This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Integrated pollution prevention and control (until 2013)
Prevenirea şi controlul integrat al poluării (până în 2013)
Prevenirea şi controlul integrat al poluării (până în 2013)
This summary has been archived and will not be updated. See 'Emisiile industriale' for an updated information about the subject.
Prevenirea şi controlul integrat al poluării (până în 2013)
Uniunea Europeană (UE) defineşte obligaţiile care trebuie respectate în activităţile industriale şi agricole cu un puternic potenţial de poluare. Aceasta instituie o procedură de autorizare a acestor activităţi şi stabileşte cerinţe minime ce trebuie incluse în orice autorizaţie, în special în ceea ce priveşte eliminările de substanţe poluante. Obiectivul este de a evita sau de a minimaliza emisiile poluante în atmosferă, ape şi soluri, precum şi deşeurile provenite de la instalaţiile industriale şi agricole, în scopul atingerii unui nivel ridicat de protecţie a mediului înconjurător.
ACT
Directiva 2008/1/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 ianuarie 2008 privind prevenirea şi controlul integrat al poluării.
SINTEZĂ
Prezenta directivă (supranumită „Directiva IPPC”) supune autorizaţiei activităţile industriale şi agricole care au un potenţial pronunţat de poluare. Această autorizaţie poate fi emisă numai dacă sunt respectate anumite condiţii de mediu, astfel încât întreprinderile însele să îşi asume răspunderea prevenirii şi a controlului poluării pe care ar putea-o cauza.
Prevenirea şi controlul integrat al poluării privesc activităţile industriale şi agricole cu mare potenţial de poluare, noi sau deja existente, descrise în anexa I a directivei (industrii producătoare de energie, producţia şi transformarea metalelor, industria mineralelor, industria chimică, gestionarea deşeurilor, creşterea animalelor etc.).
Condiţiile de mediu obligatorii
Pentru a fi autorizată, o instalaţie industrială sau agricolă trebuie să respecte anumite obligaţii fundamentale, care vizează în special:
În plus, decizia de autorizare cuprinde un anumit număr de cerinţe concrete, care includ, în special:
Pentru coordonarea procesului de autorizare impus de directivă şi a sistemului de comercializare a cotelor de emisii de gaze cu efect de seră, o autorizaţie emisă în conformitate cu directiva nu trebuie să cuprindă valorile-limită de emisie pentru gazele cu efect de seră, dacă acestea din urmă fac obiectul sistemului de comercializare a cotelor de emisii, cu condiţia să nu existe probleme legate de poluare la nivel local. Mai mult, autorităţile competente au posibilitatea de a nu impune măsuri de eficienţă energetică pentru unităţile de ardere.
Cererile de autorizare
Toate cererile de autorizare trebuie înaintate autorităţii competente din statul membru relevant, care va lua decizia de a autoriza sau nu activitatea. Cererea trebuie să cuprindă în special informaţii privind următoarele elemente:
Fără a se încălca regulile şi practicile stabilite în domeniul secretului comercial şi industrial, aceste informaţii trebuie puse la dispoziţia părţilor interesate:
Trebuie prevăzute termene suficiente pentru a permite tuturor părţilor interesate să reacţioneze. Opiniile lor trebuie luate în considerare în cadrul procedurii de autorizare.
Măsuri administrative şi de control
Decizia de autorizare sau de refuzare a autorizaţiei proiectului, argumentele care au stat la baza acestei decizii, precum şi eventualele măsuri de reducere a efectelor negative ale proiectului sunt puse la dispoziţia publicului şi transmise celorlalte state membre interesate. Conform legislaţiei lor naţionale relevante, statele membre trebuie să prevadă posibilitatea tuturor părţilor interesate de a contesta această decizie în justiţie.
Statele membre sunt responsabile cu controlul conformităţii instalaţiilor industriale. Un schimb de informaţii privind cele mai bune tehnici disponibile (care stau la baza stabilirii valorilor-limită de emisii) este organizat cu frecvenţă regulată între Comisie, statele membre şi industriile interesate. Se elaborează rapoarte referitoare la punerea în aplicare a prezentei directive la intervale de trei ani.
Regulamentul (CE) nr. 166/2006, care instituie un registru european al emisiilor şi transferului de poluanţi (PRTR), armonizează regulile referitoare la comunicarea regulată a informaţiilor privind poluanţii de către statele membre către Comisie.
Context
Directiva 2008/1/CE este înlocuită de Directiva 2010/75/UE privind emisiile industriale. Cu toate acestea, dispoziţiile directivei rămân aplicabile până pe 6 ianuarie 2014.
Referinţe
Act |
Intrarea în vigoare |
Termen de transpunere în legislaţia statelor membre |
Jurnalul Oficial |
Directiva 2008/1/CE |
18.2.2008 |
- |
JO L 24 din 29.1.2008 |
Modificările şi corecturile succesive aduse Directivei 2008/1/CE au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.
ACTE CONEXE
Raportul Comisiei către Consiliu şi Parlamentul European Raportul Comisiei privind punerea în aplicare a Directivei 2008/1/CE privind prevenirea şi controlul integrat al poluării şi a Directivei 1999/13/CE privind reducerea emisiilor de compuşi organici volatili datorate utilizării solvenţilor organici în anumite activităţi şi instalaţii [COM(2010) 593 – Nepublicat în Jurnalul Oficial].
Ultima actualizare: 13.07.2011