Expunerea la vibrații mecanice

 

SINTEZĂ PRIVIND:

Directiva 2002/44/CE - cerințele minime de securitate și sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de agenții fizici (vibrații)

CARE ESTE ROLUL ACESTEI DIRECTIVE?

• Aceasta vizează asigurarea protecției securității și sănătății lucrătorilor împotriva riscurilor legate de vibrațiile mecanice.
• Aceasta stabilește standardele minime obligatorii privind sănătatea și siguranța.
• Țările UE pot face aceste măsuri mai stricte dacă doresc.
• Acesta completează Directiva 89/391/CEE privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii sănătății și securității lucrătorilor.

ASPECTE-CHEIE

Angajatorii trebuie:

• să evalueze și, dacă este necesar, să măsoare nivelurile vibrațiilor mecanice la care sunt expuși lucrătorii;
• să supravegheze posibilele mecanisme de impact fizic pe care le pot avea mașinile în funcție de practicile de lucru, tipul de echipament și condițiile de utilizare;
• să utilizeze mijloace și metode adecvate pentru a măsura impactul vibrațiilor;
• să se asigure că persoanele fizice competente efectuează evaluările și măsurătorile la „intervale adecvate”;
• să țină o evidență a constatărilor pentru eventuale consultări viitoare;
• să acorde o atenție specială, atunci când fac o evaluare a riscurilor, anumitor factori, în special pentru:
  • nivelul, tipul și durata expunerii;
  • posibile efecte indirecte;
  • informațiile furnizate de producătorul echipamentului;
  • existența echipamentelor de înlocuire;
• să actualizeze evaluarea riscurilor;
• să identifice măsurile necesare pentru reducerea riscurilor;
• să introducă modificări tehnice și organizaționale în cazul depășirii limitelor de vibrație. Acestea pot include:
  • alte metode de lucru sau echipamente mai bine concepute;
  • instalarea de scaune și mânere pe echipament pentru a reduce presiunea asupra corpului utilizatorului sau a brațelor;
  • programe de întreținere;
  • regândirea designului și amplasarea locurilor de muncă și a posturilor de lucru;
  • limitarea duratei și intensității expunerii la vibrații;
  • punerea în aplicare de programe de lucru și perioade de odihnă adecvate;
  • furnizarea de îmbrăcăminte pentru protejarea lucrătorilor expuși împotriva frigului și umezelii;
• furnizarea de informații relevante și instruirea personalului. Aceasta ar trebui să includă:
  • măsurile luate pentru eliminarea sau reducerea la minimum a riscurilor;
  • detalii privind limitele de expunere;
  • rezultatele exercițiilor de evaluare și de măsurare;
  • posibile riscuri de vătămare și modul în care acestea ar trebui detectate și raportate;
  • practici de lucru sigure;
  • consultarea și participarea periodică a personalului și/sau a reprezentanților acestora.

Țările UE trebuie să pună în aplicare măsuri pentru a asigura supravegherea adecvată a sănătății lucrătorilor, în special atunci când:

• se poate stabili o legătură între vibrații și o boală identificabilă sau efecte negative asupra sănătății;
• există probabilitatea ca boala sau efectele adverse să se datoreze unor condiții de lucru specifice;
• tehnicile testate pot fi folosite pentru a detecta o boală sau un impact asupra sănătății.

Atunci când un medic consideră că un lucrător are o boală identificabilă sau suferă de o stare de sănătate provocată de vibrații:

• angajatul este informat și consultat cu privire la orice supraveghere medicală care ar putea fi necesară;
• angajatorul este informat și trebuie să ia măsuri pentru eliminarea sau reducerea riscurilor identificate.

Țările UE pot excepta transportul maritim și aerian din directivă, cu condiția îndeplinirii anumitor condiții.

Directiva stabilește valori diferite ale acțiunii de expunere în funcție de faptul dacă vibrațiile afectează brațul și mâna utilizatorului sau întregul corp pe o zi tipică de opt ore.

DE CÂND SE APLICĂ DIRECTIVA?

Se aplică de la 6 iulie 2002, iar țările UE au avut obligația de a o transpune în legislația proprie până la 6 iulie 2005.

CONTEXT

Utilizarea frecventă a mașinilor cu vibrații grele la locul de muncă, dacă nu este atent monitorizată, poate afecta mușchii, oasele, respirația și chiar creierul utilizatorului. Legislația stabilește un echilibru între protejarea utilizatorilor și impunerea unor sarcini administrative, financiare și juridice inutile asupra întreprinderilor mici și mijlocii.

Pentru informații suplimentare, consultați:

• Sănătatea și securitatea la locul de muncă (Comisia Europeană)
• Directiva 2002/44/CEE - vibrații (Agenția Europeană pentru Sănătate și Securitate în Muncă).

DOCUMENTUL PRINCIPAL

Directiva 2002/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 iunie 2002 privind cerințele minime de securitate și sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de agenți fizici (vibrații) [a șaisprezecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] - Declarația comună a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 177, 6.7.2002, pp. 13-20)

Modificările și corecturile succesive aduse Directivei 2002/44/CE au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

DOCUMENT CONEX

Directiva 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989 privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă (JO L 183, 29.6.1989, pp. 1-8)

Modificările succesive aduse Directivei 89/391/CEE au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

Data ultimei actualizări: 26.11.2018