EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 32001R0539

Obligația de viză pentru resortisanții țărilor terțe

Statutul juridic al documentului Acest rezumat a fost arhivat și nu va fi actualizat. Pentru informații actualizate, accesați 'Obligația de viză pentru resortisanții țărilor terțe'

Obligația de viză pentru resortisanții țărilor terțe

Prezentul regulament stabilește lista țărilor din afara Uniunii Europene (UE) ai căror resortisanți trebuie să dețină viză sau sunt exonerați de această obligație la trecerea frontierei externe a UE.

ACT

Regulamentul (CE) nr. 539/2001 al Consiliului de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație.

SINTEZĂ

Regulamentul (CE) nr. 539/2001 stabilește cerințele cu privire la viză și exonerările de obligația deținerii vizei pentru cetățenii nerezidenți ai UE care intră pe teritoriul UE în vederea unei șederi de scurtă durată. De asemenea, regulamentul prevede excepții de la obligația de deținere a vizei și exonerările de această obligație pe care statele UE le pot acorda anumitor categorii de persoane.

LISTE POZITIVE ȘI NEGATIVE

Regulamentul prevede o listă comună a țărilor ai căror resortisanți trebuie să dețină o viză la trecerea frontierelor externe ale unui stat membru (Anexa I sau lista negativă). De asemenea, regulamentul stabilește lista țărilor ai căror resortisanți sunt exonerați de obligația de deținere a vizei (Anexa II - lista pozitivă).

Aceste liste sunt actualizate în mod regulat prin modificările succesive aduse Regulamentului nr. 539/2001.

Deciziile privind modificarea listelor sunt luate pe baza unei evaluări de la caz la caz a țărilor din afara UE, pentru care se aplică unele criterii cum sunt, de exemplu, imigrarea ilegală, politica și securitatea publică, beneficiul economic (turism și comerț exterior), relațiile externe care includ considerente ale drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, precum și coerența și reciprocitatea regională. Aceste decizii sunt luate uneori ca o consecință a dialogurilor de succes pe tema liberalizării vizelor, purtate cu țările terțe vizate.

VIZĂ PENTRU ȘEDERE DE SCURTĂ DURATĂ

În general, o viză de ședere de scurtă durată emisă de oricare dintre statele din spațiul Schengen permite titularului să călătorească pe teritoriul celor 26 de state din spațiul Schengen pentru șederi care nu depășesc 90 de zile în orice interval de 180 de zile.

Vizele pentru vizite care depășesc această perioadă fac obiectul procedurilor naționale.

În plus, regulamentul prevede că cerințele cu privire la viză sunt exonerate pentru:

  • cetățenii nerezidenți ai UE care dețin un permis de mic trafic de frontieră;
  • elevii nerezidenți ai UE care sunt rezidenți ai unui stat membru și călătoresc cu școala în cadrul unei excursii școlare;
  • refugiații recunoscuți și apatrizii care dețin un document de călătorie din statul membru în care își au reședința.

EXCEPȚII DE LA OBLIGAȚIA DE DEȚINERE A VIZEI

Statele membre pot acorda excepții de la obligația de deținere a vizei sau exonerări de această obligație anumitor categorii de persoane cum sunt, de exemplu, posesorii de pașapoarte diplomatice, de serviciu și speciale, membrii echipajelor aeriene și maritime civile sau cei ai echipajelor de zbor și însoțitorii de zbor din cadrul zborurilor pentru situații de urgență/de salvare.

Alte cazuri specifice de exonerări sunt detaliate în regulament.

MECANISMUL RECIPROCITĂȚII

Un mecanism este declanșat în situația în care o țară din afara UE și aflată pe lista pozitivă introduce obligativitatea vizelor pentru resortisanții unuia (sau mai multora) dintre statele membre, iar aceste state trebuie să informeze Comisia și Consiliul, urmând a fi implementată o procedură specifică menită să reintroducă călătoria fără viză. Dacă această țară continuă să impună cerințele în cauză după 6 luni de la publicarea notificării privind situația de nereciprocitate, Comisia poate propune, ca măsură de reciprocitate, reintroducerea temporară a obligativității vizei pentru anumite categorii de resortisanți din respectiva țară din afara UE. Acest mecanism de reciprocitate specifică se aplică la nivelul UE în ansamblu. Astfel, în cazul în care țara din afara UE aplică obligativitatea vizei pentru resortisanții unui stat UE, poate exista un răspuns comun al UE din partea tuturor statelor membre.

MECANISMUL SUSPENDĂRII

În condiții stricte și în urma unei evaluări aprofundate a Comisiei, un alt mecanism permite reintroducerea temporară a obligației de viză pentru cetățeni nerezidenți ai statelor UE în cazul producerii unei situații de urgență cauzate de abuzarea regimului de trecere fără viză de către resortisanți ai unei țări din afara UE și aflate pe lista pozitivă, fapt ce conduce la o creștere substanțială și bruscă a numărului de:

  • cereri nefondate de solicitare a azilului;
  • persoane care migrează în mod neregulat; sau
  • cereri de reprimire respinse.

REFERINȚE

Act

Intrarea în vigoare

Termen de transpunere în legislația statelor membre

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

Regulamentul (CE) nr. 539/2001

10.4.2001

-

JO L 81, 21.3.2001

Act(e) de modificare

Intrarea în vigoare

Termen de transpunere în legislația statelor membre

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

Regulamentul (CE) nr. 2414/2001

1.1.2002

-

JO L 327, 12.12.2001

Regulamentul (CE) nr. 453/2003

2.4.2003

-

JO L 69, 13.3.2003

Act privind condițiile de aderare

1.5.2004

-

JO L 236 din 23.9.2003

Regulamentul (CE) nr. 851/2005

25.6.2005

-

JO L 141, 4.6.2005

Regulamentul (CE) nr. 1791/2006

1.1.2007

-

JO L 363, 20.12.2006

Regulamentul (CE) nr. 1932/2006

19.1.2007

-

JO L 405, 30.12.2006

Regulamentul (CE) nr. 1244/2009

19.12.2009

-

JO L 336, 18.12.2009

Regulamentul (UE) nr. 1211/2010

11.1.2011

-

JO L 339, 22.12.2010

Regulamentul (UE) nr. 517/2013

1.7.2013

-

JO L 158, 10.6.2013

Regulamentul (UE) nr. 610/2013

19.7.2013

-

JO L 182, 29.6.2013

Regulamentul (UE) nr. 1289/2013

9.1.2014

-

JO L 347, 20.12.2013

Regulamentul (UE) nr. 259/2014

28.4.2014

-

JO L 105, 8.4.2014

Regulamentul (UE) nr. 509/2014

9.6.2014

-

JO L 149, 20.5.2014

Modificările și corecturile succesive aduse Regulamentului (CE) nr. 539/2001 au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

Ultima actualizare: 12.08.2014

Sus