Obiectivul comunicării este de a accentua importanța eficienței¹ și a echității² pentru sistemele de educație și formare profesională ale UE, concluzionând că acestea sunt vitale pentru dezvoltarea competitivității și a coeziunii sociale pe termen lung. În document se solicită intensificarea reformelor și se schițează măsuri pe care ar trebui să le pună în practică țările UE.
Obiectivul articolului 9 din TFUE este de a garanta că politicile și acțiunile UE promovează un nivel ridicat al ocupării forței de muncă, o protecție socială corespunzătoare, incluziunea socială, educația, formarea profesională și sănătatea umană.
Articolul 165 din TFUE prezintă în linii mari cum poate contribui UE la dezvoltarea unei educații de calitate prin încurajarea cooperării între țările UE. UE poate sprijini și completa acțiunea acestor țări, respectând pe deplin:
- responsabilitatea lor față de conținutul învățământului și de organizarea sistemului educațional; și
- diversitatea lor culturală și lingvistică.

ASPECTE-CHEIE

Politicile de educație și formare pot avea un impact pozitiv semnificativ asupra rezultatelor economice și sociale, dar inegalitățile din educație și formare au și costuri ascunse uriașe, inclusiv pierderi de impozit pe venit, creșterea cererii de servicii de sănătate, precum și costurile care decurg din creșterea ratelor criminalității. Politicile care reduc aceste costuri pot aduce beneficii atât în ceea ce privește echitatea, cât și în ceea ce privește eficiența.
Țările UE pot maximiza randamentul propriilor sisteme de educație și formare profesională luând în considerare și echitatea alături de eficiență atunci când iau decizii privind reformarea sistemelor. Acestea ar trebui să elaboreze politici pentru întregul proces de învățare pe tot parcursul vieții, permițând planificarea pe termen lung la nivel local și național atunci când decid prioritățile în materie de cheltuieli.

Învățământul preșcolar:accent pe învățare la o vârstă fragedă

Învățământul preșcolar are cel mai mare randament în ceea ce privește realizările și adaptarea socială a copiilor. Țările UE ar trebui să investească mai mult în învățământul preșcolar ca bază a învățării viitoare, a prevenirii abandonului școlar și a creșterii echității rezultatelor și a nivelurilor generale de competențe. Lipsa investițiilor în învățământul timpuriu duce la cheltuieli de remediere mult mai ridicate ulterior, ceea ce este mai puțin eficient din punctul de vedere al costurilor, și poate fi corelată cu creșterea cheltuielilor pentru politicile privind criminalitatea, sănătatea, șomajul și alte politici sociale.
Programele care se concentrează asupra învățării și asupra competențelor personale și sociale produc, în general, rezultate mai bune și repercusiuni pozitive mai pronunțate pe tot parcursul vieții, esențială fiind și implicarea părinților. Disponibilul de cadre didactice preșcolare special instruite va trebui îmbunătățit în numeroase țări ale UE.

Învățământul primar și secundar: creșterea calității educației de bază pentru toți

Sistemele de educație și formare profesională ar trebui să asigure educația de bază și competențele-cheie de care are nevoie toată lumea, dar acest lucru este important îndeosebi pentru unele categorii defavorizate și în cazurile în care țările UE se ocupă de un număr mare de migranți și de persoane aparținând minorităților etnice.
Majoritatea cercetărilor arată că determinarea traiectului³ copiilor la o vârstă fragedă înrăutățește efectele mediului socioeconomic asupra performanțelor educaționale și nu mărește eficiența pe termen lung. Amânarea determinării traiectelor până la nivelul secundar superior, cu posibilitatea de transferare de la o școală la alta, poate reduce segregarea și promova echitatea fără a diminua eficiența.
Autonomia locală acordată instituțiilor și sistemele centrale de răspundere pot crește performanțele elevilor, dar trebuie să încorporeze un angajament deplin în ceea ce privește echitatea.
Cei mai importanți factori determinanți ai eficienței și echității sunt calitatea, experiența și motivația cadrelor didactice, care joacă un rol-cheie în ceea ce privește participarea celor mai defavorizați. Elaborarea unor politici de recrutare care să asigure un proces de învățământ de înaltă calitate pentru elevii defavorizați ar trebui să constituie o prioritate.

