(1)

Directiva 2003/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3) a fost modificată în mod substanțial. Întrucât se impun noi modificări, ar trebui, din motive de claritate, să se procedeze la reformarea respectivei directive.

(2)

În temeiul articolului 13 din Directiva 2003/98/CE și după cinci ani de la adoptarea Directivei 2013/37/UE a Parlamentului European și a Consiliului (4), care a modificat Directiva 2003/98/CE, Comisia a evaluat și a revizuit, după consultarea părților interesate relevante, funcționarea Directivei 2003/98/CE în cadrul programului privind o reglementare adecvată și funcțională.

(3)

În urma consultării părților interesate și având în vedere rezultatul evaluării impactului, Comisia a considerat că sunt necesare măsuri la nivelul Uniunii pentru a aborda obstacolele existente și obstacolele emergente din calea unui reutilizări pe scară largă a informațiilor din sectorul public și a celor care beneficiază de finanțare publică în întreaga Uniune, pentru a actualiza cadrul legislativ astfel încât să reflecte progresele din domeniul tehnologiilor digitale și pentru a stimula în continuare inovarea digitală, în special în ceea ce privește inteligența artificială.

(4)

Modificările de fond introduse în textul juridic astfel încât să fie valorificat pe deplin potențialul informațiilor din sectorul public pentru economia și societatea europeană ar trebui să se axeze pe următoarele domenii: asigurarea unui acces în timp real la date dinamice prin mijloace tehnice adecvate, creșterea ofertei de date publice valoroase destinate reutilizării, inclusiv a celor provenite de la întreprinderi publice, organizații care desfășoară activități de cercetare și organizații care finanțează activități de cercetare, abordarea aspectelor legate de apariția unor noi forme de acorduri de exclusivitate, utilizarea excepțiilor de la principiul perceperii unor taxe egale cu costurile marginale și relația dintre prezenta directivă și anumite instrumente juridice conexe, inclusiv Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului (5) și Directivele 96/9/CE (6), 2003/4/CE (7) și 2007/2/CE (8) ale Parlamentului European și ale Consiliului.

(5)

Accesul la informații este un drept fundamental. Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (carta) prevede că orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare, inclusiv libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a transmite informații sau idei fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontiere.

(6)

Articolul 8 din cartă garantează dreptul la protecția datelor cu caracter personal și prevede că asemenea date trebuie tratate în mod corect, în scopurile precizate, pe baza consimțământului persoanei interesate sau în temeiul unui alt motiv legitim prevăzut de lege și sub rezerva controlului unei autorități independente.

(7)

Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) prevede instituirea unei piețe interne și a unui sistem care să garanteze că nu se produce denaturarea concurenței pe piața internă. Armonizarea normelor și practicilor statelor membre privind exploatarea informațiilor din sectorul public contribuie la atingerea obiectivelor respective.

(8)

Sectorul public din statele membre colectează, produce, reproduce și difuzează o gamă largă de informații în multe domenii de activitate, precum cel social, politic, economic, juridic, geografic, al mediului, meteorologic, seismologic, turistic, al afacerilor, al brevetelor și al educației. Documentele întocmite de organisme cu caracter executiv, legislativ sau judiciar din sectorul public constituie un rezervor de resurse vast, diversificat și valoros, care poate aduce beneficii societății. Furnizarea respectivelor informații, care includ date dinamice, într-un format electronic utilizat în mod obișnuit le permite cetățenilor și entităților juridice să găsească noi modalități pentru a le utiliza și pentru a crea produse și servicii noi și inovatoare. Statele membre și organismele din sectorul public pot obține beneficii și primi un sprijin financiar adecvat din fondurile și programele relevante ale Uniunii, asigurând utilizarea pe scară largă a tehnologiilor digitale sau transformarea digitală a administrațiilor publice și a serviciilor publice, în eforturile lor de a facilita punerea la dispoziție a datelor în vederea reutilizării.

(9)

Informațiile din sectorul public reprezintă o sursă extraordinară de date care pot contribui la îmbunătățirea pieței interne și la dezvoltarea de noi aplicații pentru consumatori și entitățile juridice. Utilizarea inteligentă a datelor, inclusiv prelucrarea lor prin intermediul aplicațiilor de inteligență artificială, poate avea un efect de transformare asupra tuturor sectoarelor economiei.

(10)

Directiva 2003/98/CE a stabilit un set de norme minime care reglementează reutilizarea, precum și modalitățile practice de facilitare a reutilizării documentelor existente deținute de organismele din sectorul public ale statelor membre, inclusiv de organismele executive, legislative și judiciare. De la adoptarea primului set de norme privind reutilizarea informațiilor din sectorul public, volumul de date, inclusiv de date publice, a crescut într-un ritm exponențial la nivel mondial, fiind generate și colectate noi tipuri de date. În paralel, are loc o evoluție continuă a tehnologiilor de analiză, exploatare și prelucrare a datelor, cum ar fi învățarea automată (machine learning), inteligența artificială și internetul obiectelor. Acest progres tehnologic rapid permite crearea de noi servicii și aplicații pe baza utilizării, agregării sau combinării datelor. Normele adoptate inițial în 2003 și modificate în 2013 nu mai țin pasul cu aceste schimbări rapide și, prin urmare, există riscul pierderii oportunităților economice și sociale oferite de reutilizarea datelor publice.

(11)

Evoluția către o societate bazată pe date, în care se utilizează date din diferite domenii și activități, influențează viața fiecărui cetățean din cadrul Uniunii, printre altele prin faptul că le oferă noi posibilități de acces la cunoștințe și de dobândire a cunoștințelor.

(12)

Conținutul digital joacă un rol important în această evoluție. Producția de conținut a condus la crearea rapidă de locuri de muncă în ultimii ani și continuă în același sens. Majoritatea respectivelor locuri de muncă sunt create de întreprinderi mici și mijlocii (IMM-uri) și întreprinderi nou-înființate inovatoare.

(13)

Unul din principalele obiective ale instituirii unei piețe interne este crearea unor condiții care să conducă la dezvoltarea serviciilor și produselor la nivelul întregii Uniuni și în interiorul statelor membre. Informațiile din sectorul public sau informațiile colectate, produse, reproduse și difuzate în cadrul exercitării unei sarcini publice sau a unui serviciu de interes general constituie o materie primă importantă pentru produsele și serviciile cu conținut digital și vor deveni o resursă de conținut din ce în ce mai importantă odată cu dezvoltarea unor tehnologii digitale avansate, cum ar fi inteligența artificială, tehnologiile registrelor distribuite și internetul obiectelor. Vasta acoperire geografică transfrontalieră va fi, de asemenea, esențială în acel context. Se preconizează că, printre altele, existența unor posibilități mai ample de reutilizare a acestor informații va permite tuturor întreprinderilor din Uniune, inclusiv microîntreprinderilor și IMM-urilor, precum și societății civile, să își valorifice potențialul și să contribuie la dezvoltarea economică și la crearea de locuri de muncă de înaltă calitate și la protecția acestora, în special în beneficiul comunităților locale, precum și la obiective societale importante cum ar fi responsabilitatea și transparența.

(14)

Permisiunea de a reutiliza documentele deținute de un organism din sectorul public aduce valoare adăugată pentru reutilizatori, pentru utilizatorii finali și pentru societate în general și, în numeroase cazuri, pentru organismul din sectorul public propriu-zis, prin promovarea transparenței și a răspunderii și furnizarea de feedback din partea reutilizatorilor și a utilizatorilor finali, ceea ce permite organismului din sectorul public în cauză să îmbunătățească calitatea informațiilor colectate și executarea sarcinilor sale.

