19.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 99/18

(1)

Prin scrisoarea din 13 martie 2014 (1), autoritățile norvegiene au notificat sistemul de contribuții la sistemul de securitate socială diferențiate pentru perioada 2014-2020, în conformitate cu articolul 1 alineatul (3) din partea I a Protocolului 3. Pe baza acestei notificări și a informațiilor furnizate ulterior (2), autoritatea a aprobat schema de ajutor notificată prin Decizia sa nr. 225/14/COL din 18 iunie 2014.

(2)

Prin hotărârea sa din 23 septembrie 2015 în cauza E-23/14, Kimek Offshore AS/Autoritatea AELS de Supraveghere (3), Curtea de Justiție a AELS a anulat parțial decizia autorității.

(3)

Prin scrisoarea din 15 octombrie 2015 (4), autoritatea a solicitat informații din partea autorităților norvegiene. Acestea au răspuns prin scrisoarea din 6 noiembrie 2015 (5).

(4)

Prin Decizia nr. 489/15/COL din 9 decembrie 2015, autoritatea a inițiat procedura oficială de investigare. Prin scrisoarea din 13 ianuarie 2016 (6), autoritățile norvegiene au răspuns la decizia autorității.

(5)

La 30 iunie 2016, decizia de inițiere a procedurii oficiale de investigare a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și în suplimentul SEE la acesta (7). Autoritatea a primit observații de la două părți interesate, Kimek Offshore AS [scrisoarea din 12 mai 2016 (8)] și NHO Finnmark [scrisoarea din 4 iulie 2016 (9)], până la 30 iulie 2016, când a expirat termenul de prezentare a observațiilor. Prin scrisoarea din 2 august 2016 (10), autoritatea a transmis aceste observații către autoritățile norvegiene cărora li s-a acordat ocazia de a răspunde. Acestea au răspuns prin scrisoarea din 5 septembrie 2016 (11).

(6)

Prin hotărârea sa, Curtea de Justiție a AELS a anulat parțial decizia autorității prin care se aproba sistemul de contribuții la sistemul de securitate socială diferențiate regional pentru perioada 2014-2020. Schema de ajutor în ansamblul său nu a fost supusă unui control reînnoit din partea autorității în cursul procedurii oficiale de investigare. Investigarea s-a limitat la acea parte a schemei (o scutire pentru serviciile cu caracter ambulant) pentru care aprobarea autorității a fost anulată.

(7)

Cu toate acestea, întrucât norma privind serviciile cu caracter ambulant este o derogare de la normele cuprinse în sistemul de contribuții la sistemul de securitate socială diferențiate, pentru a asigura integritatea, autoritatea consideră că este utilă o prezentare generală a obiectivului și a temeiului juridic ale schemei de ajutor ca atare, înainte de a prezenta normele în ceea ce privește înregistrarea întreprinderilor din Norvegia și însăși norma privind scutirea pentru serviciile cu caracter ambulant.

(8)

Obiectivul sistemului de contribuții la sistemul de securitate socială diferențiate este reducerea sau prevenirea depopulării în regiunile cele mai puțin populate din Norvegia, prin stimularea ocupării forței de muncă. Pentru a atinge acest obiectiv, schema de ajutor de exploatare reduce costurile forței de muncă prin reducerea ratelor contribuției la asigurările sociale în anumite zone geografice. Ca regulă generală, intensitatea ajutorului variază în funcție de zona geografică în care este înregistrată unitatea de activitate. Normele privind înregistrarea sunt explicate mai detaliat în cele ce urmează.

(9)

Temeiul juridic național privind sistemul este secțiunea 23-2 din Legea asigurărilor naționale (12). Această dispoziție prevede obligația generală a angajatorului de a plăti contribuțiile la asigurările sociale calculate în funcție de salariul brut acordat angajatului. În conformitate cu alineatul (12) din secțiunea respectivă, Parlamentul norvegian poate adopta rate diferențiate la nivel regional, precum și dispoziții specifice pentru întreprinderile din anumite sectoare. Prin urmare, Legea asigurărilor naționale, coroborată cu deciziile anuale ale Parlamentului norvegian, formează temeiul juridic național al schemei (13).

(10)

Eligibilitatea pentru primirea de ajutor în cadrul schemei depinde de înregistrarea întreprinderii în zona eligibilă. Regula principală a schemei este că intensitățile ajutorului variază în funcție de zona geografică în care este înregistrată unitatea.

(11)

Legislația norvegiană prevede că întreprinderile trebuie să înregistreze separat subunități pentru fiecare activitate distinctă desfășurată (14). În cazul în care o întreprindere desfășoară diferite tipuri de activități economice, aceasta trebuie să înregistreze subunități separate. În plus, trebuie înregistrate unități separate dacă activitățile se desfășoară în locații geografice diferite.