Învățământul superior: creșterea calității investițiilor concomitent cu amplificarea participării

Accesul gratuit la învățământ superior nu garantează neapărat echitatea. Pentru a consolida atât eficiența, cât și echitatea, țările UE ar trebui să creeze condiții corespunzătoare și stimulente astfel încât să genereze o creștere a investițiilor din surse publice și private, inclusiv, dacă este cazul, prin taxe de studiu alături de măsurile financiare – pentru cei defavorizați.
Instituțiile de învățământ superior ar trebui să ofere o gamă mai variată de cursuri și stimulente pentru a satisface nevoile sociale și economice tot mai diverse.
Țările UE ar trebui să elaboreze parcursuri clare și diverse prin educația și formarea profesională, care să ducă la continuarea învățării și la angajare. De asemenea, acestea ar trebui să amelioreze programele publice de formare pentru șomeri și pentru cursanții defavorizați.

Acțiunile UE

Țărilor UE le revine rolul principal în abordarea acestor provocări, iar UE se asigură că diferite sisteme de educație și formare profesională beneficiază de partajarea bunelor practici, în special cu privire la învățământul preșcolar.
Programul de învățare pe tot parcursul vieții susține mobilitatea a milioane de persoane, oferindu-le competențe noi și ajutându-le să se adapteze la piața muncii din UE, valorificând fondurile structurale ale UE pentru reforme de sistem și proiecte menite să dezvolte asigurarea educației și formării.

CONTEXT

Eficiența și echitatea joacă un rol central pentru îndeplinirea obiectivelor UE în cadrul măsurilor luate de UE pentru promovarea creșterii economice și a ocupării forței de muncă, precum programul Lisabona și mai recenta strategie Europa 2020.

TERMENI-CHEIE

Eficiență: relația, în cadrul unui proces, între aporturi și rezultatele obținute. Un sistem este eficient dacă aporturile produc un rezultat maxim. În general, sistemele educaționale măsoară eficiența prin teste și examinări, iar eficiența acestor sisteme în raport cu societatea, în ansamblul său, se măsoară prin indicii de randament personal și social.
Echitate: gradul în care persoanele pot valorifica oportunitățile, accesul, tratamentul și rezultatele educației și formării profesionale. Sistemele educaționale echitabile garantează că rezultatele nu depind de contextul socioeconomic și de alți factori – precum genul, statutul de minoritate etnică, dizabilitatea și disparitățile regionale – în sensul unui dezavantaj educațional și țin cont de nevoile de învățare specifice ale persoanelor.
Determinarea traiectului („tracking”): segregarea copiilor în școli separate în funcție de capacitate înaintea vârstei de 13 ani. Deși nu implică neapărat o împărțire în traiecte academice și vocaționale, în practică se constată, în general, o asemenea împărțire. Această definiție nu include stabilirea de profiluri de învățământ („streaming”), care implică adaptarea programei la diferite grupuri de copii în funcție de capacitate, dar în cadrul aceleiași școli.

DOCUMENTELE PRINCIPALE

Versiune consolidată a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene – Partea întâi – Principiile – Titlul II – Dispoziții de aplicare generală – Articolul 9 (JO C 202, 7.6.2016, p. 53)

Versiune consolidată a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene – Partea a treia – Politicile și acțiunile interne ale Uniunii – Titlul XII – Educația, formarea profesională, tineretul și sportul – Articolul 165 (ex-articolul 149 TCE) (JO C 202, 7.6.2016, pp. 120-121)

Comunicare a Comisiei către Consiliu și Parlamentul European – Eficiență și echitate în sistemele europene de educație și formare profesională [COM(2006) 481 final, 8.9.2006]