(15)

Există diferențe importante între normele și practicile statelor membre privind exploatarea resurselor de informații din sectorul public, ceea ce constituie obstacole în calea valorificării întregului potențial economic al acestei resurse-cheie de documente. Ar trebui avut în vedere faptul că practica organismelor din sectorul public privind exploatarea informațiilor din sectorul public continuă să varieze între statele membre. În consecință, se impune armonizarea minimă a normelor și practicilor naționale privind reutilizarea documentelor din sectorul public în cazul în care diferențele dintre normele și practicile naționale sau lipsa clarității împiedică buna funcționare a pieței interne și dezvoltarea adecvată a societății informaționale în cadrul Uniunii.

(16)

Conceptul de date deschise este înțeles, în general, ca desemnând datele în format deschis care pot fi liber utilizate, reutilizate și partajate de oricine în orice scop. Politicile privind datele deschise care încurajează disponibilitatea pe scară largă și reutilizarea informațiilor din sectorul public în scopuri private sau comerciale, cu constrângeri juridice, tehnice sau financiare minime sau inexistente, și care promovează circulația informațiilor, nu numai pentru operatorii economici, ci și, în principal, pentru publicul larg, pot juca un rol important în promovarea implicării sociale și pot demara și promova dezvoltarea de noi servicii bazate pe mijloace inovatoare de combinare și utilizare a acestor informații. Prin urmare, statele membre sunt încurajate să promoveze crearea de date bazate pe principiul „deschiderii începând cu momentul conceperii și în mod implicit”, cu privire la toate documentele care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive. Făcând acest lucru, statele membre ar trebui să asigure un nivel uniform de protecție a obiectivelor de interes public, cum ar fi siguranța publică, inclusiv acolo unde sunt vizate informații sensibile privind protecția infrastructurilor critice. Acestea ar trebui, de asemenea, să asigure protecția datelor cu caracter personal, inclusiv în cazul în care informațiile dintr-un anumit set de date nu prezintă un risc de identificare sau de individualizare a unei persoane fizice, dar atunci când informațiile respective sunt combinate cu alte informații disponibile, ar putea genera un astfel de risc.

(17)

Mai mult, în lipsa unei armonizări minime la nivelul Uniunii, activitatea legislativă de la nivel național, care a fost deja inițiată într-o serie de state membre pentru a răspunde provocărilor tehnologice, ar putea duce la diferențe chiar mai accentuate. Impactul unor astfel de diferențe și neclarități legislative va deveni tot mai semnificativ pe parcursul dezvoltării societății informaționale, care a intensificat deja exploatarea transfrontalieră a informațiilor.

(18)

Statele membre au instituit politici de reutilizare în temeiul Directivei 2003/98/CE, iar unele dintre acestea au adoptat abordări ambițioase privind datele deschise pentru a facilita reutilizarea datelor publice accesibile pentru cetățeni și entitățile juridice dincolo de nivelul minim prevăzut de directiva respectivă. Există un risc ca normele divergente din statele membre să acționeze ca obstacole pentru oferta transfrontalieră de produse și servicii și pot împiedica reutilizarea seturilor de date publice comparabile în cazul aplicațiilor paneuropene bazate pe acestea. Prin urmare, este necesară o armonizare minimă pentru a stabili ce date publice sunt disponibile pentru reutilizare pe piața internă de informații, în concordanță cu regimurile relevante privind accesul, atât cele generale, cât și cele sectoriale, și fără a aduce atingere acestora, cum ar fi cel definit prin Directiva 2003/4/CE. Dispozițiile dreptului Uniunii și ale dreptului intern care depășesc aceste cerințe minime, în special în cazul legislației sectoriale, ar trebui să se aplice în continuare. Printre exemplele de dispoziții care depășesc nivelul minim de armonizare al prezentei directive se numără pragurile pentru taxele de reutilizare acceptabile mai mici prevăzute în prezenta directivă sau condițiile de acordare a licențelor mai puțin restrictive decât cele menționate în prezenta directivă. În special, prezenta directivă nu aduce atingere dispozițiilor care depășesc nivelul minim de armonizare din prezenta directivă, astfel cum este prevăzut în regulamentele delegate ale Comisiei adoptate în temeiul Directivei 2010/40/UE a Parlamentului European și a Consiliului (9).

(19)

În plus, statele membre sunt încurajate să meargă dincolo de cerințele minime stabilite de prezenta directivă prin aplicarea cerințelor sale pentru documente deținute de întreprinderile publice, referitoare la activități care au fost considerate, în temeiul articolului 34 din Directiva 2014/25/UE a Parlamentului European și a Consiliului (10), a fi direct expuse concurenței. Statele membre pot decide, de asemenea, să aplice cerințele prezentei directive pentru întreprinderile private, în special cele care furnizează servicii de interes general.

(20)

Este necesar un cadru general care să prevadă condițiile ce reglementează reutilizarea documentelor din sectorul public în vederea asigurării unor condiții echitabile, proporționale și nediscriminatorii de reutilizare a informațiilor respective. Organismele din sectorul public colectează, produc, reproduc și difuzează documente pentru a-și îndeplini sarcinile publice. Întreprinderile publice colectează, produc, reproduc și difuzează documente pentru a presta servicii de interes general. Utilizarea respectivelor documente în alte scopuri constituie o reutilizare. Politicile statelor membre pot merge dincolo de standardele minime stabilite în prezenta directivă, permițând astfel o reutilizare mai amplă. La transpunerea prezentei directive, statele membre pot utiliza alți termeni decât „document”, câtă vreme se menține domeniul integral de aplicare al definiției prevăzute de prezenta directivă pentru termenul „document”.

(21)

Prezenta directivă ar trebui să se aplice documentelor a căror punere la dispoziție face parte din sarcinile publice ale organismelor în cauză din sectorul public, astfel cum sunt definite prin lege sau prin alte norme obligatorii în statele membre. În lipsa unor astfel de norme, sarcinile publice ar trebui definite în conformitate cu practica administrativă obișnuită din statele membre, cu condiția ca domeniul de aplicare al sarcinilor publice să fie transparent și să facă obiectul revizuirii. Sarcinile publice ar putea fi definite în general sau de la caz la caz, pentru fiecare dintre organismele din sectorul public.

(22)

Prezenta directivă ar trebui să se aplice documentelor care devin accesibile pentru reutilizare în momentul în care organismele din sectorul public acordă licențe, vând, difuzează, furnizează sau fac schimb de informații. Pentru a evita subvențiile încrucișate, reutilizarea ar trebui să includă utilizarea ulterioară a documentelor în cadrul aceleiași organizații pentru activități care nu intră în domeniul de aplicare al sarcinilor sale publice. Activitățile care nu intră în domeniul de aplicare al sarcinilor publice includ în mod obișnuit furnizarea de documente elaborate și taxate exclusiv pe bază comercială și în concurență cu alți actori de pe piață.

