Etichetare nutriţională (până în 2014)

Etichetarea nutriţională este armonizată în cadrul întregii Uniuni Europene. Aceasta este facultativă, însă devine obligatorie atunci când apare pe etichetă sau la publicitatea produsului o menţiune nutriţională.

ACT

Directiva 90/496/CEE a Consiliului din 24 septembrie 1990 privind indicarea valorii nutritive pe etichetele produselor alimentare [A se vedea actul/actele de modificare].

SINTEZĂ

Prezenta directivă se referă la etichetarea nutriţională * a produselor alimentare livrate ca atare consumatorului final şi altor operatori de restauraţie colectivă (restaurante, spitale cantine etc.).

Prezenta directivă nu se aplică apelor minerale naturale, nici altor ape destinate consumului uman, nici suplimentelor alimentare.

Etichetarea nutriţională este facultativă, însă devine obligatorie atunci când apare pe etichetă, într-o prezentare sau la publicitatea produsului o menţiune nutriţională.

Singurele menţiuni nutriţionale admise sunt cele care se referă la valoarea energetică şi la substanţele nutritive (proteine, glucide, lipide, fibre, sodiu, vitamine şi minerale enumerate în anexa directivei), precum şi acele substanţe care aparţin sau sunt componentele uneia dintre categoriile de substanţe nutritive prevăzute.

Informaţiile prezentate pe eticheta nutriţională se încadrează fie în grupa 1, fie în grupa 2 în ordinea următoare:

• Grupa 1:
• Grupa 2:

În cazul în care se face o menţiune nutriţională referitoare la zaharuri, acizi graşi saturaţi, fibre sau sodiu, informaţia prezentată este cea prevăzută în grupa 2.

Declararea valorii energetice şi a proporţiei substanţelor nutritive sau a componentelor acestora se face cantitativ, utilizând unităţi de măsură specifice. Informaţia se exprimă la 100 g sau la 100 ml. În plus, această informaţie poate fi exprimată cuantificat pe etichetă raportat la raţie sau la porţie. Informaţia privind vitaminele şi mineralele trebuie, de asemenea, exprimată în procente din doza zilnică recomandată (DZR), care poate fi furnizată şi în formă grafică.

Etichetarea nutriţională poate include, de asemenea, cantitatea de amidon, polioli, acizi graşi mononesaturaţi, acizi graşi polisaturaţi, colesterol şi minerale sau vitamine menţionaţi în anexa la directivă.

Toate aceste informaţii trebuie să fie prezentate grupat, în acelaşi loc, cu caractere lizibile şi într-o formă care nu permite ştergerea şi într-un limbaj uşor de înţeles de către cumpărător. Statele membre se abţin de la stabilirea de cerinţe mai detaliate faţă de cele prevăzute deja de prezenta directivă, în ceea ce priveşte etichetarea nutriţională.

În cazul produselor alimentare nepreambalate vândute către consumatorul final şi unor colectivităţi şi al produselor alimentare ambalate în scopul vânzării lor imediate, informaţiile privind etichetarea nutriţională precum şi modalitatea de furnizare a acestora se pot stabili prin dispoziţii de drept intern până la eventuala adoptare a unor măsuri comunitare în conformitate cu procedura prevăzută în cadrul directivei.

Procedura comitetelor

Comisia este asistată de către Comitetul permanent pentru lanţul alimentar şi sănătatea animală.

Context

Începând de la 13 decembrie 2014, Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare înlocuieşte prezenta directivă. Acest regulament integrează prezenta directivă şi Directiva 2000/13/CE referitoare la etichetarea şi prezentarea produselor alimentare, precum şi la publicitatea acestora.

Noile cerinţe în vederea îmbunătăţirii nivelului de informare şi de protecţie a consumatorilor europeni prevăd obligaţia de a include o declaraţie nutriţională în etichetarea produselor alimentare. Declaraţia nutriţională trebuie să cuprindă următoarele menţiuni:

• valoarea energetică;
• cantitatea de anumite substanţe nutritive care intră în componenţa produsului, lipide, acizi graşi saturaţi, glucide, cu referire în mod special la zaharuri şi sare.

Ultima actualizare: 02.02.2012