(12)

Potrivit autorităților norvegiene, criteriul „activității de afaceri separate” este îndeplinit atunci când cel puțin un salariat desfășoară activități pentru unitatea-mamă într-o zonă separată, iar întreprinderea poate fi vizitată în acest loc. Fiecare subunitate își stabilește propria bază de calcul a contribuțiilor de asigurări sociale diferențiate, în funcție de locul său de înregistrare. În acest mod, o întreprindere înregistrată în afara zonei eligibile pentru ajutor în temeiul schemei va fi eligibilă pentru ajutor în cazul în care și în măsura în care activitățile sale economice sunt efectuate în cadrul unei subunități situate în zona eligibilă.

(13)

Prin derogare de la prevederea principală privind înregistrarea, sistemul se aplică, de asemenea, întreprinderilor înregistrate în afara zonei eligibile care detașează lucrători în zona eligibilă sau ai căror angajați sunt implicați în activități mobile în cadrul zonei eligibile. În sensul prezentei decizii, activitățile prestate în aceste situații sunt denumite în continuare „servicii cu caracter ambulant”. Aceasta este norma privind scutirea examinată în cadrul prezentei decizii. În sensul prezentei decizii, norma este denumită „norma privind scutirea” sau „scutirea”. Temeiul juridic național privind scutirea este prevăzut în secțiunea 1(4) din Decizia nr. 1482 a Parlamentului norvegian din 5 decembrie 2013 privind stabilirea cotelor de impozitare etc. în temeiul Legii asigurărilor naționale pentru 2014.

(14)

Scutirea se aplică numai în cazul în care angajatul își petrece jumătate sau mai mult din zilele de lucru în zona eligibilă. În plus, rata redusă este aplicabilă numai acelei părți din activitate care este efectuată în zona respectivă. Ca regulă generală, perioada de înregistrare fiscală este de o lună calendaristică. Contribuțiile la asigurările sociale sunt calculate pe baza ratei aplicabile în zona unde se consideră că angajatorul desfășoară activități economice.

(15)

Acest lucru înseamnă că, în cazul în care, de exemplu, un angajat al unei entități înregistrate în Oslo (Oslo este situat în zona 1, o zonă neeligibilă, unde, prin urmare, rata standard este de 14,1 %) efectuează 60 % din activitatea sa pe o lună calendaristică în Vardø (care este situat în zona 5, unde rata aplicabilă este de 0 %), iar restul în Oslo, întreprinderea va fi eligibilă pentru rata zero pentru salariul care urmează să fie plătit pentru munca efectuată în Vardø, dar nu și pentru munca efectuată în Oslo.

(16)

Curtea de Justiție a AELS a anulat Decizia nr. 225/14/COL a autorității, în măsura în care aceasta a închis investigația preliminară privind măsura de ajutor prevăzută în secțiunea 1 alineatul (4) din Decizia nr. 1482 a Parlamentului norvegian din 5 decembrie 2013 privind stabilirea cotelor de impozitare etc. în temeiul Legii asigurărilor naționale pentru 2014.

(17)

Curtea AELS a concluzionat (15) că autoritatea nu a evaluat circumstanțele și consecințele acestora în ceea ce privește compatibilitatea normei stabilite în secțiunea 1(4) cu funcționarea Acordului privind SEE în sensul articolului 61 alineatul (3) SEE, în special în ceea ce privește efectul scutirii asupra concurenței și a comerțului, precum și compatibilitatea acesteia cu alineatul (16) din Orientările autorității privind ajutoarele de stat regionale pentru perioada 2014-2020 (16). În opinia Curții, o asemenea evaluare specifică era esențială pentru evaluarea de către autoritate a schemei notificate.

(18)

Secțiunea 1(4) este redactată astfel încât să pună în paralel scutirea (care face obiectul prezentei decizii) cu o măsură corespunzătoare împotriva eludării, cu scopul de a împiedica întreprinderile să solicite ajutor în temeiul sistemului prin simpla înregistrare a activității lor într-o zonă cu o rată mai scăzută a contribuțiilor la asigurările sociale, iar apoi efectuând activități cu caracter ambulant sau trimițându-și angajații să lucreze într-o zonă cu o rată mai ridicată. Măsura împotriva eludării nu face obiectul prezentei proceduri (17).

