Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Contracte de credit de consum (2023)

Contracte de credit de consum (2023)

 

SINTEZĂ PRIVIND:

Directiva (UE) 2023/2225 privind contractele de credit de consum și de abrogare a Directivei 2008/48/CE

CARE ESTE ROLUL ACESTEI DIRECTIVE?

Aceasta stabilește normele Uniunii Europene (UE) privind contractele de credit* de consum*.

ASPECTE-CHEIE

Directiva:

  • se aplică contractelor de credit prin care consumatorii împrumută bani pentru a cumpăra bunuri și servicii;
  • nu se aplică anumitor categorii de acorduri, în special:
    • contracte de credit garantate printr-o ipotecă sau o altă garanție comparabilă asupra unui bun imobil;
    • credite de peste 100 000 EUR;
    • sisteme de credite gratuite sau cu dobândă redusă pentru angajatori destinate angajaților;
    • plăți amânate în anumite condiții;
    • contracte de închiriere sau de leasing care nu oferă sau nu impun achiziționarea bunului în cauză;
  • permite statelor membre ale Uniunii Europene să excepteze de la normele UE anumite contracte, cum ar fi cele legate de cardurile de debit cu amânare la plată, în anumite condiții;
  • impune ca informațiile furnizate consumatorilor, în temeiul normelor UE, să fie oferite gratuit;
  • stipulează că furnizorii de credite pentru rezidenții legali din UE nu pot face discriminări pe motive de cetățenie, loc de reședință sau alți factori, cum ar fi sexul, rasa sau culoarea, enumerate la articolul 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Cerințe de informare înainte de încheierea unui contract

Publicitate și marketing

  • Toate comunicările trebuie să fie corecte, clare și să nu inducă în eroare.
  • Anunțurile publicitare trebuie să includă avertismentul: „Atenție! Banii împrumutați costă bani.” sau o formulare echivalentă.
  • Directiva interzice publicitatea înșelătoare care:
    • sugerează că creditul ar îmbunătăți situația financiară a consumatorilor;
    • precizează faptul că contractele de credit în curs sau bazele de date au o influență redusă sau nu au nicio influență asupra evaluării unei cereri de credit;
    • indică în mod fals că creditul crește resursele financiare, economiile sau nivelul de trai.

Statele membre pot interzice publicitatea care:

  • evidențiază ușurința sau rapiditatea de obținere a unui credit;
  • condiționează acordarea unei oferte promoționale de contractarea unui credit;
  • oferă perioade de grație mai mari de 3 luni pentru rambursări,

Informațiile publicitare standard trebuie:

  • să poată fi citite cu ușurință sau auzite în mod clar;
  • să specifice în mod clar, concis și vizibil următoarele:
    • rata dobânzii aferente creditului, inclusiv eventuale costuri;
    • valoarea totală a creditului;
    • dobânda anuală efectivă (anexa III prezintă modul de calcul al acesteia);
    • durata contractului de credit, dacă este cazul;
    • valoarea totală plătibilă de către consumator și cuantumul ratelor, dacă este cazul;
  • să conțină un exemplu reprezentativ al diferiților termeni.

Informațiile generale trebuie:

  • să fie clare și inteligibile și să fie disponibile pe hârtie sau pe un alt suport durabil ales de consumator;
  • să conțină cel puțin următoarele:
    • identitatea și datele de contact ale furnizorului de informații;
    • scopul în care poate fi utilizat creditul, durata contractului și eventuale costuri suplimentare;
    • ratele dobânzii aferente și un exemplu al costului total pentru consumator;
    • o gamă de opțiuni de rambursare, condiții de rambursare anticipată și detalii privind dreptul de retragere;
    • o indicație privind eventuale servicii accesorii necesare pentru obținerea creditului;
    • un avertisment general privind posibilele consecințe ale nerespectării termenilor contractului.

Informațiile precontractuale trebuie:

  • să fie furnizate clientului „în timp util” și să conțină explicații adecvate, astfel încât acesta să poată compara diferite oferte și să ia o decizie în cunoștință de cauză, înainte de a fi angajat într-un contract;
  • să conțină toate elementele din formularul „Informații standard la nivel european privind creditul de consum”, prevăzut în anexa I, cu principalele detalii pe prima pagină;
  • să utilizeze formularul „Informații standard la nivel european privind creditul de consum” din anexa II pentru contractele de credit încheiate de organizații care funcționează în beneficiul reciproc al membrilor lor;
  • să informeze clienții atunci când le prezintă o ofertă personalizată, pe baza unui proces de prelucrare automată a datelor cu caracter personal.

Directiva:

  • interzice „legarea”, cu excepția cazului în care contractul de credit nu este disponibil separat de alte produse sau servicii financiare oferite;
  • permite „gruparea”, în cazul în care contractul de credit este disponibil separat, dar nu neapărat în aceiași termeni și condiții ca atunci când este grupat cu alte produse sau servicii oferite;
  • permite creditorilor să solicite unui client să deschidă sau să mențină un cont de plăți sau de economii, pentru acumularea de capital sau administrarea creditului, sau să dețină o poliță de asigurare relevantă;
  • interzice utilizarea oricăror date cu caracter personal referitoare la cancer pentru o poliță de asigurare în termen de 15 ani de la încheierea tratamentului;
  • impune creditorilor să informeze în mod explicit consumatorii dacă li se furnizează sau li se pot furniza servicii accesorii; acordul consumatorului nu va fi folosit implicit pentru încheierea unui contract de credit sau pentru achiziționarea de servicii accesorii prezentate prin opțiuni implicite (cum ar fi casetele bifate în prealabil);
  • stabilește norme clare privind furnizarea de servicii de consiliere;
  • interzice orice acordare de credite fără o cerere prealabilă și fără acordul explicit al consumatorului.

