explică instanțelor și tribunalelor din statele membre ale Uniunii Europene (UE) scopul unei proceduri care le dă dreptul, în temeiul articolului 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și al articolului 19 alineatul (3) litera (b) din Tratatul privind Uniunea Europeană, să trimită Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) o cerere de decizie preliminară*;
prezintă în detaliu întinderea procedurii și forma în care instanțele naționale pot face trimiterea;
vin în completarea articolelor 93-118 din Regulamentul de procedură al CJUE (detalii suplimentare în sinteză);
înlocuiesc recomandările anterioare emise în 2018.

ASPECTE-CHEIE

Semnificația procedurii preliminare

Această procedură este considerată utilă când, într-o cauză supusă spre soluționare instanței naționale, se ridică o nouă chestiune de interpretare care prezintă un interes general pentru aplicarea uniformă a dreptului UE sau atunci când jurisprudența existentă nu pare să furnizeze clarificarea necesară pentru abordarea unei situații juridice noi.

Structura recomandărilor

Există un set de recomandări care li se aplică tuturor cererilor de decizie preliminară, precum și un set suplimentar care li se aplică în mod specific procedurilor accelerate* sau procedurilor urgente*.

Cine formulează cererea de decizie preliminară?

Instanța națională sesizată cu soluționarea unui litigiu își asumă întreaga răspundere pentru a aprecia atât necesitatea unei cereri de decizie preliminară, cât și pertinența întrebărilor pe care le adresează CJUE.

Instanțele care efectuează o trimitere ar trebui, printre altele:

să aibă origine legală și să fie permanente;
să aibă competență obligatorie;
să aplice normele de drept; și
să fie independente.

Obiectul și domeniul de aplicare

Este important de menționat că o cerere trebuie să se refere la interpretarea sau validitatea legislației UE. Aceasta nu trebuie să vizeze interpretarea legislației naționale și nici aspecte de fapt invocate în cadrul cauzei principale.
CJUE se poate pronunța numai dacă dreptul UE este aplicabil cauzei principale.
CJUE nu aplică ea însăși dreptul UE într-un litigiu pentru a cărui soluționare a fost sesizată instanța de trimitere, deoarece rolul său este de a ajuta la rezolvarea acestuia; rolul instanței naționale este să formuleze concluzii pe baza deciziei CJUE.
Deciziile preliminare sunt obligatorii atât pentru instanța de trimitere, cât și pentru toate instanțele din statele membre.

Interacțiunea dintre trimiterea preliminară și procedura națională

Cererea trebuie trimisă de îndată ce este clar că este necesară o decizie a CJUE pentru ca o instanță națională să pronunțe o hotărâre și atunci când instanța este în măsură să definească cu suficientă precizie cadrul juridic și factual al cauzei și problemele juridice pe care aceasta le ridică.
Procedura națională trebuie suspendată până la pronunțarea deciziei CJUE.
Instanța de trimitere trebuie să informeze CJUE cu privire la orice pas procedural care ar putea afecta trimiterea și, în special, cu privire la orice renunțare sau retragere sau la orice soluționare amiabilă a litigiului în cauza principală, precum și cu privire la orice alt eveniment care duce la încetarea procedurii. De asemenea, trebuie să informeze CJUE cu privire la orice decizie pronunțată în cadrul unei căi de atac împotriva ordonanței de trimitere și cu privire la consecințele acestei decizii asupra cererii de pronunțare a unei decizii preliminare.

Forma și cuprinsul cererii

Cererea trebuie redactată simplu, clar și precis, având în vedere că aceasta va trebui tradusă pentru a le permite și altor state membre să își depună observațiile.
Articolul 94 din Regulamentul de procedură al CJUE precizează conținutul cererii care ar trebui să însoțească întrebările instanței de trimitere, punctele esențiale fiind recapitulate în anexa la recomandări. În cazul în care una sau mai multe dintre aceste cerințe nu sunt îndeplinite, CJUE poate considera necesar să își decline competența de a se pronunța cu privire la întrebările preliminare sau să respingă cererea de pronunțare a unei decizii preliminare ca inadmisibilă.
Instanța de trimitere poate expune pe scurt principalele argumente ale părților din cauza principală. Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că doar cererea de decizie preliminară va fi tradusă, nu și toate anexele la această cerere.
Instanța de trimitere poate, de asemenea, să își exprime pe scurt punctul de vedere cu privire la răspunsul care trebuie dat la întrebările preliminare. Aceste informații pot fi utile CJUE, în special atunci când i se solicită să pronunțe o decizie preliminară în cadrul unei proceduri accelerate sau urgente.
Întrebările preliminare adresate CJUE trebuie să figureze într-o secțiune separată și clar identificată a ordonanței, de preferință la începutul sau la sfârșitul acesteia. Acestea trebuie să poată fi înțelese de la sine, fără a fi necesar să se facă trimitere la motivarea cererii.
Cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare trebuie să fie dactilografiată, iar paginile și paragrafele din decizia de trimitere trebuie să fie numerotate.