(19)

Ca răspuns la inițierea de către autoritate a procedurii oficiale de investigare (18), autoritățile norvegiene și-au precizat poziția, menționând că rata aplicabilă în cadrul sistemului de contribuții la asigurările sociale s-a bazat, încă dinainte de anul 2007, pe locul în care s-a considerat că angajatorul își desfășoară activitatea economică. Această normă se întemeiază pe premisa fundamentală potrivit căreia numai întreprinderile care desfășoară activități economice în zona eligibilă ar trebui să beneficieze de ajutor și numai în măsura în care acestea desfășoară servicii economice în zonă. Înregistrarea nu este elementul decisiv.

(20)

Ajutoarele acordate în temeiul sistemului de contribuții la sistemul de securitate socială diferențiate se ridică la aproximativ 6,85 miliarde NOK anual (19). Pe baza datelor colectate în primele opt luni ale anului 2015, autoritățile norvegiene au prezentat efectele estimate ale scutirii pentru diferitele zone pe anul 2015 în ansamblu. Pentru o descriere a zonelor 1, 2, 3, 4 și 4a, a se vedea alineatul (25) din Decizia nr. 225/14/COL. Zona 1 cuprinde zonele centrale din Norvegia, precum și toate teritoriile din afara Norvegiei. Activitățile desfășurate în zona 1 nu sunt eligibile pentru ajutor în temeiul schemei. Activitățile desfășurate în zona 1a sunt, de asemenea, neeligibile pentru ajutor în temeiul schemei. Cu toate acestea, în zona 1a, autoritățile norvegiene au instituit un sistem în care rata contribuțiilor la asigurările sociale este redusă. Această reducere se acordă drept ajutor de minimis. Măsurile care îndeplinesc condițiile Regulamentului de minimis  (20) nu constituie ajutor în sensul articolului 61 din Acordul privind SEE.

Tabel

Tabelul prezintă o estimare pentru anul 2015 a ajutorului acordat întreprinderilor înregistrate în zonele desemnate de schema de ajutor ca urmare a aplicării scutirii

(21)

Autoritățile norvegiene au explicat că cifrele pot varia considerabil în funcție de natura serviciilor cu caracter ambulant. Proiectele mari de construcții se bazează, de regulă, pe serviciile cu caracter ambulant și, prin urmare, cresc gradul de utilizare a activităților cu caracter ambulant. În plus, întreprinderile care desfășoară activități semnificative în zonele eligibile pot să își reorganizeze activitățile prin înființarea de subunități în zona relevantă. Acest lucru va influența, de asemenea, efectul estimat al scutirii. În sfârșit, autoritățile norvegiene subliniază efectele pozitive indirecte, de la intensificarea activităților din sectorul construcțiilor la ocuparea forței de muncă în alte sectoare în zonele eligibile.

(22)

Scutirea oferă întreprinderilor din zonele eligibile accesul la forța de muncă, la un cost mai mic. Fără aceasta, întreprinderile din zona eligibilă ar întâmpina dificultăți mai mari pentru a atrage forță de muncă specializată. În plus, prin intermediul unor servicii cu caracter ambulant, forța de muncă specializată poate contribui la creșterea nivelului de cunoștințe și de competențe pentru întreprinderile locale. Aceste cunoștințe și competențe pot rămâne în cadrul întreprinderilor chiar și după ce lucrătorul ambulant a părăsit întreprinderea, producând astfel un efect de durată asupra forței de muncă și asupra întreprinderilor locale.

(23)

Scutirea plasează pe picior de egalitate toți operatorii economici care își desfășoară activitatea în zona eligibilă. Întreprinderile locale pot valorifica avantajele concurenței prin prețuri reduse pentru serviciile cu caracter ambulant.

(24)

Angajații aflați temporar în zonele eligibile vor contribui la dezvoltarea economiei locale prin achiziționarea de bunuri și servicii. Atunci când serviciile cu caracter ambulant sunt legate de un proiect temporar, acest lucru se manifestă printr-un efect temporar. Atunci când utilizarea de servicii cu caracter ambulant într-o regiune este susținută, efectul este de durată.

(25)

Întreprinderile înregistrate în zonele centrale și care efectuează servicii cu caracter ambulant în zonele eligibile pot angaja personal pe plan local. Chiar dacă aceste locuri de muncă au un caracter temporar, ele vor contribui la creșterea veniturilor salariale în regiunile eligibile, fapt care, la rândul său, stimulează activitatea economică. Autoritățile norvegiene susțin că scutirea reduce costurile forței de muncă și îi oferă acestui factor un avantaj față de capital, în situațiile în care cele două elemente se pot substitui. Acest lucru contribuie la creșterea ocupării forței de muncă.

(26)

Kimek Offshore AS („Kimek”) este o societate de servicii din industria petrolului și gazelor. Aceasta face parte din Kimek Group. Societatea Kimek este situată în Kirkenes, în comitatul Finnmark, care este o zonă cu rată zero pentru contribuțiile la asigurările sociale.

