EUR-Lex Access to European Union law
This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 32019R0877
Regulation (EU) 2019/877 of the European Parliament and of the Council of 20 May 2019 amending Regulation (EU) No 806/2014 as regards the loss-absorbing and recapitalisation capacity of credit institutions and investment firms (Text with EEA relevance.)
Regulamentul (UE) 2019/877 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 mai 2019 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 806/2014 în ceea ce privește capacitatea de absorbție a pierderilor și de recapitalizare a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții (Text cu relevanță pentru SEE.)
Regulamentul (UE) 2019/877 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 mai 2019 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 806/2014 în ceea ce privește capacitatea de absorbție a pierderilor și de recapitalizare a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții (Text cu relevanță pentru SEE.)
PE/47/2019/REV/1
OJ L 150, 7.6.2019, p. 226–252
(BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, GA, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)
In force
7.6.2019 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
L 150/226 |
REGULAMENTUL (UE) 2019/877 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI
din 20 mai 2019
de modificare a Regulamentului (UE) nr. 806/2014 în ceea ce privește capacitatea de absorbție a pierderilor și de recapitalizare a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții
(Text cu relevanță pentru SEE)
PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114,
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,
având în vedere avizul Băncii Centrale Europene (1),
având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (2),
hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (3),
întrucât:
(1) |
La 9 noiembrie 2015, Consiliul pentru Stabilitate Financiară a publicat Lista termenilor și condițiilor privind capacitatea totală de absorbție a pierderilor (TLAC) („standardul TLAC”), care a fost aprobată de G-20 în noiembrie 2015. Obiectivul standardului TLAC este acela de a asigura că băncile de importanță sistemică globală, denumite instituții de importanță sistemică globală (G-SII) în cadrul Uniunii, dispun de capacitatea necesară de absorbție a pierderilor și de recapitalizare pentru a contribui la garantarea faptului că, în cazul unei rezoluții și în perioada imediat următoare, instituțiile respective pot continua să îndeplinească funcțiile critice fără să pună în pericol fondurile contribuabililor, și anume fondurile publice sau stabilitatea financiară. În comunicarea sa din 24 noiembrie 2015, „Către finalizarea Uniunii bancare”, Comisia s-a angajat să înainteze o propunere legislativă până la sfârșitul anului 2016, astfel încât standardul TLAC să poată fi pus în aplicare în dreptul Uniunii în termenul convenit la nivel internațional, și anume până în 2019. |
(2) |
Punerea în aplicare a standardului TLAC în dreptul Uniunii trebuie să țină seama de cerința minimă existentă specifică fiecărei instituții de fonduri proprii și datorii eligibile („MREL”), care se aplică tuturor instituțiilor de credit și firmelor de investiții („instituții”) cu sediul în Uniune, precum și oricărei alte entități, astfel cum este prevăzut în Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului (4) („entități”).Având în vedere că standardul TLAC și MREL urmăresc același obiectiv, și anume garantarea faptului că instituțiile și entitățile cu sediul în Uniune au o capacitate suficientă de absorbție a pierderilor și de recapitalizare, cele două cerințe ar trebui să fie elemente complementare ale unui cadru comun. Din punct de vedere operațional, nivelul minim armonizat al standardului TLAC pentru instituțiile din categoria G-SII („cerința minimă TLAC”) ar trebui să fie introdus în legislația Uniunii prin modificarea Regulamentului (UE) nr. 575/2013 (5), în timp ce cerința suplimentară specifică fiecărei instituții din categoria G-SII și cerința specifică instituțiilor care nu intră în categoria G-SII, la care se face referire ca MREL, ar trebui să fie abordate prin modificări specifice ale Directivei 2014/59/UE și ale Regulamentului (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (6). Dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 806/2014, astfel cum a fost modificat prin prezentul regulament privind capacitatea de absorbție a pierderilor și de recapitalizare a instituțiilor și a entităților ar trebui aplicate în mod consecvent cu cele din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și din Directivele 2013/36/UE (7) și 2014/59/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului. |
(3) |
Lipsa unor norme armonizate în statele membre care participă la mecanismul unic de rezoluție (MUR) în ceea ce privește punerea în aplicare a standardului TLAC creează costuri suplimentare și insecuritate juridică și îngreunează aplicarea instrumentului de recapitalizare internă pentru instituțiile și entitățile transfrontaliere. Lipsa unor norme armonizate la nivelul Uniunii duce, de asemenea, la denaturarea concurenței pe piața internă, deoarece costurile pe care instituțiile și entitățile trebuie să le suporte pentru a asigura conformitatea cu cerințele existente și cu standardul TLAC ar putea varia în mod considerabil de la un stat membru participant în MUR la altul. Prin urmare, este necesar să se înlăture aceste obstacole din calea bunei funcționări a pieței interne și să se evite denaturarea concurenței care rezultă din lipsa unor norme armonizate în ceea ce privește punerea în aplicare a standardului TLAC. În consecință, temeiul juridic adecvat pentru prezentul regulament este articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. |
(4) |
În conformitate cu standardul TLAC, Regulamentul (UE) nr. 806/2014 ar trebui să recunoască în continuare atât strategia de rezoluție cu un singur punct de intrare, cât și strategia de rezoluție cu mai multe puncte de intrare. În strategia de rezoluție cu un singur punct de intrare, numai o entitate din grup, de obicei întreprinderea-mamă, face obiectul rezoluției, în timp ce celelalte entități din grup, de obicei filialele care desfășoară activități economice, nu intră în rezoluție, ci transferă pierderile și nevoile de recapitalizare entității de rezoluție. În strategia de rezoluție cu mai multe puncte de intrare, mai multe entități din grup ar putea face obiectul rezoluției. Pentru ca strategia de rezoluție dorită să fie aplicată în mod eficace, este important ca entitățile care urmează să facă obiectul rezoluției („entități de rezoluție”), adică entitățile asupra cărora s-ar putea aplica măsurile de rezoluție, împreună cu filialele care aparțin acestor entități („grupuri de rezoluție”) să fie clar identificate. De asemenea, această identificare este relevantă pentru a se stabili nivelul de aplicare a normelor privind capacitatea de absorbție a pierderilor și de recapitalizare pe care instituțiile și entitățile ar trebui să îl respecte. Prin urmare, este necesar să se introducă conceptele de „entitate de rezoluție” și „grup de rezoluție” și să se modifice Regulamentul (UE) nr. 806/2014 în ceea ce privește planificarea rezoluției grupului, astfel încât să se prevadă în mod explicit obligația Comitetului unic de rezoluție („comitetul”) de a identifica entitățile de rezoluție și grupurile de rezoluție din cadrul unui grup și de a examina în mod adecvat consecințele oricărei măsuri planificate în cadrul grupului în vederea asigurării rezoluției eficace a grupului. |
(5) |
Comitetul ar trebui să se asigure că instituțiile și entitățile dispun de o capacitate de absorbție a pierderilor și de recapitalizare suficientă pentru a garanta absorbția pierderilor și recapitalizarea rapidă și fără dificultăți în cazul unei rezoluții, cu un impact minim asupra contribuabililor și asupra stabilității financiare. Acest lucru ar trebui să se obțină prin respectarea de către instituții a unei MREL specifice instituției, astfel cum se prevede în Regulamentul (UE) nr. 806/2014. |
