Prevenirea și combaterea traficului de persoane

ASPECTE-CHEIE

Definiția exploatării

Directiva definește exploatarea ca incluzând cel puțin:

• exploatarea prostituției altor persoane sau alte forme de exploatare sexuală;
• muncă sau servicii forțate, inclusiv cerșetorie, sclavie sau practici similare sclaviei;
• servitute;
• exploatarea activităților infracționale;
• recoltare de organe;
• exploatarea maternității surogat, a căsătoriilor forțate sau a adopțiilor ilegale.

Infracțiuni privind traficul de persoane

• Statele membre trebuie să ia măsurile necesare pentru a se asigura pedepsirea actelor intenționate de recrutare, transport, transfer, adăpostire sau primire a persoanelor cu forța în scopul exploatării.
• Aceste acte includ amenințarea sau uzul de forță ori prin alte forme de constrângere, de răpire, de fraudă, de înșelăciune, de abuz de putere sau profitare de o stare de vulnerabilitate¹ sau de oferirea sau primirea de bani sau de alte foloase pentru a obține consimțământul unei persoane care deține controlul asupra alteia, în vederea exploatării.
• Consimțământul victimei traficului de persoane pentru exploatare, indiferent dacă este intenționat sau real, este irelevant în cazul în care s-a recurs la oricare dintre aceste mijloace.
• Statele membre trebuie să ia măsurile necesare pentru a se asigura că, atunci când este vorba de un act intenționat, utilizarea serviciilor prestate de o victimă a traficului de persoane constituie o infracțiune penală, în cazul în care victima este exploatată pentru a presta astfel de servicii și utilizatorul serviciilor știe că persoana care prestează serviciul este victimă a traficului de persoane.

Sancțiuni

Directiva stabilește pedeapsa maximă pentru aceste infracțiuni la cel puțin cinci ani de închisoare și la cel puțin 10 ani în caz de circumstanțe agravante sau dacă infracțiunea, comisă cu intenție sau din neglijență gravă, a pus în pericol viața victimei sau:

• a fost comisă împotriva unor victime deosebit de vulnerabile (cum ar fi copiii);
• a fost comisă de o organizație infracțională;
• a fost comisă cu violență gravă sau a cauzat victimei un prejudiciu deosebit de grav, inclusiv prejudicii fizice sau psihologice.

Statele membre trebuie să introducă măsuri pentru a se asigura că următoarele sunt considerate circumstanțe agravante, în conformitate cu dispozițiile relevante ale legislației naționale:

• faptul că infracțiunea a fost comisă de funcționari publici în exercitarea atribuțiilor lor;
• faptul că autorul a facilitat sau a comis, prin intermediul tehnologiilor informației și comunicațiilor, difuzarea de materiale cu caracter sexual care implică victima.

Statele membre trebuie să se asigure că persoanele juridice (de exemplu, o societate) sunt trase la răspundere pentru infracțiunile de trafic de persoane comise în beneficiul lor de către orice persoană care acționează fie individual, fie ca parte a unui organ al respectivei persoane juridice. Acestea trebuie să fie pedepsite cu sancțiuni sau măsuri penale sau nepenale eficace, proporționale și disuasive.

Urmărirea penală

Autoritățile naționale au dreptul să nu urmărească penal și să nu aplice sancțiuni victimelor traficului de persoane pentru implicarea lor în activități infracționale sau alte activități ilegale pe care au fost obligate să le comită ca urmare directă a faptului că au fost supuse oricăruia dintre actele de exploatare enumerate mai sus.

Statele membre trebuie să asigure că:

• anchetarea sau urmărirea penală a infracțiunilor nu depinde de sesizarea sau de acuzarea victimei, iar procedura penală poate continua chiar dacă victima și-a retras declarația;
• persoanele responsabile cu investigarea sau urmărirea penală a infracțiunilor sunt instruite în mod corespunzător și dispun de instrumentele de investigare, de know-how-ul și de capacitățile tehnologice necesare.

Pentru urmărirea penală a infracțiunilor săvârșite în afara teritoriului statului membru în cauză, fiecare stat membru trebuie să se asigure că jurisdicția sa nu este supusă niciuneia dintre următoarele condiții:

• actele constituie o infracțiune penală în locul în care au fost săvârșite;
• urmărirea penală poate fi inițiată numai în urma unei plângeri depuse de victimă în locul în care a fost săvârșită infracțiunea sau în urma unei denunțări din partea statului în care a fost săvârșită infracțiunea.