(27)

Alături de observațiile cu privire la decizia autorității de inițiere a procedurii oficiale de investigare, Kimek a furnizat observațiile sale cu privire la observațiile autorităților norvegiene rezumate mai sus.

(28)

Kimek consideră că autoritățile norvegiene nu au documentat în mare parte următoarele: faptul că scutirea contribuie la îndeplinirea unui obiectiv bine definit de interes comun, că este necesară intervenția statului, că scutirea este adecvată, că aceasta are un efect de stimulare, că este proporțională și că efectele negative nejustificate asupra concurenței și a schimburilor comerciale dintre statele SEE sunt evitate.

(29)

Majoritatea concurenților societății Kimek sunt situați în afara zonelor eligibile pentru ajutor regional. Kimek obiectează cu privire la scutire, deoarece aceasta permite întreprinderilor situate în afara zonelor eligibile să beneficieze de schema de ajutor atunci când desfășoară activități în zonele eligibile. Kimek susține că aceste întreprinderi nu se confruntă cu aceleași provocări ca și cele situate în zonele eligibile. Kimek afirmă că scutirea nu este potrivită pentru a combate depopularea și a consolida modelele de stabilire a populației în zonele eligibile. Dimpotrivă, această scutire este dăunătoare pentru întreprinderile situate în zonele eligibile.

(30)

Kimek nu este de acord cu opinia autorităților norvegiene, conform căreia scutirea oferă întreprinderilor locale accesul, la un cost mai mic, la forță de muncă specializată, care altfel nu ar fi disponibilă. Kimek susține că această tendință nu a fost demonstrată și nici documentată de către autoritățile norvegiene.

(31)

Kimek susține că există riscul ca scutirea să ducă la un „exod de creiere” din zonele eligibile, întrucât persoanele nu vor putea să obțină locuri de muncă la nivel local.

(32)

Kimek observă că autoritățile norvegiene nu au documentat faptul că întreprinderile care nu sunt înregistrate pe plan local angajează lucrători care locuiesc în zona eligibilă.

(33)

În plus, Kimek susține că lucrătorii offshore cu caracter ambulant nu contribuie la economia locală în mod substanțial. Aceștia locuiesc pe platformă, își petrec cea mai mare parte a timpului liber pe platformă și iau toate mesele acolo.

(34)

În ceea ce privește argumentul autorităților norvegiene potrivit căruia cunoștințele și competențele lucrătorilor ambulanți vor rămâne la întreprinderile locale, Kimek nu vede în ce fel acest lucru va conduce la reducerea sau prevenirea depopulării.

(35)

Kimek susține că autoritățile norvegiene nu au documentat modul în care scutirea stimulează concurența. În această privință, Kimek se referă la o particularitate în legislația norvegiană a muncii care oferă societăților care trimit lucrători ambulanți posibilitatea de a permite personalului lor să lucreze în schimburi de 12 ore, în timp ce întreprinderile de la nivel local permit personalului să lucreze timp de maximum 8 ore. Acesta este un dezavantaj semnificativ pentru întreprinderile de la nivel local.

(36)

NHO Finnmark este biroul regional al Confederației norvegiene a întreprinderilor norvegiene. Acesta sprijină observațiile societății Kimek, astfel cum sunt rezumate mai sus.

(37)

NHO Finnmark consideră că ajutoarele regionale ar trebui acordate numai întreprinderilor care sunt situate în zone eligibile pentru a beneficia de ajutoare regionale. Întreprinderile înregistrate în afara zonelor eligibile nu se confruntă cu aceleași provocări ca întreprinderile situate în zona eligibilă. Scutirea nu este potrivită pentru a combate depopularea și a consolida modelele de stabilire a populației. Dimpotrivă, NHO Finnmark afirmă că această scutire este dăunătoare pentru întreprinderile situate în zonele eligibile.

(38)

Ca și Kimek, NHO Finnmark subliniază că legislația norvegiană a muncii oferă un avantaj special întreprinderilor care nu sunt înregistrate în zona eligibilă. NHO Finnmark consideră că lucrătorii ambulanți nu contribuie la economia locală în același mod ca lucrătorii care locuiesc în zonă.

(39)

Ca răspuns la observațiile prezentate de părțile interesate, autoritățile norvegiene observă că obiectul procedurii oficiale de investigare este scutirea, nu schema de ajutor ca atare. Autoritățile norvegiene au explicat că scutirea este o manifestare a principiului general conform căruia ajutoarele regionale trebuie acordate activităților economice desfășurate în mod efectiv în zonele geografice acoperite de sistem.