(23)

Prezenta directivă nu restricționează și nu afectează îndeplinirea sarcinilor prevăzute de lege ale autorităților publice și ale altor organisme din sectorul public. Prezenta directivă prevede obligația statelor membre de a face toate documentele existente reutilizabile, cu excepția cazurilor în care accesul este restricționat sau exclus în temeiul unor norme naționale privind accesul la documente sau face obiectul celorlalte excepții prevăzute în prezenta directivă. Prezenta directivă se bazează pe regimurile de acces existente în statele membre și nu modifică normele naționale pentru accesul la documente. Prezenta directivă nu se aplică în cazurile în care cetățenii sau entitățile juridice pot obține, în cadrul regimurilor de acces relevante, un document numai dacă pot dovedi un interes special. La nivelul Uniunii, articolul 41 (dreptul la bună administrare) și articolul 42 (dreptul de acces la documente) din cartă recunosc dreptul oricărui cetățean al Uniunii, precum și al oricărei persoane fizice sau juridice rezidente sau cu sediul într-un stat membru, de a avea acces la documentele deținute de Parlamentul European, Consiliu și Comisie. Organismele din sectorul public ar trebui încurajate să pună la dispoziție, în vederea reutilizării, orice documente pe care le dețin. Organismele din sectorul public ar trebui să promoveze și să încurajeze reutilizarea documentelor, inclusiv a textelor oficiale de natură legislativă sau administrativă, în cazurile în care organismul din sectorul public are dreptul de a autoriza reutilizarea lor.

(24)

Statele membre încredințează frecvent prestarea serviciilor de interes general unor entități din afara sectorului public, păstrând însă un grad ridicat de control asupra acestor entități. În același timp, Directiva 2003/98/CE se aplică numai documentelor deținute de organismele din sectorul public, întreprinderile publice fiind excluse din domeniul său de aplicare. Acest lucru duce la o disponibilitate redusă pentru reutilizare a documentelor produse ca parte a prestării unor servicii de interes general într-o serie de domenii, în special în sectoarele utilităților, și reduce, de asemenea, în mod semnificativ potențialul pentru crearea unor servicii transfrontaliere pe baza unor documente deținute de întreprinderi publice care prestează servicii de interes general.

(25)

Prin urmare, Directiva 2003/98/CE ar trebui să fie modificată pentru a se asigura că aceasta poate fi aplicată reutilizării documentelor existente produse în cadrul prestării de servicii de interes general de către întreprinderile publice care desfășoară una dintre activitățile menționate la articolele 8-14 din Directiva 2014/25/UE, precum și de întreprinderile publice care își desfășoară activitatea ca operatori de servicii publice în temeiul articolului 2 din Regulamentul (CE) nr. 1370/2007 al Parlamentului European și al Consiliului (11), de întreprinderile publice care își desfășoară activitatea ca transportatori aerieni care îndeplinesc obligații de serviciu public în temeiul articolului 16 din Regulamentul (CE) nr. 1008/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (12) și de întreprinderile publice care desfășoară activități de armatori comunitari care îndeplinesc obligații de serviciu public în temeiul articolului 4 din Regulamentul (CEE) nr. 3577/92 al Consiliului (13).

(26)

Prezenta directivă nu include o obligație generală de a permite reutilizarea documentelor produse de întreprinderi publice. Decizia de a permite sau nu reutilizarea lor ar trebui să aparțină întreprinderii publice în cauză, cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezenta directivă sau în dreptul Uniunii ori în dreptul intern. O întreprindere publică ar trebui să respecte obligațiile relevante prevăzute în capitolele III și IV din prezenta directivă numai după ce a pus un document la dispoziție pentru a fi reutilizat, în special în ceea ce privește formatele, taxarea, transparența, licențele, nediscriminarea și interzicerea acordurilor de exclusivitate. Pe de altă parte, întreprinderile publice nu ar trebui să aibă obligația de a respecta cerințele prevăzute în capitolul II, cum ar fi normele aplicabile prelucrării cererilor. Atunci când se permite reutilizarea documentelor, ar trebui acordată o atenție deosebită informațiilor sensibile privind protecția infrastructurilor critice astfel cum sunt definite în Directiva 2008/114/CE a Consiliului (14) și a serviciilor esențiale în înțelesul Directivei (UE) 2016/1148 a Parlamentului European și a Consiliului (15).

(27)

Volumul datelor generate provenite din cercetare crește exponențial și aceste date au potențialul de a fi reutilizate inclusiv în afara comunității științifice. Pentru a putea aborda în mod eficient și într-o manieră holistică problemele societale în creștere, a devenit esențială și urgentă posibilitatea de a accesa, a combina și a reutiliza date provenite din diverse surse, precum și la nivelul unor sectoare și discipline. Datele provenite din cercetare includ statisticile, rezultatele experimentelor, măsurătorile, observațiile rezultate din munca de teren, rezultatele anchetelor, înregistrările interviurilor și imaginile. Sunt incluse, de asemenea, metadatele, specificațiile și alte obiecte digitale. Datele provenite din cercetare sunt diferite de articolele științifice care raportează și comentează concluziile unor cercetări științifice. Timp de mulți ani, disponibilitatea liberă și posibilitatea de a reutiliza datele provenite din cercetări științifice obținute în urma unor finanțări publice au făcut obiectul unor inițiative de politică specifice. Accesul liber este înțeles ca fiind practica de a furniza acces online la rezultatele cercetării cu titlu gratuit pentru utilizatorii finali și fără restricții de utilizare și reutilizare dincolo de posibilitatea de a solicita recunoașterea calității de autor. Politicile privind accesul liber vizează în special să ofere cercetătorilor și publicului larg acces la datele provenite din cercetare cât mai devreme posibil în cadrul procesului de difuzare și să faciliteze utilizarea și reutilizarea acestor date. Accesul liber contribuie la îmbunătățirea calității, la reducerea duplicării inutile a cercetărilor, la accelerarea progresului științific, la combaterea fraudelor în domeniul științei și poate în general favoriza inovarea și creșterea economică. Pe lângă accesul liber, se întreprind eforturi lăudabile pentru a asigura că planificarea gestionării datelor devine o practică științifică standard și pentru a sprijini difuzarea datelor provenite din cercetare care sunt ușor de găsit, accesibile, interoperabile și reutilizabile (principiul FAIR).

(28)

Din motivele explicate mai sus, este oportun să se stabilească o obligație ca statele membre să adopte politici privind accesul liber în ceea ce privește datele provenite din cercetare care beneficiază de finanțare publică și să se asigure că aceste politici sunt aplicate de toate organizațiile care desfășoară activități de cercetare și de toate organizațiile care finanțează activități de cercetare. Organizațiile care desfășoară activități de cercetare și organizațiile care finanțează activități de cercetare ar putea fi, de asemenea, organizate ca organisme din sectorul public sau întreprinderi publice. Prezenta directivă se aplică acestor organizații hibride numai în calitatea lor de organizații care desfășoară activități de cercetare și datelor lor provenite din cercetare. Politicile privind accesul liber permit, de regulă, o serie de excepții de la obligația de a pune la dispoziție în mod liber rezultatele cercetărilor științifice. Recomandarea Comisiei din 25 aprilie 2018 privind accesul la informațiile științifice și conservarea acestora, descrie, printre altele, elementele relevante ale politicilor privind accesul liber. În plus, condițiile în care pot fi reutilizate anumite date provenite din cercetare ar trebui ameliorate. Din acest motiv, anumite obligații care derivă din prezenta directivă ar trebui extinse la datele de cercetare provenite din activități de cercetare științifică subvenționate prin finanțare publică sau cofinanțate de entități din sectorul public și din sectorul privat. În temeiul politicilor naționale privind accesul liber, datele provenite din cercetare care beneficiază de finanțare publică ar trebui să fie puse la dispoziție sub formă de date deschise în mod implicit. Totuși, în acest context, ar trebui să se țină seama în mod corespunzător de preocupările legate de viața privată, protecția datelor cu caracter personal, confidențialitate, securitatea națională, interesele comerciale legitime, cum ar fi secretele comerciale, și drepturile de proprietate intelectuală ale unor părți terțe, conform principiului „cât mai deschis cu putință, dar atât de închis cât este necesar”. În plus, datele provenite din cercetare la care accesul este exclus din motive legate de securitatea națională, apărare sau securitatea publică nu ar trebui să facă obiectul prezentei directive. Pentru a se evita orice sarcină administrativă, obligațiile care derivă din prezenta directivă ar trebui să se aplice numai acelor date provenite din cercetare care au fost puse deja la dispoziția publicului de către cercetători, de către organizațiile care desfășoară activități de cercetare sau de către organizațiile care finanțează activități de cercetare prin intermediul unei baze de date instituționale sau tematice și nu ar trebui să impună costuri suplimentare pentru recuperarea seturilor de date sau să necesite o conservare suplimentară a datelor. Statele membre pot extinde aplicarea prezentei directive la datele provenite din cercetare puse la dispoziția publicului prin alte infrastructuri de date decât bazele de date, prin publicații cu acces liber, ca fișier atașat la un articol, un document de date sau un document într-un jurnal de date. Alte documente decât datele provenite din cercetare ar trebui să fie în continuare excluse din domeniul de aplicare al prezentei directive.

