectuată în sectoarele europene ale gazului și energiei electrice, au evidențiat insuficiența normelor și măsurilor existente referitoare la piața internă și au arătat că se impune adoptarea unor norme noi.

Pentru informații suplimentare, consultați:

• Legislația privind piața (Comisia Europeană).

TERMENI-CHEIE

DOCUMENTUL PRINCIPAL

Directiva 2009/73/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale și de abrogare a Directivei 2003/55/CE (JO L 211, 14.8.2009, pp. 94-136)

Modificările succesive aduse Directivei 2009/73/CE au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

DOCUMENTE CONEXE

Regulamentul (CE) nr. 713/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 de instituire a Agenției pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (JO L 211, 14.8.2009, pp. 1-14)

A se vedea versiunea consolidată.

Comunicarea Comisiei către Consiliu și Parlamentul European – Perspective privind piețele interne de gaz și de energie electrică [COM(2006) 841 final, 10.1.2007]

Comunicarea Comisiei – Anchetă efectuată în temeiul articolului 17 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 în sectoarele europene ale gazului și energiei electrice (raport final) [COM(2006) 851 final, 10.1.2007]

Data ultimei actualizări: 17.05.2019