Salarii minime în UE

ASPECTE-CHEIE

Domeniul de aplicare

Directiva se aplică lucrătorilor din UE care au un contract sau un raport de muncă definit în dreptul, convențiile colective sau practicile în vigoare în fiecare stat membru al UE, ținând seama de jurisprudenței Curții de Justiție.

Pentru a intensifica negocierile colective pentru stabilirea salariilor, statele membre, cu implicarea partenerilor sociali, trebuie:

• să promoveze consolidarea și creșterea capacității partenerilor sociali de a se angaja în negocieri colective pentru stabilirea salariilor, în special la nivel sectorial sau intersectorial;
• să încurajeze negocieri constructive, semnificative și informate, purtate de pe poziții de egalitate, între partenerii sociali;
• să garanteze dreptul la negociere salarială colectivă și să prevină discriminarea lucrătorilor și a reprezentanților sindicatelor în materie de muncă;
• să ia măsuri de protecție a lucrătorilor și a reprezentanților sindicatelor, precum și a sindicatelor și a organizațiilor patronale, împotriva oricărei interferențe din partea celeilalte părți sau a reprezentanților sau membrilor celeilalte părți în înființarea, funcționarea sau administrarea acestora;
• în cazul în care rata de acoperire a negocierilor colective este sub pragul de 80 %, să prevadă condiții favorabile, fie prin lege, fie după consultarea partenerilor sociali, și să stabilească un plan de acțiune pentru a crește această acoperire.

Statele membre cu salarii minime legale pun în aplicare anumite proceduri pentru a se asigura că acestea sunt adecvate, cu scopul de a:

• atinge un nivel de trai decent;
• reduce sărăcia persoanelor încadrate în muncă;
• promova coeziunea socială și o convergență socială ascendentă;
• reduce diferențe de remunerare între femei și bărbați.

Acestea vor:

• folosi criterii care trebuie să includă cel puțin următoarele:
  • puterea de cumpărare a salariilor minime legale, luând în considerare costul vieții;
  • nivelul general al salariilor, rata de creștere a salariilor și distribuția acestora;
  • nivelurile și tendințele productivității la nivel național pe termen lung;
• aplica valori de referință orientative pentru a evalua dacă salariile minime legale sunt adecvate – statele membre pot utiliza ajustări ale indexării automate, cu condiția ca acest lucru să nu conducă la o scădere a salariului minim legal;
• actualiza salariul minim legal cel puțin o dată la doi ani, iar statele membre care utilizează un mecanism de indexare automată, cel puțin o dată la patru ani;
• desemna unul sau mai multe organisme consultative pentru a consilia;
• implica partenerii sociali în stabilirea și actualizarea salariilor minime legale;
• asigura, cu implicarea partenerilor sociali, că lucrătorii au acces la protecția salariului minim legal, prevăzând:
  • controale și inspecții pe teren eficace, proporționale și nediscriminatorii;
  • resurse, formare și orientări suficiente pentru ca autoritățile de aplicare a legii să vizeze și să urmărească angajatorii neconformi.

Norme suplimentare impun statelor membre să:

• colecteze date exacte pentru a monitoriza protecția salariului minim;
• pună la dispoziția publicului toate informațiile relevante privind salariile minime legale și să informeze lucrătorii și angajatorii cu privire la aceste măsuri;
• se asigure că lucrătorii au acces la o soluționare eficace, în timp util și imparțială a litigiilor și la dreptul la reparații;
• protejeze lucrătorii și reprezentanții acestora împotriva oricărui tratament nefavorabil din partea angajatorului;
• aplice sancțiuni în cazul încălcării obligațiilor prevăzute în directivă.

Directiva nu:

• aduce atingere autonomiei partenerilor sociali sau dreptului acestora de a negocia și de a încheia convenții colective;
• obligă statele membre să:
  • introducă un salariu minim legal;
  • declare aplicabilitatea generală a vreunei convenții colective;
• afectează dreptul statelor membre de a:
  • decide cu privire la stabilirea salariului minim legal, la nivelul acestora și la accesul la această protecție;
  • introduce măsuri sau convenții colective mai favorabile pentru lucrători;
• oferă motive pentru reducerea nivelului general de protecție de care se bucură deja lucrătorii, prin reducerea sau eliminarea salariilor minime.