(29)

Definiția noțiunii de „organism de drept public” se bazează pe definiția din articolul 2 alineatul (1) punctul 1 din Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului (16). Definiția noțiunii de „organism de drept public” prevăzută în respectiva directivă și definiția noțiunii de „întreprindere publică” prevăzută în Directiva 2014/25/UE ar trebui să se aplice prezentei directive.

(30)

Prezenta directivă prevede definiția termenului „document”, iar definiția respectivă ar trebui să includă orice parte a unui document. Termenul „document” ar trebui să cuprindă orice reprezentare a unor acte, fapte sau informații și orice compilație a unor astfel de acte, fapte sau informații, indiferent de mediul de stocare (pe hârtie, în formă electronică sau sub forma unei înregistrări audio, video sau audiovizuale). Nu se intenționează ca definiția termenului „document” să cuprindă programele informatice. Statele membre pot extinde aplicarea prezentei directive la programe informatice.

(31)

Organismele din sectorul public își pun în tot mai mare măsură în mod proactiv documentele la dispoziție pentru a fi reutilizate, asigurând vizibilitatea online și disponibilitatea efectivă a documentelor și a metadatelor asociate în format deschis care pot fi prelucrabile automat și care asigură interoperabilitatea, reutilizarea și accesibilitatea. Ar trebui, de asemenea, ca documentele să fie puse la dispoziție pentru reutilizare în urma unei cereri formulate de un reutilizator. În cazurile respective, termenul limită pentru răspunsurile la cererile de reutilizare ar trebui să fie rezonabil și conform cu durata echivalentă prevăzută pentru cererile de acces la documentul respectiv în temeiul regimurilor de acces relevante. Întreprinderile publice, instituțiile de învățământ, organizațiile care desfășoară activități de cercetare și organizațiile care finanțează activități de cercetare ar trebui să fie însă scutite de la respectarea acestei cerințe. Limitele de timp rezonabile pe teritoriul Uniunii vor stimula crearea de noi produse și servicii informaționale agregate la nivel paneuropean. Acest lucru este îndeosebi important pentru datele dinamice (inclusiv datele de mediu, datele privind traficul, datele satelitare, datele meteorologice și datele generate de senzori), a căror valoare economică depinde de disponibilitatea imediată a informațiilor și de actualizări periodice. Prin urmare, datele dinamice ar trebui puse la dispoziție imediat după colectare, sau în cazul unei actualizări manuale imediat după modificarea setului de date, printr-o interfață de programare a aplicațiilor (API), astfel încât să se faciliteze dezvoltarea aplicațiilor bazate pe internet, a aplicațiilor mobile și a aplicațiilor de cloud care utilizează astfel de date. În cazul în care acest lucru nu este posibil din cauza unor constrângeri tehnice sau financiare, organismele din sectorul public ar trebui să pună la dispoziție documentele într-un termen care să permită valorificarea întregului lor potențial economic. Ar trebui luate măsuri specifice pentru a elimina constrângerile tehnice și financiare relevante. În cazul în care se folosește o licență, termenii licenței pot specifica disponibilitatea documentelor în timp util. Atunci când verificarea datelor este esențială având în vedere motive justificate de interes public, în special în ceea ce privește sănătatea și siguranța publică, datele dinamice ar trebui să fie puse la dispoziție imediat după verificare. Această verificare esențială nu ar trebui să afecteze frecvența actualizărilor.

(32)

Pentru a obține accesul la datele deschise pentru reutilizare prin prezenta directivă, ar fi util să se asigure accesul la date dinamice prin API bine concepute. O API reprezintă un set de funcții, proceduri, definiții și protocoale pentru comunicarea dintre mașini și schimbul fără sincope de date. API ar trebui să fie sprijinite de o documentație tehnică clară care să fie completă și disponibilă online. Atunci când este posibil, ar trebui utilizate API deschise. Ar trebui aplicate protocoalele standard ale Uniunii sau protocoale standard recunoscute la nivel internațional și ar trebui utilizate standarde internaționale pentru seturile de date acolo unde este cazul. API pot avea diferite niveluri de complexitate și pot consta într-o simplă conexiune la o bază de date pentru extragerea unor seturi de date specifice, într-o interfață web sau în configurații mai complexe. Reutilizarea și partajarea datelor printr-o utilizare corespunzătoare a API prezintă o valoare generală, întrucât le permit dezvoltatorilor și întreprinderilor nou-înființate să creeze noi servicii și produse. Acestea reprezintă, de asemenea, un ingredient esențial pentru crearea unor ecosisteme valoroase în jurul unor date exploatabile care rămân adesea neutilizate. Configurarea și utilizarea API trebuie să se bazeze pe mai multe principii: disponibilitate, stabilitate, întreținere de-a lungul ciclului de viață, uniformitate a utilizării și a standardelor, ușurință în utilizare și securitate. În cazul datelor dinamice, cu alte cuvinte al datelor actualizate frecvent, adesea în timp real, organismele din sectorul public și întreprinderile publice ar trebui să le pună la dispoziție imediat după colectare, prin intermediul unor API corespunzătoare, și, dacă este cazul, prin descărcare în masă, cu excepția cazurilor în care acest lucru ar impune un efort disproporționat. Evaluarea caracterului proporțional al efortului ar trebui să țină seama de mărimea și bugetul de funcționare ale organismului din sectorul public sau ale întreprinderii publice în cauză.

