This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Life assurance: freedom to provide services (until November 2012)
Asigurarea de viaţă: libertatea de a presta servicii (până în noiembrie 2012)
Asigurarea de viaţă: libertatea de a presta servicii (până în noiembrie 2012)
This summary has been archived and will not be updated. See 'Asigurarea și reasigurarea' for an updated information about the subject.
Asigurarea de viaţă: libertatea de a presta servicii (până în noiembrie 2012)
Uniunea Europeană reformează dispoziţiile speciale referitoare la libertatea de a presta servicii transfrontaliere în domeniul asigurării de viaţă în vederea simplificării legislaţiei existente în acest domeniu.
ACT
Directiva 2002/83/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 noiembrie 2002 privind asigurarea de viaţă (reformare) [A se vedea actele de modificare].
SINTEZĂ
Domeniul de aplicare
Această directivă se referă la iniţierea şi exercitarea activităţii independente de asigurare directă de către întreprinderile care sunt stabilite într-un stat membru sau care doresc să se stabilească acolo. Aceasta se referă în special la asigurările de viaţă care au o bază contractuală şi anumite operaţiuni de economisire care au o bază contractuală.
Condiţii pentru obţinerea unei autorizaţii
Iniţierea şi exercitarea activităţilor independente de asigurare directă necesită obţinerea în prealabil a unei autorizaţii. Aceasta se solicită la autorităţile competente ale statului membru de origine, este valabilă pe întreg teritoriul Uniunii Europene (UE) şi permite întreprinderii de asigurare să exercite activităţi pe baza dreptului de stabilire sau al libertăţii de a presta servicii.
Pentru a putea solicita şi obţine o autorizaţie, întreprinderea de asigurare va trebui să îndeplinească criteriile următoare: să adopte forma juridică adecvată, să deţină fondul de garantare minim, să furnizeze informaţiile solicitate de autorităţile de control. Orice refuz de autorizare trebuie motivat şi notificat întreprinderii în cauză. Într-un asemenea caz, autoritatea competentă a statului membru de origine aduce acest lucru la cunoştinţa autorităţilor competente din celelalte state membre care vor trebui să ia măsurile corespunzătoare.
Agenţiile sau sucursalele stabilite în cadrul UE şi aparţinând întreprinderilor ale căror sedii sociale sunt situate în afara UE vor fi autorizate după ce îndeplinesc în special următoarele condiţii: au dreptul, în temeiul legislaţiei naţionale, să înfiinţeze o agenţie sau o sucursală pe teritoriul acestui stat membru şi să desemneze un mandatar autorizat care trebuie autorizat de autoritatea competentă.
Supravegherea financiară
Supravegherea financiară este responsabilitatea autorităţilor statului membru de origine. Aceste autorităţi competente verifică toate activităţile întreprinderii de asigurare şi gradul de solvabilitate ale acesteia. De asemenea, acestea asigură constituirea provizioanelor tehnice, buna organizare administrativă şi contabilă şi implementarea unor proceduri de control intern adecvate în cadrul întreprinderilor de asigurare.
Evaluarea prudenţială
În special, directiva prevede că autorităţile competente evaluează caracterul adecvat al potenţialului achizitor şi soliditatea financiară a achiziţiei propuse prin aplicarea anumitor criterii:
Secretul profesional
Această directivă defineşte strict condiţiile în care pot fi utilizate informaţiile confidenţiale: autorităţile competente le pot folosi numai în îndeplinirea funcţiilor care le revin şi persoanele care exercită o activitate pentru autorităţile competente au obligaţia de a păstra secretul profesional.
Provizioane tehnice şi diversificarea investiţiilor
Întreprinderile de asigurare trebuie să constituie provizioane tehnice a căror valoare se calculează printr-o evaluare actuarială de perspectivă şi rata dobânzii se stabileşte de către autoritatea competentă din statul membru de origine. Întreprinderile de asigurare trebuie să pună la dispoziţia publicului bazele şi metodele folosite pentru evaluarea provizioanelor tehnice.
Directiva impune întreprinderilor de asigurare să îşi diversifice investiţiile: în această privinţă, directiva defineşte limitele maxime pe care întreprinderile de asigurare trebuie să le respecte atunci când investesc active folosite pentru acoperirea provizioanelor tehnice.
Marjele de solvabilitate şi fondurile de garantare
Fiecare întreprindere de asigurare trebuie să deţină o marjă de solvabilitate suficientă. Această marjă poate fi alcătuită din patrimoniu – capital social vărsat, rezerve şi profitul sau pierderile reportate - sau din alte active financiare ale întreprinderii de asigurare.
O treime din valoarea marjei de solvabilitate constituie fondul de garantare, care trebuie să se ridice la minimum 3 milioane EUR. Valoarea fondului de garantare se revizuieşte anual.
Dreptul contractual şi condiţiile de asigurare
Legislaţia care se aplică contractelor vizate de această directivă este cea a statului membru al angajamentului. Cu toate acestea, anumite dispoziţii au ca obiect garantarea libertăţii de a opta pentru un alt drept contractual. Un asigurat care încheie un contract de asigurare individuală de viaţă din proprie iniţiativă va dispune de o perioadă de 14 până la 30 de zile pentru a anula contractul.
Dreptul de stabilire şi libertatea de a presta servicii
Orice întreprindere de asigurare care doreşte să înfiinţeze o sucursală pe teritoriul unui alt stat membru sau care intenţionează să îşi desfăşoare activităţile într-unul sau mai multe state membre pe baza libertăţii de a presta servicii informează în prealabil autorităţile competente ale statului membru de origine şi le transmite informaţiile necesare. Statului membru în cauză îi revine sarcina de a lua măsurile necesare pentru a pune capăt oricărei situaţii neregulamentare în care se află o întreprindere de asigurare pe teritoriul acestuia.
Colaborarea dintre statele membre şi Comisie
Autorităţile competente ale statelor membre trebuie să colaboreze îndeaproape cu Comisia, sprijinită de Comitetul pentru asigurări, în vederea facilitării controlului întreprinderilor de asigurare.
Această directivă se abrogă prin Directiva privind accesul la activitatea de asigurare şi de reasigurare începând cu 1 noiembrie 2012.
Referinţe
Act |
Intrarea în vigoare |
Termen de transpunere în legislaţia statelor membre |
Jurnalul Oficial |
Directiva 2002/83/CE |
19.12.2002 |
În conformitate cu articolele:19.6.200417.11.200220.9.2003 |
JO L 345 din 19.12.2002 |
Act(e) de modificare |
Intrarea în vigoare |
Termen de transpunere în legislaţia statelor membre |
Jurnalul Oficial |
Directiva 2004/66/CE |
1.5.2004 |
1.5.2004 |
JO L 168 din 1.5.2004 |
Directiva 2005/1/CE |
13.4.2005 |
13.5.2005 |
JO L 79 din 24.3.2005 |
Directiva 2005/68/CE |
10.12.2005 |
10.12.2007 |
JO L 323 din 9.12.2005 |
Directiva 2006/101/CE |
1.1.2007 |
1.1.2007 |
JO L 363 din 20.12.2006 |
Directiva 2007/44/CE |
21.9.2007 |
20.3.2009 |
JO L 247 din 21.9.2007 |
Directiva 2008/19/CE |
20.3.2008 |
- |
JO L 76 din 19.3.2008 |
Modificările şi corecturile succesive aduse Directivei 2002/83/CE au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.
Ultima actualizare: 26.10.2011