(40)

Autoritățile norvegiene subliniază că nici articolul 61 alineatul (3) litera (c) din Acordul privind SEE, nici Orientările privind ajutoarele de stat regionale nu impun ca beneficiarii regionali ai ajutorului să fie înregistrați în zona eligibilă pentru acordarea de ajutoare regionale. Autoritățile norvegiene sunt de acord cu Kimek, că provocările întâmpinate de întreprinderile înregistrate oficial în zonele eligibile nu pot fi identice cu cele cu care se confruntă societățile înregistrate oficial în afara acestor zone, dar care efectuează servicii cu caracter ambulant în zona eligibilă. Cu toate acestea, autoritățile norvegiene nu sunt de acord cu afirmația societății Kimek, conform căreia întreprinderile înregistrate în afara zonei eligibile nu se confruntă cu aceleași provocări atunci când desfășoară activități în zona eligibilă. Societățile se confruntă cu aceleași condiții climatice și aceeași distanță față de subcontractanți. În plus, întreprinderile care trimit lucrători ambulanți se confruntă cu costuri suplimentare pentru transportul și cazarea personalului. Autoritățile norvegiene observă că argumentele societății Kimek sunt preluate din sectorul petrolier, acea parte a economiei în care își desfășoară activitatea societatea în cauză. Acestea susțin că evaluarea compatibilității ajutoarelor trebuie să fie efectuată la un nivel mai general, ținând seama de handicapurile specifice sau permanente cu care se confruntă întreprinderile din toate sectoarele relevante.

(41)

Autoritățile norvegiene își justifică afirmațiile cu privire la dificultățile întâmpinate de întreprinderi în recrutarea de specialiști în cele mai nordice trei comitate, făcând trimitere la un raport elaborat de NAV Finnmark (21), Administrația Norvegiană a Muncii și Protecției Sociale în comitatul Finnmark. În comitatele Nordland și Troms, 14 % din întreprinderile care fac obiectul raportului s-au confruntat cu probleme de recrutare a lucrătorilor din cauza lipsei specialiștilor. În comitatul Finnmark, acest procentaj a fost de 11 %.

(42)

Autoritățile norvegiene subliniază că întreprinderile înregistrate în zona eligibilă pot utiliza rata mai redusă a contribuțiilor la asigurările sociale pentru toate costurile forței de muncă (cu excepția cazului în care efectuează servicii cu caracter ambulant în afara zonei eligibile), întrucât întreprinderile înregistrate în altă zonă și care efectuează servicii cu caracter ambulant pot utiliza rata redusă numai în cazul în care angajatul își petrece jumătate sau mai mult din zilele de lucru în zona eligibilă și numai în ceea ce privește salariile plătite pentru munca desfășurată efectiv acolo.

(43)

Pentru a justifica efectele indirecte ale ajutoarelor regionale, autoritățile norvegiene au furnizat trimiteri la două studii privind efectele activităților petroliere din nordul Norvegiei (22). Potrivit primului studiu, privind proiectul petrolier Snøhvit din comitatul Finnmark, efectul direct asupra ocupării forței de muncă a fost de 230 de ani-om, în timp ce efectul indirect a fost un număr suplimentar de 170 de ani-om. Autoritățile norvegiene observă faptul că acestea sunt efectele proiectului ca atare, și nu un rezultat direct al vreunei măsuri specifice. Al doilea studiu arată că principalul efect indirect din sectorul petrolier are loc în sectorul numit „servicii private”, care cuprinde: activități profesionale, științifice și tehnice, furnizarea de personal, închirierea de utilaje și de echipamente de transport, servicii juridice și de contabilitate, de arhitectură, servicii hoteliere și de restaurant, de canalizare și de eliminare a deșeurilor.

(44)

Autoritățile norvegiene pun sub semnul întrebării relevanța legislației norvegiene a muncii pentru evaluarea scutirii. În orice caz, autoritățile menționează că temeiul juridic pentru abaterile de la limitarea la 8 ore, la care face referire reclamantul, este deschis oricărei întreprinderi, indiferent de localizarea geografică a lucrătorului și a angajatorului, însă este condiționat de un acord tarifar.

(45)

Articolul 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE este formulat după cum urmează: „Este incompatibil cu prezentul acord orice ajutor acordat de statele membre ale CE, statele AELS sau din resurse de stat, sub orice formă, care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producției anumitor mărfuri, în măsura în care afectează comerțul dintre părțile contractante, cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezentul acord.”

(46)

Aceasta implică faptul că o măsură constituie ajutor de stat în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: măsura (i) se acordă de către stat sau prin intermediul resurselor de stat; (ii) conferă un avantaj economic selectiv beneficiarului; (iii) este susceptibilă să afecteze schimburile comerciale între părțile contractante și să denatureze concurența.