Protecția datelor și anonimizarea cererii de pronunțare a unei decizii preliminare

Pentru a asigura o protecție optimă a datelor cu caracter personal în cadrul soluționării cauzei de către CJUE, instanța de trimitere este invitată să anonimizeze cauza prin înlocuirea numelor persoanelor la care se face referire în cerere, de exemplu prin folosirea unor inițiale sau a unei combinații de litere, și prin eliminarea informațiilor care ar putea permite identificarea acestora.

Transmiterea către CJUE a cererii de pronunțare a unei decizii preliminare

Toate cererile trebuie datate, semnate și transmise electronic sau prin poștă la grefa CJUE din Luxemburg.
CJUE recomandă instanțelor și tribunalelor naționale să utilizeze aplicația e-Curia.
Cererea de pronunțare a unei decizii preliminare trebuie să ajungă la grefă împreună cu toate documentele relevante și utile pentru soluționarea cauzei de către CJUE și, în special, cu datele exacte de contact ale părților din cauza principală și ale reprezentanților acestora, dacă există, împreună cu dosarul cauzei principale sau o copie a acestuia.

Cheltuielile de judecată și asistența judiciară

Procedura preliminară în fața CJUE este gratuită.
Instanța de trimitere se pronunță asupra cheltuielilor de judecată ale părților, dacă este necesar.
În cazul în care o parte la cauza principală nu dispune de mijloace suficiente, CJUE poate acorda acestei părți asistență judiciară pentru acoperirea cheltuielilor, în special a celor de reprezentare, pe care le suportă în fața CJUE. Cu toate acestea, acest ajutor poate fi acordat numai în cazul în care partea în cauză nu beneficiază deja de un ajutor în temeiul normelor naționale sau în măsura în care acest ajutor nu acoperă sau acoperă doar parțial costurile suportate în fața CJUE.

Rolul grefei CJUE

Grefa păstrează legătura cu instanța de trimitere pe durata procedurii și îi comunică acesteia o copie a tuturor actelor de procedură și cererile de informații.
La finalul procedurii, grefa transmite decizia CJUE instanței de trimitere. Instanța de trimitere ar trebui să informeze grefa cu privire la orice măsuri pe care le ia și la decizia sa finală în cauza respectivă.

Procedurile accelerate și urgente

În temeiul articolelor 105-114 din Regulamentul său de procedură, CJUE poate decide că unele cereri trebuie examinate prin proceduri accelerate sau urgente.
În cazul procedurilor accelerate, termenele sunt mai scurte, cum ar fi timpul disponibil statelor membre pentru a-și depune observațiile.
Instanța de trimitere trebuie să justifice caracterul urgent, indicând riscurile potențiale ale aplicării procedurii obișnuite.
Cererile pentru o procedură accelerată sau urgentă trebuie trimise prin intermediul aplicației e-Curia sau prin e-mail.

DE CÂND SE APLICĂ RECOMANDĂRILE?

Se aplică de la 8 noiembrie 2019.

CONTEXT

Pentru informații suplimentare, consultați:

Procedurile Curții de Justiție (Curtea de Justiție);
Procedura preliminară de urgență și procedura accelerată – fișă informativă (Curtea de Justiție a Uniunii Europene).

TERMENI-CHEIE

Decizie preliminară. O procedură folosită în cazurile în care este vorba despre interpretarea sau validitatea unei legi a UE și:

când este necesară o decizie pentru ca o instanță națională să pronunțe o hotărâre; sau
când nu există cale de atac în legislația națională.

Procedură accelerată. O procedură în care natura cauzei și circumstanțele excepționale impun examinarea rapidă a acesteia. O procedură accelerată trebuie să fie solicitată numai atunci când circumstanțe speciale creează o urgență care justifică o hotărâre rapidă a CJUE cu privire la întrebările adresate. Aceasta ar putea apărea, de exemplu, în cazul în care există un pericol grav și imediat pentru sănătatea publică sau pentru mediu, pentru care o decizie promptă a CJUE ar putea contribui la evitarea acestuia, sau în cazul în care circumstanțe speciale impun ca incertitudinile privind aspecte fundamentale ale dreptului constituțional național și ale dreptului UE să fie rezolvate într-un timp foarte scurt.

Proceduri urgente. O procedură care se aplică numai în cazurile care presupun chestiuni referitoare la libertate, securitate și justiție. În particular, aceasta limitează numărul părților permise să depună observații scrise și permite, în cazuri de extremă urgență, să se omită faza scrisă a procedurii în fața CJUE.

DOCUMENTELE PRINCIPALE

Recomandări în atenția instanțelor naționale, referitoare la efectuarea trimiterilor preliminare (JO C 439, 25.11.2016, pp. 1-8)

Versiune consolidată a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene – Partea a șasea – Dispoziții instituționale și financiare – Titlul I – Dispoziții instituționale – Capitolul 1 – Instituțiile – Secțiunea 5 – Curtea de Justiție a Uniunii Europene – articolul 267 (ex-articolul 234 TCE) (JO C 202, 7.6.2016, p. 164)

Versiune consolidată a Tratatului privind Uniunea Europeană – Titlul III – Dispoziții privind instituțiile – articolul 19 (JO C 202, 7.6.2016, p. 27)