(6) |
Pentru a alinia numitorii care măsoară capacitatea instituțiilor și a entităților de absorbție a pierderilor și de recapitalizare la numitorii prevăzuți de standardul TLAC, ar trebui ca MREL să fie exprimată ca procent din cuantumul total al expunerii la risc și din indicatorul de măsurare a expunerii totale ale instituției sau entității relevante, și instituțiile sau entitățile ar trebui să respecte concomitent nivelurile care rezultă din cele două modalități de calcul. |
(7) |
Pentru a se asigura condiții de concurență echitabile pentru instituțiile și entitățile cu sediul în Uniune, inclusiv la nivel mondial, criteriile de eligibilitate a datoriilor care pot face obiectul recapitalizării interne pentru respectarea MREL ar trebui să fie aliniate îndeaproape la cele prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 pentru cerința minimă TLAC, făcând totodată obiectul ajustărilor și cerințelor complementare introduse în prezentul regulament. În special, anumite instrumente de datorie care conțin un element derivat încorporat, ca de exemplu anumite instrumente financiare structurate, ar trebui să fie eligibile, sub rezerva unor condiții specifice, pentru respectarea MREL, în măsura în care au o valoare a principalului fixă sau în creștere care se rambursează la scadență și care este cunoscută în prealabil, în timp ce doar venitul suplimentar este corelat cu respectivul element derivat și depinde de performanța unui activ de referință. Având în vedere condițiile respective, este de așteptat ca respectivele instrumente de datorie să aibă o foarte bună capacitate de a absorbi pierderile și să poată face obiectul recapitalizării interne cu ușurință în caz de rezoluție. În cazul în care fondurile proprii deținute de instituții sau entități depășesc cerințele de fonduri proprii, acest lucru nu ar trebui să afecteze, în sine, deciziile privind stabilirea MREL. În plus, ar trebui ca instituțiile și entitățile să poată îndeplini cu fonduri proprii orice parte din cerința MREL care li se aplică. |
(8) |
În categoria datoriilor utilizate pentru respectarea MREL intră, în principiu, toate datoriile corespunzătoare creanțelor deținute de creditori negarantați obișnuiți (datorii nesubordonate), cu excepția cazului în care acestea nu întrunesc criteriile de eligibilitate specifice prevăzute în prezentul regulament. Pentru a consolida posibilitatea de soluționare a instituțiilor și entităților prin utilizarea eficace a instrumentului de recapitalizare internă, comitetul ar trebui să poată impune obligația ca MREL să fie îndeplinită cu fonduri proprii și alte datorii subordonate, în special atunci când există indicii clare că, în rezoluție, creditorii care fac obiectul recapitalizării interne riscă să suporte pierderi care ar depăși pierderile pe care aceștia le-ar suporta în procedura obișnuită de insolvență. Comitetul ar trebui să evalueze necesitatea de a impune instituțiilor să îndeplinească MREL cu fonduri proprii și alte datorii subordonate, în cazul în care cuantumul datoriilor excluse din sfera de aplicare a instrumentului de recapitalizare internă atinge un anumit prag dintr-o categorie de datorii care include datorii eligibile pentru MREL. Instituțiile și entitățile ar trebui să îndeplinească MREL cu fonduri proprii și alte datorii subordonate în măsura în care este necesar pentru a preveni situațiile în care creditorii lor ar suferi pierderi mai mari decât pierderile pe care le-ar suporta în procedura obișnuită de insolvență. |
(9) |
Orice subordonare a instrumentelor de datorie solicitată de comitet cu privire la MREL nu ar trebui să aducă atingere posibilității de a îndeplini parțial cerința minimă TLAC cu instrumente de datorie nesubordonate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și astfel cum permite standardul TLAC. Pentru entitățile de rezoluție din categoria G-SII, pentru entitățile de rezoluție ale grupurilor de rezoluție cu active de peste 100 de miliarde EUR (bănci de prim rang), precum și pentru entitățile de rezoluție ale grupurilor de rezoluție cu active în valoare mai mică de 100 de miliarde EUR, pe care autoritatea națională de rezoluție le consideră susceptibile de a prezenta un risc sistemic în caz de intrare în dificultate, ținând seama de prevalența depozitelor și de absența instrumentelor de datorie în modelul de finanțare, de accesul limitat la piețele de capital pentru datoriile eligibile și de recurgerea la fonduri proprii de nivel 1 de bază pentru a îndeplini MREL, comitetul ar trebui să poată impune ca o parte din MREL egală cu nivelul de absorbție a pierderilor și de recapitalizare menționat la articolul 27 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 astfel cum a fost modificat prin prezentul regulament să fie îndeplinită cu fonduri proprii și alte datorii subordonate, inclusiv fondurile proprii utilizate pentru respectarea cerinței amortizorului combinat prevăzută în Directiva 2013/36/UE. |
(10) |
La cererea unei entități de rezoluție, comitetul ar trebui să poată reduce partea din MREL care trebuie îndeplinită cu fonduri proprii și alte datorii subordonate până la o limită care corespunde nivelului reducerii posibile în temeiul articolului 72b alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 în legătură cu cerința minimă TLAC prevăzută în regulamentul respectiv. Comitetul ar trebui să poată impune, în conformitate cu principiul proporționalității, ca MREL să fie îndeplinită cu fonduri proprii și alte datorii subordonate, în măsura în care nivelul general al subordonării impuse sub formă de elemente de fonduri proprii și datorii eligibile, ca urmare a obligației instituțiilor și entităților de a se conforma cerinței minime TLAC, MREL și, după caz, cerinței amortizorului combinat în temeiul Directivei 2013/36/UE, nu depășește valoarea cea mai mare dintre nivelul de absorbție a pierderilor și de recapitalizare prevăzut la articolul 27 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 astfel cum a fost modificat prin prezentul regulament și formula stabilită în prezentul regulament bazată pe cerințele prudențiale privind pilonul 1 și pilonul 2 și pe cerința amortizorului combinat. |
(11) |
Pentru anumite bănci de prim rang, comitetul ar trebui, sub rezerva unor condiții care urmează să fie evaluate de comitet, să limiteze nivelul cerinței minime de subordonare la un anumit prag, ținând seama și de potențialul risc de impact disproporționat asupra modelului de afaceri al instituțiilor respective. Această limitare nu ar trebui să aducă atingere posibilității de a stabili o cerință de subordonare superioară pragului respectiv prin intermediul cerinței de subordonare aferente pilonului 2, sub rezerva condițiilor aplicabile acestui pilon, pe baza unor criterii alternative, și anume obstacolele în calea posibilității de soluționare, fezabilitatea și credibilitatea strategiei de rezoluție sau profilul de risc al instituției. |
(12) |
MREL ar trebui să le permită instituțiilor și entităților să absoarbă pierderile așteptate în rezoluție sau la atingerea punctului de neviabilitate, după caz, și să fie recapitalizate după punerea în aplicare a măsurilor prevăzute în planul de rezoluție sau după rezoluția grupului de rezoluție. Pe baza strategiei de rezoluție pentru care au optat, comitetul ar trebui să justifice în mod corespunzător nivelul MREL impus și ar trebui să revizuiască fără întârzieri nejustificate nivelul respectiv pentru a reflecta orice modificare survenită în ceea ce privește nivelul cerinței prevăzute la articolul 104a din Directiva 2013/36/UE. Drept urmare, nivelul MREL impus ar trebui să reprezinte suma dintre cuantumul pierderilor așteptate în rezoluție care corespunde cerințelor de fonduri proprii ale instituției sau ale entității și cuantumul recapitalizării care îi permite instituției sau entității ca, după încheierea rezoluției ori după exercitarea competențelor de reducere a valorii sau de conversie, să îndeplinească cerințele de fonduri proprii necesare pentru a fi autorizată să își continue activitățile conform strategiei de rezoluție alese. Comitetul ar trebui să ajusteze, în sensul creșterii sau scăderii, cuantumurile de recapitalizare pentru orice modificare rezultată în urma măsurilor stabilite în planul de rezoluție. |