(33)

Posibilitățile de reutilizare pot fi îmbunătățite prin limitarea nevoii de a salva în format digital documentele redactate pe suport de hârtie sau de a prelucra fișierele digitale pentru a asigura compatibilitatea lor reciprocă. În consecință, organismele din sectorul public ar trebui să pună la dispoziție documentele în orice format sau limbă preexistente, pe suport electronic, după caz și atunci când este posibil. Organismele din sectorul public ar trebui să avizeze favorabil cererile de extrase din documente existente în cazul în care, pentru a răspunde unei asemenea cereri, este nevoie de o operație simplă. Cu toate acestea, organismele din sectorul public nu ar trebui să fie obligate să furnizeze un extras dintr-un document sau să modifice formatul informațiilor solicitate în cazul în care acest lucru necesită un efort disproporționat. Pentru a facilita reutilizarea, organismele din sectorul public ar trebui să pună la dispoziție documentele pe care le elaborează într-un format care, în măsura în care acest lucru este posibil și oportun, nu depinde de folosirea unui anumit software. În măsura în care acest lucru este posibil și oportun, organismele din sectorul public ar trebui să țină seama de posibilitățile de reutilizare a documentelor de către și pentru persoanele cu dizabilități prin furnizarea informațiilor într-un format accesibil în conformitate cu cerințele Directivei (UE) 2016/2102 a Parlamentului European și a Consiliului (17).

(34)

Pentru a facilita reutilizarea, organismele din sectorul public ar trebui, acolo unde este posibil și adecvat, să pună la dispoziție documentele, inclusiv cele publicate pe site-uri web, în format deschis și prelucrabile automat și să le prezinte, însoțite de metadate, la nivelul optim de precizie și granularitate, într-un format care să asigure interoperabilitatea, de exemplu prin prelucrarea lor în conformitate cu principiile de reglementare a cerințelor în materie de compatibilitate și de capacitate de utilizare aplicabile informațiilor spațiale în temeiul Directivei 2007/2/CE.

(35)

Ar trebui să se considere că un document există într-un format prelucrabil automat dacă formatul de fișier care îl conține este structurat în așa fel încât aplicațiile software să poată identifica, recunoaște și extrage cu ușurință date specifice din acesta. Datele codificate în fișiere care sunt structurate într-un format prelucrabil automat ar trebui să fie considerate date prelucrabile automat. Formatul prelucrabil automat poate fi deschis sau proprietar. De asemenea, acestea pot reprezenta standarde oficiale sau neoficiale. Documentele codificate într-un format de fișier care limitează această prelucrare automată, deoarece datele nu pot fi extrase sau nu pot fi extrase cu ușurință din aceste documente, nu ar trebui considerate documente în format prelucrabil automat. Statele membre ar trebui, în cazurile în care acest lucru este posibil și adecvat, să încurajeze utilizarea de formate ale Uniunii sau recunoscute la nivel internațional deschise, prelucrabile automat. Cadrul european de interoperabilitate ar trebui să fie luat în considerare, dacă este cazul, atunci când se concep soluții tehnice pentru reutilizarea documentelor.

(36)

Taxele pentru reutilizarea documentelor reprezintă o barieră importantă la intrarea pe piață pentru întreprinderile nou-înființate și IMM-uri. Prin urmare, documentele ar trebui puse la dispoziție pentru reutilizare fără perceperea unor taxe, iar, în cazul în care taxele sunt necesare, acestea ar trebui, în principiu, să se limiteze la costurile marginale. Atunci când organismele din sectorul public efectuează o căutare foarte amplă pentru informațiile solicitate sau modificări extrem de costisitoare ale formatului informațiilor solicitate, fie în mod voluntar, fie astfel cum se impune în temeiul dreptului intern, costurile marginale pot acoperi costurile asociate acestor activități. În cazuri excepționale, ar trebui să se țină seama de necesitatea de a nu împiedica funcționarea normală a organismelor din sectorul public care sunt obligate să genereze venituri pentru a acoperi o parte semnificativă a costurilor lor legate de îndeplinirea sarcinilor lor publice. Acest lucru este valabil și în cazul în care un organism din sectorul public a pus la dispoziție date sub formă de date deschise, însă este obligat să genereze venituri pentru a acoperi o parte semnificativă a costurilor sale legate de îndeplinirea altor sarcini publice. Ar trebui, de asemenea, recunoscut rolul întreprinderilor publice într-un mediu economic concurențial. În astfel de cazuri, organismele din sectorul public și întreprinderile publice ar trebui, prin urmare, să fie în măsură să impună taxe superioare costurilor marginale. Respectivele taxe ar trebui să fie stabilite pe baza unor criterii obiective, transparente și verificabile, iar venitul total obținut prin punerea la dispoziție a documentelor și autorizarea reutilizării lor nu ar trebui să depășească costul colectării și al întocmirii, inclusiv al achiziționării de la părți terțe, al reproducerii, al întreținerii, al stocării și al difuzării, la care se adaugă un profit rezonabil. Acolo unde este cazul, ar trebui să fie posibilă includerea în costurile eligibile a costurilor anonimizării datelor cu caracter personal și a costurilor măsurilor luate pentru a proteja confidențialitatea datelor. Statele membre pot solicita organismelor din sectorul public și întreprinderilor publice să dezvăluie costurile respective. Cerința de a genera venituri pentru a acoperi o parte semnificativă a costurilor organismelor din sectorul public legate de îndeplinirea sarcinilor lor publice sau de sfera de aplicare a serviciilor de interes general încredințate unor întreprinderi publice nu trebuie să fie prevăzută prin lege ci poate decurge, de exemplu, din practicile administrative în vigoare în statele membre. Statele membre ar trebui să revizuiască în mod regulat o astfel de cerință.

(37)

Profitul poate fi înțeles ca procentaj, în plus față de costurile marginale, care permite recuperarea costului capitalului și includerea unei rate efective de rentabilitate. Întrucât costul capitalului este strâns legat de ratele dobânzilor aplicate de instituțiile de credit, care se bazează pe rata fixă a dobânzii aplicate de Banca Centrală Europeană (BCE) pentru operațiunile principale de refinanțare, profitul rezonabil nu ar trebui să fie mai mult de 5 % peste rata fixă a dobânzii aplicate de BCE.

(38)

Bibliotecile, inclusiv bibliotecile universitare, muzeele și arhivele ar trebui să aibă dreptul de a impune taxe superioare costurilor marginale cu scopul de a nu împiedica propria funcționare normală. În cazul respectivelor organisme din sectorul public, venitul total obținut prin punerea la dispoziție a documentelor și autorizarea reutilizării lor în perioada contabilă corespunzătoare nu ar trebui să depășească costul colectării, întocmirii, reproducerii, difuzării, conservării și al autorizației de a utiliza opere protejate prin drepturi de autor, la care se adaugă un profit rezonabil. Acolo unde este cazul, costurile anonimizării datelor cu caracter personal sau al informațiilor sensibile din punct de vedere comercial ar trebui, de asemenea, incluse în costurile eligibile. În cazul bibliotecilor, inclusiv bibliotecile universitare, al muzeelor și al arhivelor, având în vedere particularitățile lor, la calculul profitului rezonabil ar putea fi luate în considerare prețurile aplicate de sectorul privat pentru reutilizarea unor documente identice sau similare.

(39)

Limitele superioare ale taxelor stabilite în prezenta directivă nu aduc atingere dreptului statelor membre de a aplica taxe inferioare sau de a nu aplica taxe.

(40)

Statele membre ar trebui să stabilească criteriile aplicabile perceperii unor taxe superioare costurilor marginale. De exemplu, acestea ar trebui să aibă posibilitatea de a stabili aceste criterii în normele naționale sau pot desemna unul sau mai multe organisme adecvate, altele decât însuși organismul din sectorul public, competente să stabilească acest tip de criterii. Organismul respectiv ar trebui să fie organizat în conformitate cu sistemele constituționale și juridice ale statelor membre. Ar putea fi un organism existent, care dispune de competențe de execuție bugetară și se află sub răspundere politică.