Evaluarea bonității, baze de date și contracte

Creditorii trebuie să evalueze și să verifice temeinic bonitatea unui consumator, examinând informații relevante și exacte privind veniturile, cheltuielile și alte circumstanțe financiare și economice ale acestuia.

În cazul creditelor transfrontaliere, statele membre trebuie să asigure accesul creditorilor din alte state membre la bazele de date utilizate în statul membru respectiv pentru evaluarea bonității consumatorilor. Condițiile de acces la aceste baze de date trebuie să fie nediscriminatorii.

Contractele de credit trebuie să conțină informații similare cu cele furnizate în faza precontractuală, dar mai detaliate.

Creditorii trebuie să informeze consumatorii cu privire la:

  • modificări ale clauzelor și condițiilor din contract, înainte de a le efectua și, dacă este cazul, necesitatea consimțământului consumatorului sau o explicație a modificărilor introduse prin lege*;
  • modificările ratelor dobânzilor aferente creditelor, cu suficient timp înainte să intre în vigoare;
  • fiecare reducere sau anulare a facilității de tip „descoperit de cont”, cu cel puțin 30 de zile înainte de ziua în care intră în vigoare reducerea sau anularea efectivă a facilității de tip „descoperit de cont”;
  • detaliile financiare ale oricărei facilități de depășire a limitei de credit* din contract.

Consumatorii:

  • se poate retrage dintr-un contract în termen de 14 zile, fără a oferi un motiv;
  • pot rezilia gratuit, în orice moment, un contract de credit pe durată nedeterminată, cu excepția cazului în care acesta conține o perioadă de preaviz convenită, care nu poate depăși 1 lună;
  • au dreptul de a efectua o rambursare anticipată, cu condiția ca creditorul să primească o compensație echitabilă și justificată în mod obiectiv.

Statele membre:

  • aplică măsuri de prevenire a abuzurilor și se asigură că nu se aplică consumatorilor rate excesiv de ridicate ale dobânzii aferente creditului;
  • impun creditorilor și oricărui intermediar să acționeze cu onestitate, corectitudine, transparență și profesionalism, ținând seama de drepturile și interesele clienților lor;
  • stabilesc cerințe minime privind cunoștințele și competența pentru creditori și personalul acestora;
  • promovează educația financiară a consumatorilor cu privire la împrumuturi responsabile și la gestionarea datoriilor;
  • impun creditorilor să ia măsuri rezonabile de restructurare datorată dificultăților financiare, unde este cazul, înainte de inițierea procedurii de executare silită;
  • asigură faptul că serviciile independente de consiliere în materie de îndatorare sunt disponibile pentru consumatorii care se confruntă cu dificultăți în ceea ce privește angajamentele lor financiare;
  • supun creditorii și intermediarii de credite unor cerințe de acces la activitate, înregistrare și supraveghere, supravegheate de o autoritate independentă;
  • oferă consumatorilor acces la proceduri adecvate, rapide și eficace de soluționare extrajudiciară a litigiilor;
  • numesc autoritățile care să pună în aplicare directiva și să stabilească sancțiunile pentru încălcări.

Comisia Europeană:

  • are competența de a adopta acte delegate;
  • evaluează, până la 20 noiembrie 2025, dacă legislația ar trebui să protejeze consumatorii care se împrumută și investesc prin intermediul platformelor de finanțare participativă care, deși nu acționează în calitate de creditori sau intermediari, facilitează creditarea între consumatori;
  • evaluează directiva până la 20 noiembrie 2029 și, ulterior, o dată la 4 ani.

Directiva abrogă Directiva 2008/48/CE privind contractele de credit pentru consumatori începând cu 20 noiembrie 2026.

DE CÂND SE APLICĂ NORMELE?

Directiva a trebuit să fie transpusă în legislația națională până la 20 noiembrie 2025. Aceste norme ar trebui să se aplice de la 20 noiembrie 2026.

CONTEXT

Pentru informații suplimentare, consultați:

TERMENI-CHEIE

Contracte de credit. Un contract prin care un creditor acordă sau promite să acorde unui consumator un credit sub formă de amânare a plății, de împrumut sau alte facilități financiare similare.
Consumator. O persoană fizică care acționează în scopuri care se află în afara activității sale comerciale, economice sau profesionale.
Prin lege. Situația în care o parte dobândește în mod automat un drept (sau o obligație), deoarece este dictat(ă) de legislația în vigoare.
Depășirea limitei de credit. O facilitate de tip „descoperit de cont” acceptată în mod tacit, prin care un creditor pune la dispoziția unui consumator fonduri care depășesc soldul curent al contului curent al consumatorului sau facilitatea de tip „descoperit de cont” convenită.

DOCUMENTUL PRINCIPAL

Directiva (UE) 2023/2225 a Parlamentului European și a Consiliului din 18 octombrie 2023 privind contractele de credit de consum și de abrogare a Directivei 2008/48/CE (JO L, 2023/2225, 30.10.2023).

Modificările succesive aduse Directivei (UE) 2023/2225 au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

DOCUMENTE CONEXE

Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului (JO L 133, 22.5.2008, pp. 66-92).

A se vedea versiune consolidată.

Data ultimei actualizări: 04.01.2024

Top