(47)

În Decizia nr. 225/14/COL, autoritatea a concluzionat că sistemul de contribuții la sistemul de securitate socială diferențiate pentru perioada 2014-2020 constituie o schemă de ajutor. Autoritatea face trimitere la raționamentul prezentat la alineatele (68)-(74) din respectiva decizie. Scutirea pentru serviciile cu caracter ambulant face parte din dispozițiile privind schema de ajutor respectivă. Aceasta lărgește domeniul de aplicare al schemei de ajutor, în sensul că lărgește cercul potențialilor beneficiari către întreprinderile care nu sunt înregistrate în zonele eligibile. La fel ca în cazul celorlalte ajutoare acordate în cadrul schemei, extinderea schemei către întreprinderile înregistrate în afara zonelor eligibile are ca rezultat faptul că resursele de stat conferă întreprinderilor avantaje selective. Aceste avantaje sunt susceptibile să afecteze schimburile comerciale și să denatureze concurența.

(48)

În conformitate cu articolul 1 alineatul (3) din partea I a Protocolului 3: „Autoritatea AELS de supraveghere va fi informată, în timp suficient pentru a putea să își prezinte observațiile, cu privire la orice plan de acordare sau modificare a unui ajutor. …. Statul în cauză nu va pune în aplicare măsurile pe care le propune până în momentul în care procedura a condus la luarea unei hotărâri definitive.”

(49)

Autoritățile norvegiene au pus în aplicare scutirea începând cu 1 iulie 2014, după ce autoritatea a aprobat-o prin Decizia nr. 225/14/COL. Când Curtea AELS a anulat aprobarea scutirii de către autoritate, ajutoarele au devenit ilegale. Autoritățile norvegiene au suspendat scutirea examinată, începând cu 1 ianuarie 2016, în așteptarea rezultatului final al procedurii oficiale de investigare.

(50)

Autoritatea trebuie să evalueze dacă scutirea este compatibilă cu funcționarea Acordului privind SEE pe baza articolului 61 alineatul (3) litera (c) din acest acord, în conformitate cu Orientările privind ajutoarele de stat regionale.

(51)

Scutirea pentru serviciile cu caracter ambulant permite întreprinderilor care nu sunt înregistrate în zona eligibilă să beneficieze de tarife reduse la asigurările sociale, în cazul și în măsura în care desfășoară activități economice în zona înregistrată. Nici articolul 61 alineatul (3) litera (c) din Acordul privind SEE, nici Orientările privind ajutoarele de stat regionale [ori normele privind ajutoarele regionale în RGECA (23)] nu impun ca beneficiarii ajutoarelor regionale să fie înregistrați în zonele asistate.

(52)

Ajutoarele regionale pot contribui în mod eficient la dezvoltarea economică a zonelor defavorizate numai dacă sunt acordate pentru a stimula realizarea de investiții suplimentare sau activitatea economică în acele zone (24). Orientările privind ajutoarele de stat regionale permit atât ajutoare regionale pentru investiții, cât și ajutoare regionale de exploatare. Ajutoarele regionale pentru investiții ar trebui să determine investiții în zonele prevăzute pe harta ajutoarelor regionale pentru Norvegia, aprobată de autoritate (25). Perspectiva din care sunt examinate ajutoarele regionale de exploatare este ușor diferită. Ajutoarele regionale de exploatare pot intra sub incidența articolului 61 alineatul (3) litera (c) din Acordul privind SEE doar în cazul în care sunt acordate pentru a combate anumite handicapuri specifice sau permanente cu care se confruntă entitățile care desfășoară activități economice în regiunile defavorizate (26). În acest context, alineatul (16) din Orientările privind ajutoarele de stat regionale prevede: „Ajutoarele de exploatare pot fi considerate compatibile dacă au ca scop (…) a preveni sau a reduce depopularea în zonele cu o populație foarte redusă.”

(53)

Nu există nicio îndoială că sfera geografică de aplicare a sistemului ca atare este limitată la regiunile defavorizate. Domeniul de aplicare al prezentei decizii se limitează la scutirea în cauză. Întrebarea este dacă această scutire, care permite întreprinderilor înregistrate în afara regiunilor care fac obiectul schemei să poată beneficia de ajutor în temeiul schemei, în măsura în care acestea desfășoară activități economice în regiunile defavorizate, este compatibilă cu normele privind ajutoarele de stat.