(41)

Asigurarea clarității și disponibilității publice a condițiilor pentru reutilizarea documentelor din sectorul public reprezintă o cerință preliminară a dezvoltării unei piețe a informației la nivelul Uniunii. În consecință, toate condițiile aplicabile pentru reutilizarea documentelor ar trebui prezentate în mod clar potențialilor reutilizatori. Statele membre ar trebui să încurajeze, după caz, crearea de indexuri accesibile online, care să cuprindă documentele disponibile, în vederea promovării și facilitării cererilor de reutilizare. Solicitanții de reutilizări de documente deținute de alte entități decât întreprinderile publice, instituțiile de învățământ, organizațiile care desfășoară activități de cercetare și organizațiile care finanțează activități de cercetare ar trebui informați cu privire la căile de atac disponibile, în ceea ce privește deciziile și practicile care îi privesc. Acest lucru este îndeosebi important pentru întreprinderile nou-înființate și IMM-uri, care pot să nu fie familiarizate cu interacțiunile cu organismele din sectorul public ale altor state membre și cu căile de atac corespunzătoare.

(42)

Căile de atac ar trebui să includă posibilitatea unei revizuiri de către un organism de control imparțial. Organismul respectiv ar putea fi o autoritate națională deja existentă, precum autoritatea națională din domeniul concurenței, autoritatea de supraveghere instituită în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679, autoritatea națională de reglementare a accesului la documente sau o autoritate națională judiciară. Organismul în cauză ar trebui să fie organizat în conformitate cu sistemele constituționale și juridice ale statelor membre. Sesizarea organismului respectiv nu ar trebui să împiedice inițierea niciuneia dintre căile de atac de care dispun, sub o altă formă, solicitanții reutilizării. Cu toate acestea, organismul în cauză ar trebui să fie distinct de mecanismul aplicat de statul membru pentru stabilirea criteriilor de impunere a unor taxe superioare costurilor marginale. Căile de atac ar trebui să includă posibilitatea de revizuire a deciziilor nefavorabile, precum și a deciziilor care, deși permit reutilizarea, ar putea afecta totuși solicitanții din alte motive, în special prin normele aplicate pentru impunerea taxelor. Procedura de revizuire ar trebui să fie promptă, răspunzând nevoilor unei piețe aflate în schimbare rapidă.

(43)

Punerea la dispoziția publicului a tuturor documentelor general disponibile deținute de sectorul public, care se referă nu numai la procesul politic, ci și la cel legal și administrativ, reprezintă un instrument fundamental pentru dezvoltarea dreptului la cunoaștere, care este un principiu de bază al democrației. Acest principiu se aplică instituțiilor la orice nivel, fie el local, național sau internațional.

(44)

Reutilizarea documentelor nu ar trebui să fie supusă unor condiții. Cu toate acestea, în unele cazuri justificate de un obiectiv de interes general se poate emite o licență care impune condițiile de reutilizare de către posesorul ei, abordând aspecte precum răspunderea, protecția datelor cu caracter personal, folosirea corectă a documentelor, garantarea nealterării lor și indicarea sursei. În cazul în care organismele din sectorul public emit licențe pentru documente în vederea reutilizării, condițiile de acordare de licențe ar trebui să fie obiective, proporționale și nediscriminatorii. Licențele standard disponibile online pot juca, de asemenea, un rol important în această privință. În consecință, statele membre ar trebui să asigure disponibilitatea licențelor standard. Orice licență de reutilizare a informațiilor din sectorul public ar trebui să impună, în orice caz, cât mai puține restricții posibil în materie de reutilizare, de exemplu limitând restricțiile la o indicare a sursei. Licențele deschise sub formă de licențe publice standardizate disponibile online care permit ca datele și conținutul să fie liber accesate, utilizate, modificate și partajate de oricine în orice scop și care se bazează pe formatele de date deschise ar trebui să joace un rol important în acest sens. Prin urmare, statele membre ar trebui să încurajeze utilizarea licențelor deschise, care ar trebui să devină, în cele din urmă, o practică standard în întreaga Uniune. Fără a aduce atingere cerințelor în materie de răspundere, prevăzute în dreptul Uniunii sau în dreptul intern, atunci când un organism din sectorul public sau o întreprindere publică pune documentele la dispoziție în vederea reutilizării fără alte condiții sau restricții, organismului din sectorul public respectiv sau întreprinderii publice respective ar trebui să i se poată se permite să renunțe la orice răspundere cu privire la documentele puse la dispoziție în vederea reutilizării.

(45)

În cazul în care decide să nu mai pună la dispoziție anumite documente în vederea reutilizării sau să nu mai actualizeze documentele respective, autoritatea competentă ar trebui să facă publice respectivele decizii în cel mai scurt timp, prin mijloace electronice, atunci când este posibil.

(46)

Condițiile de reutilizare ar trebui să fie nediscriminatorii în ceea ce privește categoriile comparabile de reutilizare. În această privință, interdicția discriminării nu ar trebui, de exemplu, să împiedice organismele din sectorul public să facă schimb gratuit de informații în exercitarea sarcinilor publice, în timp ce alte părți sunt taxate pentru reutilizarea acelorași documente. Mai mult, acestea nu ar trebui să împiedice adoptarea unei politici de taxare diferențiate pentru reutilizarea comercială, spre deosebire de cea necomercială.

(47)

Statele membre ar trebui în special să se asigure că reutilizarea documentelor întreprinderilor publice nu duce la denaturarea pieței și că nu este subminată concurența loială.

(48)

Atunci când stabilesc principiile de reutilizare a documentelor, organismele din sectorul public ar trebui să respecte normele Uniunii și normele naționale în materie de concurență evitând, pe cât posibil, înțelegerile exclusive între ele și partenerii privați. Cu toate acestea, pentru a oferi un serviciu de interes economic general, uneori poate fi necesară acordarea unui drept exclusiv de reutilizare a anumitor documente din sectorul public. Acest lucru se poate întâmpla atunci când niciun editor comercial nu acceptă să publice informațiile fără a deține un astfel de drept exclusiv. În această privință este oportun să se ia în considerare contractele de achiziții publice de servicii care sunt excluse din domeniul de aplicare al Directivei 2014/24/UE în temeiul articolului 11 din directiva respectivă și parteneriatele pentru inovare menționate la articolul 31 din Directiva 2014/24/UE.

(49)

Există numeroase acorduri de cooperare între biblioteci, inclusiv biblioteci universitare, muzee și arhive și, respectiv, parteneri privați, care presupun digitalizarea unor resurse culturale și prin care se acordă drepturi exclusive partenerilor privați. Experiența a demonstrat că aceste parteneriate public-privat pot facilita utilizarea judicioasă a colecțiilor culturale, accelerând, în același timp, accesul publicului la patrimoniul cultural. Prin urmare, este oportun să se țină seama, printr-un set de norme specifice referitoare la acordurile privind digitalizarea resurselor culturale, de diferențele actuale dintre statele membre în ceea în ceea ce privește digitalizarea acestor resurse. În cazul în care există un drept exclusiv care se aplică digitalizării resurselor culturale, ar putea fi necesară o anumită perioadă de exclusivitate pentru a oferi partenerului privat posibilitatea de a-și recupera investiția. Această perioadă ar trebui totuși să fie limitată la cea mai scurtă durată posibil, pentru a respecta principiul potrivit căruia materialul aparținând domeniului public ar trebui să rămână în domeniul public după ce este transpus în format digital. Perioada de-a lungul căreia dreptul de exclusivitate de a digitaliza resurse culturale rămâne în vigoare nu ar trebui să depășească, în general, 10 ani. Orice perioadă de exclusivitate mai lungă de 10 ani ar trebui să facă obiectul unei revizuiri, luându-se în considerare schimbările tehnologice, financiare și administrative care au avut loc în mediul în cauză de la încheierea acordului. În plus, orice parteneriat public-privat privind digitalizarea resurselor culturale ar trebui să acorde instituției de cultură partenere drepturi depline asupra utilizării resurselor culturale digitalizate după expirarea parteneriatului.