Sprijinul acordat victimelor

Statele membre trebuie să se asigure că victimele beneficiază de sprijin specializat, într-o abordare centrată pe victimă, sensibilă la dimensiunea de gen, la handicap și la interesul superior al copilului, înainte, în cursul și după încheierea procedurilor penale, astfel încât acestea să își poată exercita drepturile care le sunt conferite în calitate de victime în cadrul procedurilor penale. Acest sprijin poate consta în primirea în centre de adăpost, acordarea de asistență medicală și psihologică sau furnizarea de servicii de informare și interpretare și nu poate să fie condiționat de disponibilitatea victimei de a coopera în cadrul anchetei penale, urmăririi penale sau procesului. Cazarea trebuie să fie adaptată pentru a răspunde nevoilor speciale ale victimelor și nevoilor specifice ale copiilor, inclusiv ale copiilor victime.

Statele membre trebuie, de asemenea, să se asigure că victimele traficului de persoane își pot exercita dreptul de a solicita protecție internațională sau un statut național echivalent, inclusiv când beneficiază de asistență, sprijin și protecție în calitate de victime prezumate sau identificate ale traficului de persoane.

Protecția victimelor traficului de persoane în cadrul anchetelor și al procedurilor penale

În plus față de drepturile prevăzute în Directiva 2012/29/UE, statele membre trebuie să se asigure că victimele traficului de persoane beneficiază de acces:

• fără întârziere, la consiliere juridică și reprezentare juridică, furnizate gratuit în cazul în care victima nu dispune de resurse financiare suficiente;
• la programe de protecție a martorilor sau măsuri similare;
• la un tratament specific menit să prevină victimizarea secundară.

Statele membre sunt obligate să se asigure că victimele traficului de persoane pot să-și exercite dreptul de a solicita protecție internațională sau un statut național echivalent, inclusiv când victima beneficiază de asistență, sprijin și protecție în calitate de victimă presupusă sau identificată a traficului de persoane.

Statele membre trebuie să se asigure, de asemenea, că procedurile de raportare a unei infracțiuni sunt sigure, se desfășoară în mod confidențial, în conformitate cu legislația națională, sunt concepute și accesibile într-un mod adaptat copiilor și utilizează un limbaj adecvat vârstei și maturității copiilor victime.

Coordonatori naționali în domeniul combaterii traficului de persoane sau mecanisme echivalente și organisme independente și planuri de acțiune

• Statele membre trebuie să ia măsurile necesare pentru a institui coordonatori naționali în domeniul combaterii traficului de persoane sau mecanisme echivalente și pentru a le furniza resursele adecvate necesare pentru a-și îndeplini în mod eficient atribuțiile. Coordonatorul național pentru combaterea traficului de persoane sau mecanismul echivalent trebuie să colaboreze cu organismele și agențiile naționale, regionale și locale relevante, în special cu autoritățile de aplicare a legii, cu mecanismele naționale de orientare și cu organizațiile relevante ale societății civile active în acest domeniu.
• Până la 15 iulie 2028, statele membre trebuie să își adopte planurile naționale de acțiune împotriva traficului de persoane, elaborate și puse în aplicare în consultare cu coordonatorii naționali împotriva traficului de persoane sau cu mecanismul echivalent.
• Coordonatorul UE pentru combaterea traficului de persoane („CAT-UE”) trebuie să asigure coordonarea cu coordonatorii naționali pentru combaterea traficului de persoane sau cu mecanismele echivalente, cu organismele independente, cu agențiile UE și cu organizațiile relevante ale societății civile active în acest domeniu, pentru a garanta o abordare coerentă și cuprinzătoare.

Culegerea datelor și statistici

Statele membre trebuie să se asigure că există un sistem de înregistrare, producere și furnizare de date statistice anonimizate pentru a monitoriza eficacitatea sistemelor lor de combatere a infracțiunilor menționate în prezenta directivă.

Prevenirea

Statele membre trebuie să ia măsuri pentru:

• descurajarea cererii care încurajează traficul;
• introducerea unor mecanisme destinate detectării și identificării timpurii, asistenței și sprijinului pentru victimele identificate și presupuse;
• lansarea de campanii de formare și de sensibilizare.