(13) |
Comitetul ar trebui să fie în măsură să crească cuantumul recapitalizării pentru a asigura un nivel suficient de încredere a pieței în instituție sau în entitate după punerea în aplicare a măsurilor stabilite în planul de rezoluție. Nivelul solicitat al amortizorului privind încrederea pieței ar trebui să permită instituției sau entității să îndeplinească în continuare condițiile de autorizare pentru o perioadă corespunzătoare, inclusiv să acopere costurile legate de restructurarea activităților acesteia în urma rezoluției, și să mențină un nivel suficient de încredere a pieței. Amortizorul privind încrederea pieței ar trebui stabilit în funcție de o parte din cerința amortizorului combinat prevăzută de Directiva 2013/36/UE. Comitetul ar trebui să ajusteze, în sensul scăderii, nivelul amortizorului privind încrederea pieței, dacă un nivel mai scăzut este suficient pentru a asigura o încredere suficientă a pieței, sau să ajusteze nivelul în sensul creșterii, dacă un nivel mai ridicat este necesar pentru a se asigura că, în urma măsurilor stabilite în planul de rezoluție, entitatea continuă să îndeplinească condițiile de autorizare pentru o perioadă adecvată și să mențină un nivel suficient de încredere a pieței. |
(14) |
În conformitate cu Regulamentul delegat (UE) 2016/1075 al Comisiei (8), comitetul ar trebui să verifice baza de investitori a instrumentelor MREL ale fiecărei instituții sau entități în parte. Dacă o parte semnificativă a instrumentelor MREL ale unei instituții sau entități este deținută de investitori de retail care ar putea să nu fi primit o indicație corespunzătoare referitoare la riscurile relevante, acest lucru în sine ar putea constitui un obstacol în calea posibilității de soluționare. În plus, dacă o mare parte a instrumentelor MREL ale unei instituții sau entități este deținută de alte instituții sau entități, implicațiile sistemice ale unei reduceri a valorii sau conversii ar putea, de asemenea, constitui un obstacol în calea posibilității de soluționare. În cazul în care comitetul constată un obstacol în calea posibilității de soluționare care rezultă din dimensiunea și caracteristicile unei anumite baze de investitori, acesta ar trebui să poată recomanda unei instituții sau entități să abordeze respectivul obstacol. |
(15) |
Pentru a consolida posibilitatea de soluționare a instituțiilor din categoria G-SII, comitetul ar trebui să le poată impune o MREL specifică instituției, pe lângă cerința minimă TLAC prevăzută în Regulamentul (UE) nr. 575/2013. Această MREL specifică instituției ar trebui impusă dacă cerința minimă TLAC nu este suficientă pentru a absorbi pierderile și a recapitaliza o instituție din categoria G-SII conform strategiei de rezoluție alese. |
(16) |
Atunci când stabilește nivelul MREL, comitetul ar trebui să țină seama de gradul de relevanță sistemică al unei instituții sau entități și de impactul negativ pe care intrarea în dificultate a acesteia l-ar putea avea asupra stabilității financiare. Comitetul ar trebui să aibă în vedere necesitatea asigurării unor condiții de concurență echitabile între instituțiile din categoria G-SII și alte instituții sau entități comparabile, relevante din punct de vedere sistemic în cadrul statelor membre participante. Prin urmare, MREL a instituțiilor sau entităților care nu intră în categoria G-SII, dar a căror importanță sistemică în statele membre participante poate fi comparată cu importanța sistemică a instituțiilor din categoria G-SII nu ar trebui să devieze în mod disproporționat de la nivelul și componența MREL stabilită în general pentru instituțiile din categoria G-SII. |
(17) |
În conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013, instituțiile sau entitățile care sunt identificate drept entități de rezoluție ar trebui să facă obiectul MREL doar la nivelul consolidat al grupului de rezoluție. Aceasta înseamnă că entitățile de rezoluție ar trebui, pentru îndeplinirea MREL, să aibă obligația de a emite instrumente și elemente eligibile creditorilor terți externi care ar urma să facă obiectul recapitalizării interne în cazul în care entitatea de rezoluție intră în rezoluție. |
(18) |
Instituțiile sau entitățile care nu sunt entități de rezoluție ar trebui să respecte MREL la nivel individual. Nevoile de absorbție a pierderilor și de recapitalizare ale acestor instituții sau entități ar trebui asigurate, în general, de entitățile de rezoluție ale grupului de rezoluție din care acestea fac parte prin achiziționarea directă sau indirectă de către respectivele entități de rezoluție a instrumentelor de fonduri proprii și a instrumentelor de datorie eligibile pe care le-au emis aceste instituții sau entități și prin reducerea valorii acestora sau prin convertirea acestora în instrumente de proprietate atunci când instituțiile sau entitățile respective nu mai sunt viabile. Drept urmare, MREL care se aplică instituțiilor sau entităților care nu sunt entități de rezoluție ar trebui aplicată alături de cerințele care se aplică entităților de rezoluție și în concordanță cu acestea. Acest lucru ar trebui să permită comitetului să aplice rezoluția unui anumit grup de rezoluție fără a o aplica anumitor filiale, evitându-se astfel eventualele efecte de perturbare a pieței. Aplicarea MREL în cazul instituțiilor sau entităților care nu sunt entități de rezoluție ar trebui să respecte strategia de rezoluție aleasă și, în special, nu ar trebui să modifice relația de apartenență dintre instituții sau entități și grupul de rezoluție, din care fac parte, după recapitalizarea acestor instituții sau entități. |
(19) |
Dacă atât entitatea de rezoluție sau întreprinderea-mamă, cât și filialele sale sunt stabilite în același stat membru și fac parte din același grup de rezoluție, comitetul ar trebui să poată acorda o derogare de la MREL care se aplică acestor filiale care nu sunt entități de rezoluție sau să le permită acestora să îndeplinească MREL cu garanții acoperite cu colateral între întreprinderea-mamă și filialele sale, garanții care pot fi activate în condiții temporale echivalente celor care permit reducerea valorii datoriilor eligibile sau conversia acestora. Colateralul care acoperă garanția ar trebui să fie foarte lichid și să prezinte un risc de piață și de credit minim. |
(20) |
Regulamentul (UE) nr. 575/2013 prevede că autoritățile competente pot acorda o derogare de la aplicarea anumitor cerințe privind solvabilitatea și lichiditatea pentru instituțiile de credit afiliate în mod permanent unui organism central („rețele cooperatiste”), în cazul în care sunt îndeplinite anumite condiții specifice. Pentru a ține seama de particularitățile unor astfel de rețele cooperatiste, comitetul ar trebui, de asemenea, să poată acorda o derogare de la aplicarea MREL pentru astfel de instituții de credit și organismul central, în condiții similare celor prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în cazul în care instituțiile de credit și organismul central sunt stabilite în același stat membru. De asemenea, comitetul ar trebui să poată, să trateze instituțiile de credit și organismul central în ansamblu atunci când evaluează condițiile de declanșare a rezoluției în funcție de caracteristicile mecanismului de solidaritate. Comitetul ar trebui să poată asigura respectarea cerinței externe MREL a grupului de rezoluție în ansamblu, în diferite moduri în funcție de caracteristicile mecanismului de solidaritate al fiecărui grup, luând în considerare datoriile eligibile ale entităților cărora, în conformitate cu planul de rezoluție, comitetul le impune să emită instrumente eligibile pentru MREL în afara grupului de rezoluție. |
(21) |