(50)

Acordurile dintre deținătorii de date și reutilizatorii de date care nu acordă în mod expres drepturi exclusive, dar în privința cărora se poate considera în mod rezonabil că vor restrânge disponibilitatea documentelor pentru reutilizare ar trebui să facă obiectul unui control public suplimentar. Prin urmare, aspectele esențiale ale acestor acorduri ar trebui să fie publicate online cu cel puțin două luni înainte de intrarea în vigoare, și anume cu două luni înainte de data convenită la care urmează să înceapă îndeplinirea obligațiilor părților. Publicarea ar trebui să ofere părților interesate posibilitatea de a solicita reutilizarea documentelor care intră sub incidența acordurilor respective și să prevină riscul restrângerii plajei de utilizatori potențiali. În orice caz, aspectele esențiale ale acestor acorduri în forma lor finală convenită de către părți ar trebui, de asemenea, să fie făcute publice online fără întârzieri nejustificate în urma încheierii lor.

(51)

Prezenta directivă urmărește minimizarea riscului de avantaj excesiv al primului venit, care ar putea limita numărul de reutilizatori potențiali ai datelor. În cazul în care clauzele contractuale sunt susceptibile să implice, pe lângă obligațiile unui stat membru de a acorda acces la documente prevăzute de prezenta directivă, un transfer al resurselor statului membru respectiv în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE, prezenta directivă ar trebui să nu aducă atingere aplicării normelor în materie de concurență și a normelor privind ajutoarele de stat prevăzute la articolele 101-109 din TFUE. Din normele privind ajutoarele de stat prevăzute la articolele 107, 108 și 109 din TFUE derivă obligația statului membru de a verifica ex ante dacă în clauzele contractuale relevante pot fi implicate ajutoare de stat și de a se asigura că respectivele dispoziții sunt conforme cu normele în materie de ajutoare de stat.

(52)

Prezenta directivă nu aduce atingere protecției persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal în temeiul dreptului Uniunii și al dreptului intern, în special al Regulamentului (UE) 2016/679 și al Directivei 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului (18), și incluzând orice dispoziție de drept intern suplimentară. Aceasta înseamnă, printre altele, că reutilizarea datelor cu caracter personal este permisă numai dacă se respectă principiul limitării scopului prevăzut la articolul 5 alineatul (1) litera (b) și articolul 6 din Regulamentul (UE) 2016/679. „Informațiile anonime” înseamnă informații care nu se referă la o persoană fizică identificată sau identificabilă sau la date cu caracter personal făcute anonime în așa fel încât persoana vizată să nu fie sau să nu mai poată fi identificabilă. Anonimizarea este un mijloc de reconciliere a interesului de a face informațiile din sectorul public cât mai reutilizabile posibil cu obligațiile decurgând din legislația privind protecția datelor, însă presupune un cost. Este oportun să se considere că respectivul cost face parte din costurile marginale ale difuzării, astfel cum sunt menționate în prezenta directivă.

(53)

Atunci când se iau decizii privind domeniul de aplicare și condițiile pentru reutilizarea documentelor din sectorul public care conțin date cu caracter personal, de exemplu în sectorul sănătății, ar putea fi necesară realizarea unor evaluări ale impactului asupra protecției datelor în conformitate cu articolul 35 din Regulamentul (UE) 2016/679.

(54)

Prezenta directivă nu aduce atingere drepturilor de proprietate intelectuală ale terților. Pentru a evita confuziile, sintagma „drepturi de proprietate intelectuală” se referă numai la dreptul de autor și drepturile conexe, incluzând formele de protecție sui generis. Prezenta directivă nu se aplică documentelor aflate sub incidența drepturilor de proprietate industrială, precum brevetele, desenele sau modelele înregistrate și mărcile. Prezenta directivă nici nu afectează existența sau deținerea unor drepturi de proprietate intelectuală de către organismele din sectorul public, nici nu limitează exercitarea acestor drepturi într-un mod care să depășească limitele stabilite de prezenta directivă. Obligațiile impuse în conformitate cu prezenta directivă ar trebui să se aplice numai în măsura în care sunt compatibile cu acordurile internaționale privind protecția drepturilor de proprietate intelectuală, în special Convenția de la Berna pentru protecția operelor literare și artistice (denumit[ în continuare „Convenția de la Berna”), Acordul privind aspectele legate de comerț ale drepturilor de proprietate intelectuală (Acordul TRIPS) și Tratatul OMPI privind dreptul de autor (TDA). Cu toate acestea, organismele din sectorul public ar trebui să își exercite drepturile de autor într-un mod care să faciliteze reutilizarea.

(55)

Ținând seama de dreptul Uniunii și de obligațiile internaționale asumate de statele membre și de Uniune, în special în temeiul Convenției de la Berna și al Acordului TRIPS, documentele asupra cărora părți terțe dețin drepturi de proprietate intelectuală ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare al prezentei directive. În cazul în care o parte terță a fost proprietarul inițial al unor drepturi de proprietate intelectuală asupra unui document deținut de biblioteci, inclusiv de biblioteci universitare, de muzee și de arhive și dacă durata protecției drepturilor respective nu a expirat, respectivul document ar trebui să fie considerat, în sensul prezentei directive, drept document asupra căruia părți terțe dețin drepturi de proprietate intelectuală.

(56)

Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere drepturilor, inclusiv drepturilor economice și morale, de care pot beneficia angajații organismelor din sectorul public, conform dreptului intern.

(57)

Mai mult, atunci când un document este pus la dispoziție în vederea reutilizării, organismul din sectorul public în cauză ar trebui să își păstreze dreptul de a exploata documentul respectiv.

(58)

Prezenta directivă nu aduce atingere Directivei 2014/24/UE.

(59)

Instrumentele care ajută potențialii reutilizatori să găsească documentele disponibile pentru reutilizare și condițiile de reutilizare pot facilita în mod considerabil utilizarea transfrontalieră a documentelor din sectorul public. Prin urmare, statele membre ar trebui să asigure instituirea unor măsuri practice care să îi ajute pe reutilizatori să găsească documentele disponibile în vederea reutilizării. Exemple de astfel de măsuri practice sunt listele de resurse, care ar trebui să fie de preferință accesibile online, care cuprind documentele principale (documente reutilizate pe scară largă sau care au potențialul de a fi reutilizate pe scară largă) și site-urile portal cu legături spre listele de resurse descentralizate. Statele membre ar trebui, de asemenea, să faciliteze disponibilitatea pe termen lung pentru reutilizarea informațiilor din sectorul public, în conformitate cu politicile de conservare aplicabile.

(60)

Comisia ar trebui să faciliteze cooperarea dintre statele membre și să sprijine proiectarea, testarea, implementarea și instalarea unor interfețe electronice interoperabile, care fac posibilă furnizarea de servicii publice mai eficiente și mai sigure.