(54)

Autoritatea este de acord cu autoritățile norvegiene asupra faptului că scutirea nu poate fi evaluată independent de sistemul de contribuții la sistemul de securitate socială diferențiate pentru perioada 2014-2020, de care aparține. În acest sens, autoritatea face referire la evaluarea schemei respective, care figurează în Decizia sa nr. 225/14/COL, unde a considerat că schema este compatibilă cu funcționarea Acordului privind SEE, pe baza articolului 61 alineatul (3) litera (c) din acest acord. În respectiva decizie, autoritatea a constatat că schema în sine contribuie la îndeplinirea unui obiectiv bine definit de interes comun (27), că este necesară intervenția statului (28), că schema este adecvată (29), că are un efect de stimulare (30), că este proporțională (31) și că efectele negative nejustificate asupra concurenței și a schimburilor comerciale dintre statele SEE sunt evitate (32). Aceste principii generale de evaluare se aplică schemelor de ajutor ca atare. Autoritatea nu supune normele individuale care fac parte dintr-un sistem unei evaluări separate pe baza acestor principii generale de evaluare.

(55)

Faptul că Curtea AELS a concluzionat că scutirea este separabilă de restul schemei (33) nu înseamnă că norma în sine ar trebui să fie evaluată în mod independent de sistem. Problema caracterului separabil este întrebarea dacă un element în cadrul unui sistem este legat atât de strâns de sistemul ca atare, încât, în mod logic, nu poate să fie separat de acesta. Deși scutirea poate fi separată în mod logic de sistemul de contribuții la sistemul de securitate socială diferențiate pentru perioada 2014-2020, în sensul că poate fi exclusă din sistem fără a-l priva de o componentă fundamentală necesară pentru existența sa ca sistem, autoritatea trebuie să efectueze o analiză a compatibilității scutirii, ținând cont de faptul că aceasta se înscrie în cadrul unei scheme generale de ajutor.

(56)

Această schemă generală de ajutor este un element central al contextului în care are loc scutirea. Într-adevăr, această scutire există numai ca o derogare de la normele sistemului general (34). În consecință, autoritatea trebuie, de asemenea, să ia în considerare faptul că (în afara scutirii) această schemă generală a fost legal declarată compatibilă cu funcționarea Acordului privind SEE.

(57)

Autoritățile norvegiene au prezentat o imagine de ansamblu a impactului financiar al scutirii (a se vedea considerentul 20 și tabelul de mai sus).

(58)

Această scutire, precum și sistemul în care se înscrie, are un obiectiv regional. Obiectivul său este de a stimula oportunitățile de angajare în zonele eligibile. Cu toate acestea, stimularea oportunităților de angajare nu este decât un instrument pentru atingerea obiectivului ajutoarelor, și anume reducerea sau prevenirea depopulării. Este esențial ca, odată cu evaluarea compatibilității ajutorului, să fie luate în considerare efectele economice mai ample ale măsurii.

(59)

Autoritatea consideră că autoritățile norvegiene au demonstrat deja că este necesară o intervenție a statului pentru a genera activități economice în zonele eligibile. Această necesitate se aplică în mod similar tuturor întreprinderilor care desfășoară activități economice în zonele eligibile, indiferent dacă sunt înregistrate sau nu. În plus, argumentele prezentate de autoritățile norvegiene au demonstrat în mod corespunzător că subvenționarea serviciilor cu caracter ambulant stimulează activitatea economică în zonele eligibile. Acest lucru este în conformitate cu alineatele (6) și (71) din Orientările privind ajutoarele de stat regionale, care se referă la ajutoarele care generează activitatea economică. Kimek și NHO Finnmark au adoptat punctul de vedere conform căruia ajutoarele ar trebui să se limiteze la societățile înregistrate în zonele eligibile. Pe de altă parte, autoritatea consideră că întreprinderile care furnizează servicii cu caracter ambulant se confruntă cu aceleași provocări (schimbările climatice, distanța față de subcontractanți) ca și cele cu care se confruntă întreprinderile înregistrate la nivel local. În această privință, autoritatea observă că părțile interesate, Kimek și NHO Finnmark, nu au reușit să precizeze provocările specifice care îngreunează activitatea întreprinderilor înregistrate la nivel local, spre deosebire de întreprinderile care furnizează servicii cu caracter ambulant atunci când își desfășoară activitatea în zonele eligibile.

(60)

Pe de altă parte, autoritatea consideră că autoritățile norvegiene nu au documentat faptul că întreprinderile care furnizează servicii cu caracter ambulant angajează lucrători la nivel local și în mod permanent în zonele eligibile. Autoritățile norvegiene nu au furnizat teorii economice sau considerații de ordin general care ar justifica afirmația că lucrătorii sunt angajați permanent. În acest context, autoritatea constată că autoritățile norvegiene nu au demonstrat că scutirea duce la crearea de locuri de muncă permanente în zonele eligibile. Totuși, aceasta nu este o cerință absolută pentru compatibilitatea ajutoarelor regionale (35). Astfel cum s-a menționat mai sus, ajutoarele regionale ar trebui acordate pentru a genera o activitate economică. Aceasta se aplică indiferent dacă întreprinderea care desfășoară activitatea economică este înregistrată în zona relevantă sau nu.