Autoritățile competente, autoritățile naționale de rezoluție și comitetul ar trebui să abordeze și să remedieze în mod adecvat orice încălcări ale cerinței minime TLAC și ale MREL. Având în vedere că o încălcare a acestor cerințe ar putea constitui un obstacol în calea posibilității de soluționare a instituției sau a grupului, durata procedurilor existente pentru eliminarea obstacolelor din calea posibilității de soluționare ar trebui redusă pentru a aborda cu celeritate eventualele încălcări ale acestor cerințe. De asemenea, comitetul ar trebui să poată solicita instituțiilor sau entităților să modifice profilurile de scadență ale instrumentelor și elementelor eligibile și să pregătească și să pună în aplicare planuri pentru a restabili nivelul cerințelor respective. Comitetul ar trebui să poată, de asemenea, să interzică anumite distribuiri în cazul în care apreciază că o instituție sau o entitate nu îndeplinește cerințele amortizorului combinat în temeiul Directivei 2013/36/UE atunci când acestea sunt luate în considerare în plus față de MREL. |
(22) |
Prezentul regulament, care respectă drepturile fundamentale și se conformează principiilor recunoscute, mai ales în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special dreptul de proprietate și libertatea de a desfășura o activitate comercială, trebuie aplicat în conformitate cu aceste drepturi și principii. |
(23) |
Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume stabilirea unor norme uniforme privind cadrul de redresare și de rezoluție al Uniunii pentru instituții și entități, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre dar, având în vedere amploarea și efectele acțiunii, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta din urmă poate adopta prezentul regulament în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum se prevede la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului respectiv. |
(24) |
Pentru a dispune de o perioadă adecvată pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, prezentul regulament ar trebui să se aplice de la 28 decembrie 2020, |
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
Articolul 1
Modificări aduse Regulamentului (UE) nr. 806/2014
Regulamentul (UE) nr. 806/2014 se modifică după cum urmează:
1. |
Articolul 3 alineatul (1) se modifică după cum urmează:
|
2. |
La articolul 7 alineatul (3), litera (d) se înlocuiește cu următorul text:
|
3. |
Articolul 8 se modifică după cum urmează:
|
4. |
Articolul 10 se modifică după cum urmează:
|
5. |
Se introduce următorul articol: „Articolul 10a Competența de a interzice anumite distribuiri (1) În cazul în care o entitate se află în situația în care respectă cerința amortizorului combinat atunci când aceasta este luată în considerare în plus față de fiecare dintre cerințele menționate la articolul 141a alineatul (1) literele (a), (b) și (c) din Directiva 2013/36/UE, însă nu respectă cerința amortizorului combinat atunci când aceasta este luată în considerare în plus față de cerințele menționate la articolele 12d și 12e din prezentul regulament, atunci când sunt calculate în conformitate cu articolul 12a alineatul (2) litera (a) din prezentul regulament, comitetul are competența, în conformitate cu alineatele (2) și (3) de la prezentul articol, de a interzice entității să distribuie mai mult decât suma maxim distribuibilă aferentă cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile («M-MDA»), calculată în conformitate cu alineatul (4) de la prezentul articol, prin oricare dintre următoarele măsuri:
În cazul în care o entitate se află în situația menționată la primul paragraf, aceasta informează imediat autoritatea națională de rezoluție și comitetul despre aceasta. (2) În situația menționată la alineatul (1), comitetul, după consultarea autorităților competente, inclusiv a BCE, dacă este cazul, evaluează fără întârzieri inutile dacă să exercite sau nu competența menționată la alineatul (1), ținând seama de toate elementele următoare:
Comitetul repetă evaluarea oportunității de a exercita competența menționată la alineatul (1) cel puțin o dată pe lună, atât timp cât entitatea continuă să se afle în situația menționată la alineatul (1). (3) Dacă comitetul constată că entitatea se află încă în situația menționată la alineatul (1) la nouă luni după ce entitatea i-a notificat această situație, comitetul, după consultarea autorităților competente, inclusiv a BCE, dacă este cazul, își exercită competența menționată la alineatul (1), cu excepția cazului în care comitetul constată, în urma unei evaluări, că sunt îndeplinite cel puțin două dintre următoarele condiții:
În cazul în care se aplică excepția prevăzută la primul paragraf, comitetul notifică autorităților competente, inclusiv BCE, dacă este cazul, decizia sa și își explică evaluarea în scris. Comitetul repetă în fiecare lună evaluarea proprie cu privire la aplicabilitatea excepției menționate la primul paragraf. (4) M-MDA se calculează prin înmulțirea sumei calculate în conformitate cu alineatul (5) cu factorul stabilit în conformitate cu alineatul (6). M-MDA se reduce cu orice cuantum care rezultă ca urmare a oricăreia dintre măsurile menționate la alineatul (1) litera (a), (b) sau (c). (5) Suma de înmulțit în conformitate cu alineatul (4) constă în:
(6) Factorul menționat la alineatul (4) se stabilește după cum urmează:
Limitele superioară și inferioară ale fiecărei cuartile a cerinței amortizorului combinat se calculează după cum urmează:
unde «Qn» = numărul de ordine al cuartilei în cauză.” |
6. |
Articolul 12 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 12 Cerința minimă de fonduri proprii și datorii eligibile (1) După consultarea autorităților competente, inclusiv a BCE, comitetul stabilește cerințele de fonduri proprii și datorii eligibile menționate la articolele 12a-12i, care pot face obiectul competențelor de reducere a valorii și de conversie, care trebuie să fie respectate în orice moment de către entitățile și grupurile menționate la articolul 7 alineatul (2) și de către entitățile și grupurile menționate la articolul 7 alineatul (4) litera (b) și la articolul 7 alineatul (5), atunci când sunt întrunite condițiile de aplicare a alineatelor respective. (2) Entitățile menționate la alineatul (1), inclusiv cele care fac parte din grupuri, raportează informațiile în conformitate cu articolul 45i alineatele (1), (2) și (4) din Directiva 2014/59/UE către autoritatea națională de rezoluție din statul membru participant în care sunt stabilite. Autoritatea națională de rezoluție transmite comitetului, fără întârzieri nejustificate, informațiile menționate la primul paragraf. (3) Atunci când elaborează planuri de rezoluție în conformitate cu articolul 9, după consultarea autorităților competente, autoritățile naționale de rezoluție stabilesc cerințele de fonduri proprii și datorii eligibile menționate la articolele 12a-12i, care pot face obiectul competențelor de reducere a valorii și de conversie, care trebuie să fie respectate în orice moment de către entitățile menționate la articolul 7 alineatul (3). În această privință se aplică procedura prevăzută la articolul 31. (4) Comitetul stabilește cerința minimă menționată la alineatul (1) de la prezentul articol în paralel cu elaborarea și actualizarea planurilor de rezoluție în temeiul articolului 8. (5) Comitetul comunică cerința minimă stabilită autorităților naționale de rezoluție. Autoritățile naționale de rezoluție implementează instrucțiunile primite din partea comitetului în conformitate cu articolul 29. Comitetul impune autorităților naționale de rezoluție să verifice și să se asigure că entitățile și grupurile mențin cerințele de fonduri proprii și datorii eligibile prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol. (6) Comitetul informează BCE și ABE cu privire la cerințele de fonduri proprii și datorii eligibile pe care le-a stabilit pentru fiecare entitate și grup în temeiul alineatului (1). (7) Pentru a asigura aplicarea eficace și consecventă a prezentului articol, comitetul emite orientări și transmite autorităților naționale de rezoluție instrucțiuni cu privire la anumite entități sau grupuri. Articolul 12a Aplicarea și calcularea cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile (1) Comitetul și autoritățile naționale de rezoluție se asigură că entitățile menționate la articolul 12 alineatele (1) și (3) îndeplinesc, în orice moment, cerințele de fonduri proprii și datorii eligibile, în cazurile în care sunt impuse de prezentul articol și articolele 12b-12i și în conformitate cu acestea. (2) Cerința menționată la alineatul (1) de la prezentul articol se calculează în conformitate cu articolul 12d alineatul (3), (4) sau (6), după caz, ca fiind cuantumul fondurilor proprii și al datoriilor eligibile și se exprimă ca procent din:
Articolul 12b Derogarea de la cerința minimă de fonduri proprii și datorii eligibile (1) În pofida articolului 12a, comitetul acordă derogare de la cerința prevăzută la articolul 12a alineatul (1) instituțiilor de credit ipotecar finanțate prin obligațiuni garantate care nu sunt autorizate să primească depozite în temeiul dreptului intern, cu condiția ca toate condițiile următoare să fie îndeplinite:
(2) Instituțiile care beneficiază de derogare de la cerința prevăzută la articolul 12 alineatul (1) nu fac parte din consolidarea menționată la articolul 12f alineatul (1). Articolul 12c Datoriile eligibile pentru entitățile de rezoluție (1) Datoriile sunt incluse în cuantumul fondurilor proprii și al datoriilor eligibile ale entităților de rezoluție numai atunci când îndeplinesc condițiile menționate la următoarele articole din Regulamentul (UE) nr. 575/2013:
Prin derogare de la primul paragraf al prezentului alineat, în cazul în care prezentul regulament se referă la cerințele prevăzute la articolul 92a sau la articolul 92b din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în sensul acestor articole, datoriile eligibile constau în pasivele eligibile, astfel cum sunt definite la articolul 72k din regulamentul menționat și stabilite în conformitate cu partea II titlul I capitolul 5a din regulamentul menționat. (2) Datoriile care provin din instrumente de datorie cu instrumente derivate încorporate, cum ar fi produsele structurate, care îndeplinesc condițiile prevăzute la primul paragraf de la alineatul (1), cu excepția articolului 72a alineatul (2) litera (l) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, se includ în cuantumul fondurilor proprii și al datoriilor eligibile numai în cazul în care este îndeplinită una dintre condițiile următoare:
Instrumentele de datorie menționate la primul paragraf, inclusiv instrumentele derivate încorporate aferente acestora, nu fac obiectul niciunui acord de compensare, iar evaluarea unor astfel de instrumente nu face obiectul articolului 49 alineatul (3) din Directiva 2014/59/UE. Datoriile menționate la primul paragraf sunt incluse în cuantumul fondurilor proprii și al datoriilor eligibile doar în ceea ce privește partea datoriei care corespunde cuantumului principalului menționat la litera (a) de la respectivul paragraf ori cuantumului fix sau în creștere menționat la litera (b) de la respectivul paragraf. (3) În cazul în care datoriile sunt emise de o filială stabilită în Uniune către unul din acționarii existenți care nu face parte din același grup de rezoluție, și respectiva filială face parte din același grup de rezoluție ca și entitatea de rezoluție, datoriile respective se includ în cuantumul fondurilor proprii și al datoriilor eligibile ale respectivei entități de rezoluție, cu condiția îndeplinirii tuturor condițiilor de mai jos:
(4) Fără a aduce atingere cerinței minime prevăzute la articolul 12d alineatul (4) sau la articolul 12e alineatul (1) litera (a), comitetul se asigură, din proprie inițiativă, după consultarea autorității naționale de rezoluție sau la propunerea unei autorități naționale de rezoluție, că o parte a cerinței menționate la articolul 12f, egală cu 8 % din totalul datoriilor, inclusiv fonduri proprii, este îndeplinită de entitățile de rezoluție care intră în categoria G-SII sau de entități de rezoluție care fac obiectul articolului 12d alineatul (4) sau (5) folosind fonduri proprii, instrumente eligibile subordonate, sau datorii astfel cum sunt menționate la alineatul (3) de la prezentul articol. Comitetul poate permite ca un nivel mai mic de 8 % din totalul datoriilor, inclusiv fonduri proprii, dar mai mare decât cuantumul rezultat din aplicarea formulei [1-(X1/X2)] × 8 % din totalul datoriilor, inclusiv fonduri proprii, să fie îndeplinit de entitățile de rezoluție care intră în categoria G-SII sau de entități de rezoluție care fac obiectul articolului 12d alineatul (4) sau (5) folosind fonduri proprii, instrumente eligibile subordonate, sau datorii astfel cum sunt menționate la alineatul (3) de la prezentul articol, atât timp cât sunt întrunite toate condițiile prevăzute la articolul 72b alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, unde, având în vedere reducerea care este posibilă în temeiul articolului 72b alineatul (3) din regulamentul respectiv:
În cazul entităților de rezoluție care fac obiectul articolului 12d alineatul (4), atunci când aplicarea primului paragraf al prezentului alineat conduce la o cerință mai mare de 27 % din cuantumul total al expunerii la risc, pentru entitatea de rezoluție în cauză, comitetul limitează acea parte a cerinței menționate la articolul 12f care trebuie îndeplinită folosind fonduri proprii, instrumente eligibile subordonate sau datorii astfel cum sunt menționate la alineatul (3) de la prezentul articol la o valoare egală cu 27 % din cuantumul total al expunerii la risc, dacă comitetul a estimat că:
Atunci când efectuează evaluarea menționată la al doilea paragraf, comitetul ia în considerare și riscul de impact disproporționat asupra modelului de afaceri al entității de rezoluție în cauză. Al doilea paragraf al prezentului alineat nu se aplică în cazul entităților de rezoluție care fac obiectul articolului 12d alineatul (5). (5) În cazul entităților de rezoluție care nu sunt nici entități din categoria G-SII, nici entități de rezoluție care fac obiectul articolului 12d alineatul (4) sau (5), comitetul poate decide, fie din proprie inițiativă, fie după consultarea autorității naționale de rezoluție sau la propunerea unei autorități naționale de rezoluție, că o parte a cerinței menționate la articolul 12f, până la 8 % din totalul datoriilor, inclusiv fondurile proprii, ale entității sau până la valoarea formulei menționate la alineatul (7) din prezentul articol, oricare dintre cele două cuantumuri este mai mare, este îndeplinită folosind fonduri proprii, instrumente eligibile subordonate sau datorii astfel cum sunt menționate la alineatul (3) de la prezentul articol, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
În cazul în care comitetul stabilește că, dintr-o categorie de datorii care include datorii eligibile, cuantumul datoriilor care sunt excluse sau prezintă o probabilitate rezonabilă de a fi excluse de la aplicarea competențelor de reducere a valorii și de conversie în conformitate cu articolul 27 alineatul (3) sau (5) se ridică în total la peste 10 % din categoria respectivă, comitetul evaluează riscul menționat la prezentul alineat primul paragraf litera (b). (6) În sensul alineatelor (4), (5) și (7), datoriile care provin din instrumente financiare derivate sunt incluse în datoriile totale pe baza faptului că drepturile la compensare ale contrapărții sunt recunoscute pe deplin. Fondurile proprii ale unei entități de rezoluție care sunt utilizate pentru îndeplinirea cerinței amortizorului combinat sunt eligibile pentru îndeplinirea cerințelor menționate la alineatele (4), (5) și (7). (7) Prin derogare de la alineatul (3) de la prezentul articol, comitetul poate decide că cerința menționată la articolul 12f din prezentul regulament trebuie îndeplinită de entitățile de rezoluție care sunt entități din categoria G-SII sau de entitățile de rezoluție care fac obiectul articolului 12d alineatul (4) sau (5) din prezentul regulament utilizând fonduri proprii, instrumente eligibile subordonate, sau datorii astfel cum sunt menționate la alineatul (3) de la prezentul articol, în măsura în care, ca urmare a obligației entității de rezoluție de a se conforma cerinței amortizorului combinat și cerințelor menționate la articolul 92a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, la articolul 12d alineatul (4) și la articolul 12f din prezentul regulament, suma respectivelor fonduri proprii, instrumente și datorii nu depășește valoarea cea mai mare dintre:
(8) Comitetul poate exercita competența menționată la alineatul (7) de la prezentul articol cu privire la entitățile de rezoluție care sunt entități din categoria G-SII sau cărora li se aplică articolul 12d alineatul (4) sau (5) și care îndeplinesc una dintre condițiile stabilite la prezentul alineat al doilea paragraf, până la o limită de 30 % din numărul total al tuturor entităților de rezoluție care sunt entități din categoria G-SII sau cărora li se aplică articolul 12d alineatul (4) sau (5), pentru care comitetul stabilește cerința menționată la articolul 12f. Comitetul ia în considerare condițiile sus-menționate după cum urmează:
În scopul stabilirii procentelor menționate la primul și la al doilea paragraf, comitetul rotunjește numărul care rezultă din calcul la cel mai apropiat număr întreg. (9) După consultarea autorităților competente, inclusiv a BCE, comitetul ia deciziile menționate la alineatul (5) sau (7). Atunci când ia această decizie, comitetul ia în considerare de asemenea:
Articolul 12d Stabilirea cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile (1) Cerința menționată la articolul 12a alineatul (1) este stabilită de către comitet, în urma consultării autorităților competente, inclusiv a BCE, pe baza următoarelor criterii:
(2) În cazul în care planul de rezoluție prevede că o măsură de rezoluție urmează să fie adoptată sau că competențele de reducere a valorii și de conversie a instrumentelor de capital și a datoriilor eligibile relevante în conformitate cu articolul 21 urmează să fie exercitate în conformitate cu scenariul relevant menționat la articolul 8 alineatul (6), cerința menționată la articolul 12a alineatul (1) se ridică la un cuantum suficient pentru a se asigura următoarele:
Atunci când planul de rezoluție prevede lichidarea entității în temeiul procedurii obișnuite de insolvență sau al altor proceduri naționale echivalente, comitetul evaluează dacă este justificată limitarea cerinței menționate la articolul 12a alineatul (1) pentru entitatea respectivă, astfel încât să nu depășească un cuantum suficient pentru absorbția pierderilor în conformitate cu primul paragraf litera (a). Evaluarea realizată de comitet apreciază, în special, limita menționată la paragraful al doilea în ceea ce privește orice posibil impact asupra stabilității financiare și asupra riscului de contaminare în cadrul sistemului financiar. (3) În cazul entităților de rezoluție, cuantumul menționat primul paragraf de la alineatul (2) este:
În sensul articolului 12a alineatul (2) litera (a), cerința menționată la articolul 12a alineatul (1) se exprimă în termeni procentuali drept cuantumul calculat în conformitate cu prezentul alineat primul paragraf litera (a), împărțit la cuantumul total al expunerii la risc. În sensul articolului 12a alineatul (2) litera (b), cerința menționată la articolul 12a alineatul (1) se exprimă în termeni procentuali drept cuantumul calculat în conformitate cu prezentul alineat primul paragraf litera (b), împărțit la indicatorul de măsurare a expunerii totale. Atunci când stabilește cerința individuală prevăzută la primul paragraf litera (b) de la prezentul alineat, comitetul ia în considerare cerințele menționate la articolul 27 alineatul (7). Atunci când stabilește cuantumurile recapitalizării menționate la paragraful anterior, comitetul:
Comitetul are posibilitatea să majoreze cerința prevăzută la primul paragraf litera (a) punctul (ii) cu un cuantum corespunzător necesar pentru a se asigura că, în urma rezoluției, entitatea este în măsură să mențină un nivel suficient de încredere a pieței pentru o perioadă adecvată care nu depășește un an. În cazul în care se aplică al șaselea paragraf de la prezentul alineat, cuantumul menționat în paragraful respectiv este egal cu cerința amortizorului combinat care urmează să fie aplicată după aplicarea instrumentelor de rezoluție, din care se scade cuantumul menționat la articolul 128 punctul 6 litera (a) din Directiva 2013/36/UE. Cuantumul menționat la al șaselea paragraf de la prezentul alineat este ajustat în sensul scăderii în cazul în care, după consultarea autorităților competente, inclusiv a BCE, comitetul stabilește că ar fi fezabil și credibil ca un cuantum mai scăzut să fie suficient pentru a menține încrederea pieței și pentru a asigura atât continuarea prestării funcțiilor economice critice de către instituția sau entitatea menționată la articolul 12 alineatul (1), cât și accesul la finanțare fără a recurge la un sprijin financiar public extraordinar, în afara contribuțiilor din partea Fondului, în conformitate cu articolul 27 alineatul (7) și cu articolul 76 alineatul (3), după punerea în aplicare a strategiei de rezoluție. Cuantumul respectiv este ajustat în sensul creșterii în cazul în care, după consultarea autorităților competente, inclusiv a BCE, comitetul stabilește că este necesar un cuantum mai ridicat pentru a menține un grad suficient de încredere a pieței și pentru a asigura atât continuarea prestării funcțiilor economice critice de către instituție sau entitatea menționată la articolul 12 alineatul (1), cât și accesul la finanțare fără a recurge la un sprijin financiar public extraordinar, în afara contribuțiilor din partea Fondului, în conformitate cu articolul 27 alineatul (7) și cu articolul 76 alineatul (3), pentru o perioadă adecvată care nu depășește un an. (4) Pentru entitățile de rezoluție care nu fac obiectul articolului 92a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și care fac parte dintr-un grup de rezoluție a cărui valoare totală a activelor depășește 100 de miliarde EUR, nivelul cerinței menționate la alineatul (3) de la prezentul articol este cel puțin egal cu:
Prin derogare de la articolul 12c, entitățile de rezoluție menționate la primul paragraf de la prezentul alineat îndeplinesc nivelul cerinței menționat în primul paragraf de la prezentul alineat, care este egal cu 13,5 % când este calculat în conformitate cu articolul 12a alineatul (2) litera (a) și cu 5 % când este calculat în conformitate cu articolul 12a alineatul (2) litera (b), folosind fonduri proprii, instrumente eligibile subordonate, sau datorii astfel cum sunt menționate la articolul 12c alineatul (3) din prezentul regulament. (5) La cererea autorității naționale de rezoluție a unei entități de rezoluție, comitetul aplică cerințele prevăzute la alineatul (4) de la prezentul articol unei entități de rezoluție care nu face obiectul articolului 92a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, și care face parte dintr-un grup de rezoluție a cărui valoare totală a activelor se situează sub 100 de miliarde EUR și pe care autoritatea națională de rezoluție o consideră ca fiind în mod rezonabil susceptibilă de a prezenta un risc sistemic dacă intră în dificultate. Atunci când adoptă o decizie de a înainta o cerere în conformitate cu prezentul alineat primul paragraf, autoritatea națională de rezoluție ia în considerare:
Absența unei cereri a autorității naționale de rezoluție în temeiul primului paragraf de la prezentul alineat nu aduce atingere niciunei decizii a comitetului adoptate în temeiul articolului 12c alineatul (5). (6) În cazul entităților care nu sunt ele însele entități de rezoluție, cuantumul menționat la alineatul (2) primul paragraf este:
În sensul articolului 12a alineatul (2) litera (a), cerința menționată la articolul 12a alineatul (1) se exprimă în termeni procentuali drept cuantumul calculat în conformitate cu prezentul alineat primul paragraf litera (a), împărțit la cuantumul total al expunerii la risc. În sensul articolului 12a alineatul (2) litera (b), cerința menționată la articolul 12a alineatul (1) se exprimă în termeni procentuali drept cuantumul calculat în conformitate cu prezentul alineat primul paragraf litera (b), împărțit la indicatorul de măsurare a expunerii totale. Atunci când stabilește cerința individuală prevăzută la primul paragraf litera (b) de la prezentul alineat, comitetul ia în considerare cerințele menționate la articolul 27 alineatul (7). Atunci când stabilește cuantumurile recapitalizării menționate la paragrafele anterioare, comitetul:
Comitetul are posibilitatea să majoreze cerința menționată la primul paragraf litera (a) punctul (ii) de la prezentul alineat cu un cuantum corespunzător necesar pentru a se asigura că, în urma exercitării competenței de reducere a valorii sau de conversie a instrumentelor de capital relevante și a datoriilor eligibile în conformitate cu articolul 21, entitatea poate menține un nivel suficient de încredere a pieței pentru o perioadă adecvată care nu depășește un an. În cazul în care se aplică al șaselea paragraf de la prezentul alineat, cuantumul menționat în paragraful respectiv este egal cu cerința amortizorului combinat care urmează să se aplice după exercitarea competenței menționate la articolul 21 din prezentul regulament sau după rezoluția grupului de rezoluție, din care se scade cuantumul menționat la articolul 128 punctul 6 litera (a) din Directiva 2013/36/UE. Cuantumul menționat în al șaselea paragraf de la prezentul alineat este ajustat în sensul scăderii în cazul în care, după consultarea autorităților competente, inclusiv a BCE, comitetul stabilește că ar fi fezabil și credibil ca un cuantum mai scăzut să fie suficient pentru a asigura încrederea pieței și a garanta atât continuarea prestării funcțiilor economice critice de către instituție sau entitatea menționată la articolul 12 alineatul (1), cât și accesul la finanțare fără a recurge la un sprijin financiar public extraordinar, în afara contribuțiilor din partea Fondului, în conformitate cu articolul 27 alineatul (7) și cu articolul 76 alineatul (3), după exercitarea competenței menționate la articolul 21 sau după rezoluția grupului de rezoluție. Cuantumul respectiv este ajustat în sensul creșterii în cazul în care, după consultarea autorităților competente, inclusiv a BCE, comitetul stabilește că este necesar un nivel mai ridicat pentru a menține un grad suficient de încredere a pieței și pentru a asigura atât continuarea prestării funcțiilor economice critice de către instituție sau entitatea menționată la articolul 12 alineatul (1), cât și accesul la finanțare fără a recurge la un sprijin financiar public extraordinar, în afara contribuțiilor din partea Fondului, în conformitate cu articolul 27 alineatul (7) și cu articolul 76 alineatul (3), pentru o perioadă adecvată care nu depășește un an. (7) În cazul în care comitetul anticipează că anumite categorii de datorii eligibile prezintă o probabilitate rezonabilă de a fi excluse în totalitate sau parțial de la recapitalizare internă în temeiul articolului 27 alineatul (5) sau că ar putea fi transferate integral unui destinatar în cadrul unui transfer parțial, cerința menționată la articolul 12a alineatul (1) este îndeplinită folosind fonduri proprii sau alte datorii eligibile într-un cuantum suficient pentru:
(8) Decizia comitetului de a impune o cerință minimă de fonduri proprii și datorii eligibile în temeiul prezentului articol conține motivele deciziei respective, inclusiv o evaluare completă a elementelor menționate la alineatele (2)-(7) de la prezentul articol, și este revizuită de comitet fără întârzieri nejustificate pentru a reflecta eventualele modificări ale nivelului cerinței menționate la articolul 104a din Directiva 2013/36/UE. (9) În sensul alineatelor (3) și (6) de la prezentul articol, cerințele de capital se interpretează în conformitate cu modul în care autoritatea competentă aplică dispozițiile tranzitorii prevăzute în partea a zecea titlul I capitolele 1, 2 și 4 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și în dispozițiile din legislația națională care permit autorităților competente să exercite opțiunile care le-au fost acordate prin regulamentul respectiv. Articolul 12e Stabilirea cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile pentru entitățile de rezoluție ale instituțiilor din categoria G-SII și filialele semnificative din Uniune ale instituțiilor din categoria G-SII din afara UE (1) Cerința menționată la articolul 12a alineatul (1) pentru o entitate de rezoluție care este o instituție din categoria G-SII sau care face parte dintr-o instituție din categoria G-SII constă în următoarele:
(2) Cerința menționată la articolul 12a alineatul (1) pentru o filială semnificativă din Uniune a unei instituții din categoria G-SII din afara UE cuprinde următoarele:
(3) Comitetul impune o cerință suplimentară de fonduri proprii și datorii eligibile, menționată la alineatul (1) litera (b) și la alineatul (2) litera (b), numai:
(4) Orice decizie a comitetului de a impune o cerință suplimentară de fonduri proprii și datorii eligibile în temeiul alineatului (1) litera (b) din prezentul articol sau al alineatului (2) litera (b) din prezentul articol conține motivele deciziei respective, inclusiv o evaluare completă a elementelor menționate la alineatul (3) din prezentul articol, și este revizuită de comitet fără întârzieri nejustificate pentru a reflecta eventualele modificări ale nivelului cerinței menționate la articolul 104a din Directiva 2013/36/UE și care se aplică grupului de rezoluție sau filialei semnificative din Uniune a unei instituții din categoria G-SII din afara UE. Articolul 12f Aplicarea cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile în cazul entităților de rezoluție (1) Entitățile de rezoluție respectă cerințele prevăzute la articolele 12c-12e pe bază consolidată la nivelul grupului de rezoluție. (2) Comitetul, după consultarea autorității de rezoluție a grupului, în cazul în care autoritatea respectivă nu este comitetul, și a supraveghetorului consolidant stabilește cerința menționată la articolul 12a alineatul (1) aplicabilă unei entități de rezoluție stabilite într-un stat membru participant la nivelul consolidat al grupului de rezoluție pe baza cerințelor prevăzute la articolele 12c-12e și după ce s-a stabilit dacă filialele grupului din țări terțe urmează să facă obiectul unor rezoluții distincte, în temeiul planului de rezoluție. (3) Pentru grupurile de rezoluție identificate în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) punctul 24b litera (b), comitetul decide, în funcție de caracteristicile mecanismului de solidaritate și ale strategiei de rezoluție preferate, care entități din grupul de rezoluție urmează să fie obligate să respecte articolul 12d alineatele (3) și (4) și articolul 12e alineatul (1), pentru a se asigura că grupul de rezoluție, în ansamblul său, respectă dispozițiile alineatelor (1) și (2) din prezentul articol, precum și modul în care entitățile respective urmează să facă acest lucru în conformitate cu planul de rezoluție. Articolul 12g Aplicarea cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile în cazul entităților care nu sunt ele însele entități de rezoluție (1) Instituțiile care sunt filiale ale unei entități de rezoluție sau ale unei entități dintr-o țară terță și care nu sunt ele însele entități de rezoluție respectă cerințele prevăzute la articolul 12d, pe bază individuală. Comitetul poate, în urma consultării autorităților competente, inclusiv a BCE, să decidă să aplice cerința stabilită în prezentul articol în cazul unei entități menționate la articolul 2 litera (b) care este o filială a unei entități de rezoluție, dar nu este ea însăși o entitate de rezoluție. Prin derogare de la primul paragraf de la prezentul alineat, întreprinderile-mamă din Uniune care nu sunt ele însele entități de rezoluție dar sunt filiale ale unor entități din țări terțe respectă cerințele prevăzute la articolele 12d și 12e, pe bază consolidată. În cazul grupurilor de rezoluție, identificate în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) punctul 24b litera (b), respectivele instituții de credit care sunt afiliate în mod permanent unui organism central, dar care nu sunt ele însele entități de rezoluție, un organism central, care nu este el însuși o entitate de rezoluție, precum și toate entitățile de rezoluție care nu fac obiectul unei cerințe prevăzute la articolul 12f alineatul (3) respectă dispozițiile articolului 12d alineatul (6) pe bază individuală. În cazul unei entități menționate la prezentul alineat, cerința menționată la articolul 12a alineatul (1) se stabilește pe baza cerințelor prevăzute la articolul 12d. (2) În cazul entităților menționate la alineatul (1) din prezentul articol, cerința menționată la articolul 12a alineatul (1) este îndeplinită folosind unul sau mai multe dintre următoarele elemente:
(3) Comitetul poate permite ca cerința menționată la articolul 12a alineatul (1) să fie îndeplinită integral sau parțial cu o garanție furnizată de entitatea de rezoluție, care îndeplinește următoarele condiții:
Articolul 12h Derogarea de la cerința minimă de fonduri proprii și datorii eligibile aplicabilă entităților care nu sunt ele însele entități de rezoluție (1) Comitetul poate acorda o derogare de la aplicarea articolului 12g unei filiale a unei entități de rezoluție stabilite într-un stat membru participant, atunci când:
(2) Comitetul poate acorda o derogare de la aplicarea articolului 12g unei filiale a unei entități de rezoluție stabilite într-un stat membru participant, atunci când:
Articolul 12i Derogări pentru organismele centrale și pentru instituțiile de credit afiliate în mod permanent unui organism central Comitetul poate acorda parțial sau total o derogare de la aplicarea articolului 12g în ceea ce privește un organism central sau o instituție de credit care este afiliată în mod permanent unui organism central, în cazul în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
Articolul 12j Nerespectarea cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile (1) Orice nerespectare a cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile, menționată la articolul 12f sau la articolul 12g, este tratată pe baza a cel puțin unuia dintre următoarele elemente:
În plus, comitetul sau BCE poate, de asemenea, să efectueze o evaluare prin care să stabilească dacă instituția este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibilă de a intra în dificultate, în conformitate cu articolul 18. (2) Comitetul, autoritățile de rezoluție și autoritățile competente ale statelor membre participante se consultă reciproc atunci când își exercită competențele menționate la alineatul (1). Articolul 12k Dispoziții tranzitorii și dispoziții ulterioare rezoluției (1) Prin derogare de la articolul 12a alineatul (1), comitetul și autoritățile naționale de rezoluție stabilesc perioadele de tranziție adecvate pentru ca entitățile menționate la articolul 12 alineatele (1) și (3) să îndeplinească fie cerințele menționate la articolul 12f sau 12g, fie o cerință care rezultă din aplicarea articolului 12c alineatul (4), (5) sau (7), după caz. Termenul pentru entități pentru îndeplinirea cerințelor menționate la articolul 12f sau 12g sau a cerinței care rezultă din aplicarea articolului 12c alineatul (4), (5) sau (7) este 1 ianuarie 2024. Comitetul stabilește niveluri ale țintei intermediare pentru cerințele prevăzute la articolul 12f sau 12g sau pentru cerințele care rezultă din aplicarea articolului 12c alineatul (4), (5) sau (7), după caz, pe care entitățile menționate la articolul 12 alineatele (1) și (3) o îndeplinesc la 1 ianuarie 2022. Nivelurile țintei intermediare asigură, de regulă, o acumulare liniară de fonduri proprii și de datorii eligibile în direcția nivelului cerinței. Comitetul poate stabili o perioadă de tranziție care se termină după 1 ianuarie 2024 în cazuri justificate în mod corespunzător și adecvat, pe baza criteriilor menționate la alineatul (7), luând în considerare:
(2) Termenul pentru îndeplinirea de către entitățile de rezoluție a nivelului minim al cerințelor menționate la articolul 12d alineatele (4) și (5) este 1 ianuarie 2022. (3) Nivelurile minime ale cerințelor menționate la articolul 12d alineatele (4) și (5) nu se aplică în cursul celor doi ani de la următoarele date:
(4) Cerințele menționate la articolul 12c alineatele (4) și (7) și la articolul 12d alineatele (4) și (5), după caz, nu se aplică în cursul celor trei ani de la data la care entitatea de rezoluție sau grupul din care face parte entitatea de rezoluție a fost identificat ca fiind în categoria G-SII sau de la data la care entitatea de rezoluție începe să se găsească în situația menționată la articolul 12d alineatul (4) sau (5). (5) Prin derogare de la articolul 12a alineatul (1), comitetul și autoritățile naționale de rezoluție stabilesc o perioadă de tranziție adecvată pentru îndeplinirea cerințelor de la articolul 12f sau articolul 12g sau a unei cerințe care rezultă din aplicarea articolului 12c alineatul (4), (5) sau (7), după caz, de o entitate în cazul căreia s-au aplicat instrumente de rezoluție sau a fost exercitată competența de reducere a valorii sau de conversie menționată la articolul 21. (6) În sensul alineatelor (1)-(5), comitetul și autoritățile naționale de rezoluție comunică entității o cerință minimă de fonduri proprii și datorii eligibile planificată pentru fiecare perioadă de 12 luni din cadrul perioadei de tranziție, cu scopul de a facilita o acumulare treptată a capacității sale de absorbție a pierderilor și de recapitalizare. La sfârșitul perioadei de tranziție, cerința minimă de fonduri proprii și datorii eligibile este egală cu cuantumul stabilit în temeiul articolului 12c alineatul (4), (5) sau (7), al articolului 12d alineatul (4) sau (5), al articolului 12f sau al articolului 12g, după caz. (7) Atunci când stabilește perioadele de tranziție, comitetul ia în considerare:
(8) Sub rezerva alineatului (1), comitetul nu este împiedicat să revizuiască ulterior fie perioada de tranziție, fie o eventuală cerință minimă de fonduri proprii și datorii eligibile planificată, comunicată în conformitate cu alineatul (6). (*1) Directiva 2002/47/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 iunie 2002 privind contractele de garanție financiară (JO L 168, 27.6.2002, p. 43).”" |
7. |
Articolul 16 se modifică după cum urmează:
|
8. |
Articolul 18 se modifică după cum urmează:
|
9. |
Articolul 20 se modifică după cum urmează:
|
10. |
Articolul 21 se modifică după cum urmează:
|
11. |
Articolul 27 se modifică după cum urmează:
|
12. |
La articolul 31 alineatul (2), cuvintele „articolul 45 alineatele (9)-(13)” se înlocuiesc cu cuvintele „articolul 45h”. |
13. |
La articolul 32 alineatul (1), cuvântul „12” se înlocuiește cu cuvintele „12-12k”. |
Articolul 2
Intrarea în vigoare
(1) Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
(2) Prezentul regulament se aplică de la 28 decembrie 2020.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la Bruxelles, 20 mai 2019.
Pentru Parlamentul European
Președintele
A. TAJANI
Pentru Consiliu
Președintele
G. CIAMBA
(1) JO C 34, 31.1.2018, p. 17.
(2) JO C 209, 30.6.2017, p. 36.
(3) Poziția Parlamentului European din 16 aprilie 2019 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 14 mai 2019.
(4) Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO L 173, 12.6.2014, p. 190).
(5) Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 176, 27.6.2013, p. 1).
(6) Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO L 225, 30.7.2014, p. 1).
(7) Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338).
(8) Regulamentul delegat (UE) 2016/1075 al Comisiei din 23 martie 2016 de completare a Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului cu privire la standardele tehnice de reglementare care precizează conținutul planurilor de redresare, al planurilor de rezoluție și al planurilor de rezoluție a grupului, criteriile minime pe care autoritatea competentă trebuie să le examineze în ceea ce privește planurile de redresare și planurile de redresare a grupului, condițiile de acordare a sprijinului financiar intragrup, cerințele privind evaluatorii independenți, recunoașterea contractuală a competențelor de reducere a valorii contabile și de conversie, procedurile și conținutul cerințelor de notificare și ale avizului de suspendare și funcționarea operațională a colegiilor de rezoluție (JO L 184, 8.7.2016, p. 1).