(61)

Prezenta directivă nu aduce atingere Directivei 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului (19). Aceasta prevede condițiile în limitele cărora organismele din sectorul public își pot exercita drepturile de proprietate intelectuală pe piața internă a informației, atunci când autorizează reutilizarea documentelor. În cazurile în care organismele din sectorul public dețin dreptul prevăzut la articolul 7 alineatul (1) din Directiva 96/9/CE, acestea nu ar trebui să exercite dreptul respectiv pentru a împiedica reutilizarea sau pentru a restrânge reutilizarea documentelor existente dincolo de limitele prevăzute de prezenta directivă.

(62)

Comisia a sprijinit elaborarea unui raport online privind maturitatea datelor deschise, cuprinzând indicatori de performanță relevanți pentru reutilizarea informațiilor din sectorul public din toate statele membre. Printr-o actualizare periodică a acestui raport, se va contribui la schimbul de informații dintre statele membre și la disponibilitatea informațiilor în legătură cu politicile și practicile din întreaga Uniune.

(63)

Este necesar să se asigure faptul că statele membre monitorizează amploarea reutilizării informațiilor din sectorul public, condițiile în care aceasta este posibilă, precum și practicile în materie de căi de atac.

(64)

Comisia poate să asiste statele membre în punerea în aplicare a prezentei directive într-o manieră coerentă, prin elaborarea de orientări și actualizarea orientărilor existente, în special cu privire la licențele standard recomandate, la seturile de date și la taxarea reutilizării documentelor, după consultarea cu părțile interesate.

(65)

Unul din principalele obiective ale instituirii pieței interne îl constituie crearea unor condiții propice dezvoltării de servicii la nivelul întregii Uniuni. Bibliotecile, inclusiv bibliotecile universitare, muzeele și arhivele dețin un volum important de resurse valoroase de informații din sectorul public, mai ales de când proiectele de digitalizare au permis creșterea volumului de materiale digitale din domeniul public. Aceste colecții din patrimoniul cultural și metadatele aferente constituie o posibilă bază a produselor și serviciilor cu conținut digital și prezintă un potențial imens de reutilizare novatoare în sectoare precum educația și turismul. Alte tipuri de instituții de cultură, precum orchestrele, operele, baletele și teatrele, inclusiv arhivele care fac parte din aceste instituții, ar trebui excluse în continuare din domeniul de aplicare al prezentei directive, având în vedere particularitatea lor, proprie artei spectacolului, și faptul că aproape toate materialele acestora fac obiectul unor drepturi de proprietate intelectuală ale unor părți terțe.

(66)

Pentru a institui condiții care să sprijine reutilizarea documentelor asociată cu beneficii socioeconomice importante care au o valoare deosebit de ridicată pentru economie și societate, ar trebui prevăzută într-o anexă o listă de categorii tematice de seturi de date cu valoare ridicată. Cu titlu ilustrativ și fără a aduce atingere actelor de punere în aplicare care identifică seturile de date cu valoare ridicată cărora ar trebui să li se aplice cerințele specifice stabilite în prezenta directivă, luând în considerare orientările Comisiei privind licențele standard recomandate, seturile de date și taxarea reutilizării documentelor, categoriile tematice ar putea cuprinde, printre altele, codurile poștale, hărțile naționale și locale (domeniul geospațial), consumul de energie și imaginile prin satelit (domeniul Observarea Pământului și mediu), datele in situ provenite din instrumente și prognoze meteorologice (domeniul meteorologic), indicatorii demografici și economici (domeniul statistic), registrele comerțului și identificatorii înregistrării (domeniul Societăți și structura de proprietate a societăților), indicatoarele rutiere și căile navigabile interioare (domeniul Mobilitate).

(67)

În vederea modificării listei de categorii tematice de seturi de date cu valoare ridicată prin adăugarea de alte categorii tematice, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește adăugarea de astfel de categorii tematice. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (20). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(68)

O listă la nivelul Uniunii a seturilor de date cu un potențial deosebit de a genera beneficii socioeconomice împreună cu condițiile de reutilizare armonizate constituie un stimulent important al aplicațiilor și serviciilor transfrontaliere de date. În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentei directive, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei pentru a sprijini reutilizarea documentelor, asociată unor beneficii socioeconomice importante, prin adoptarea unei liste de seturi de date cu valoare ridicată specifice cărora să li se aplice cerințele specifice ale prezentei directive, împreună cu acordurile pentru măsurile practice pentru publicarea și reutilizarea lor. Prin urmare, respectivele cerințe specifice nu se vor aplica înainte de adoptarea de către Comisie a unor acte de punere în aplicare. Lista ar trebui să țină seama de legislația sectorială a Uniunii care reglementează publicarea seturilor de date, precum Directivele 2007/2/CE și 2010/40/UE, pentru a se asigura faptul că seturile de date sunt puse la dispoziție în temeiul standardelor și seturilor de metadate corespunzătoare. Lista ar trebui să se bazeze pe categoriile tematice prevăzute în prezenta directivă. În cadrul procesului de pregătire a listei, Comisia ar trebui să desfășoare consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. În plus, atunci când se decide asupra includerii pe listă a datelor deținute de întreprinderi publice sau asupra punerii la dispoziție în mod gratuit a acestora, ar trebui să fie luate în considerare efectele asupra concurenței pe piețele relevante. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (21).

(69)

În scopul de a asigura impactul maxim al seturilor de date cu valoare ridicată și de a le facilita reutilizarea, acestea ar trebui puse la dispoziție în vederea reutilizării cu restricții juridice minime și gratuit. Acestea ar trebui, de asemenea, să fie publicate prin intermediul unor API. Totuși, acest lucru nu împiedică organismele din sectorul public să perceapă taxe pentru serviciile pe care le furnizează, în exercitarea atribuțiilor lor publice, în ceea ce privește seturile de date cu valoare ridicată, în special pentru serviciile care atestă autenticitatea sau acuratețea documentelor.

(70)

Întrucât obiectivele prezentei directive, și anume facilitarea creării de produse și servicii informaționale la nivelul întregii Uniuni pe baza documentelor din sectorul public pentru a asigura utilizarea transfrontalieră efectivă a documentelor din sectorul public, pe de o parte de către întreprinderile private, în special IMM-uri, pentru produsele și serviciile informaționale cu valoare adăugată, și pe de altă parte de către cetățeni, pentru a facilita libera circulație a informațiilor și comunicarea, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere domeniul de aplicare paneuropean al acțiunii propuse, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective.

(71)

Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în special de cartă, inclusiv dreptul la respectarea vieții private și de familie, dreptul la protecția datelor cu caracter personal, dreptul la proprietate și integrarea persoanelor cu dizabilități. Nicio dispoziție din prezenta directivă nu ar trebui să facă obiectul unei interpretări sau puneri în aplicare care nu este conformă cu Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale a Consiliului Europei.

(72)

Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în temeiul articolului 28 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (22) și a emis un aviz la 10 iulie 2018 (23).

(73)

Comisia ar trebui să efectueze o evaluare a prezentei directive. În temeiul Acordului interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare, această evaluare ar trebui să se bazeze pe cele cinci criterii ale eficienței, eficacității, relevanței, coerenței și valorii adăugate și ar trebui să stea la baza unor evaluări ale impactului opțiunilor privind viitoarele acțiuni.

(74)

Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere obligațiilor statelor membre privind termenul de transpunere în dreptul intern a directivelor menționate în anexa II partea B,