(61)

În ceea ce privește efectele indirecte scutirii, autoritățile norvegiene susțin că acestea apar nu numai sub forma unei creșteri a cheltuielilor cu bunurile și serviciile, cheltuieli efectuate de către lucrătorii ambulanți, ci și sub forma unor cunoștințe și competențe transferate întreprinderilor de la nivel local. Sistemul nu este adaptat unui sector specific, ci mai degrabă acoperă majoritatea sectoarelor economice din Norvegia (36). Dat fiind caracterul general al sistemului, autoritatea este de acord cu autoritățile norvegiene asupra faptului că trebuie adoptată o perspectivă de ansamblu atunci când se evaluează efectele indirecte ale unei măsuri. Cu toate acestea, studierea sectoarelor individuale este utilă pentru a examina efectele reale ale scutirii. Autoritățile norvegiene au prezentat studii cu scopul de a demonstra că serviciile cu caracter ambulant generează efecte pozitive indirecte în zonele eligibile. Astfel cum s-a menționat mai sus, autoritățile norvegiene au furnizat trimiteri la două studii privind efectele activităților petroliere din nordul Norvegiei. Potrivit primului studiu din cadrul proiectului petrolier Snøhvit în Finnmark, efectul direct asupra ocupării forței de muncă a fost de 230 de ani-om, în timp ce efectul indirect a fost un număr suplimentar de 170 de ani-om. Al doilea studiu arată că principalul efect indirect din sectorul petrolier are loc în acest sector numit „servicii private”, care cuprinde: activități profesionale, științifice și tehnice, furnizarea de personal, închirierea de utilaje și de echipamente de transport, servicii juridice și de contabilitate, de arhitectură, servicii hoteliere și de restaurant, de canalizare și de eliminare a deșeurilor.

(62)

Autoritatea consideră că aceste studii demonstrează efecte pozitive indirecte semnificative. Cu toate acestea, deoarece efectele indirecte nu pot fi ușor izolate, considerentelor generale cu privire la efectele unei măsuri precum cea de față trebuie să li se acorde o importanță deosebită. Autoritatea este convinsă că subvenționarea serviciilor cu caracter ambulant contribuie la vânzarea de bunuri și servicii locale, contribuind astfel la economia locală. Acest lucru este valabil în special pentru angajații care fac naveta pentru a ajunge în zona respectivă, în special pe termen scurt sau mediu, deoarece în mod probabil aceștia se vor caza în hoteluri, vor mânca în restaurante etc. În acest context, autoritatea este convinsă că scutirea oferă efecte pozitive indirecte importante, care contribuie la prevenirea sau reducerea depopulării în zonele cu densitate foarte scăzută a populației.

(63)

Kimek susține că lucrătorii ambulanți offshore nu contribuie la economia locală în niciun mod substanțial. Aceștia locuiesc pe platformă, își petrec cea mai mare parte a timpului liber pe platformă și iau toate mesele acolo. Autoritatea observă că anumiți lucrători vor contribui mai puțin la efectele indirecte ale scutirii ca urmare a naturii situației lor profesionale. Cu toate acestea, scutirea nu se limitează la un anumit sector, ci este mai degrabă o normă orizontală, care se aplică tuturor sectoarelor.

(64)

O persoană care furnizează servicii cu caracter ambulant care necesită un anumit nivel de cunoștințe și competențe este în măsură să transfere acele cunoștințe și abilități întreprinderilor locale. Autoritatea observă că Kimek a afirmat că nu înțelege modul în care cunoștințele și competențele transferate de la angajații care prestează servicii cu caracter ambulant către întreprinderile situate în zonele eligibile pot preveni sau reduce depopularea. Autoritatea consideră că cunoștințele și competențele sunt necesare pentru funcționarea multor activități economice și, prin urmare, sunt importante pentru menținerea ocupării forței de muncă în zonele eligibile. În special, întreprinderile locale care participă la proiecte comune cu întreprinderi care furnizează servicii cu caracter ambulant (cum ar fi proiectele mari de construcții) sunt în măsură să dobândească cunoștințe, competențe și experiență în activitatea pe care trebuie să o desfășoare în aceste tipuri de proiecte. În acest mod, întreprinderile înregistrate la nivel local ar păstra aceste avantaje. În plus, întreprinderile înregistrate la nivel local pot beneficia de cunoștințele și competențele obținute din relația sau din cooperarea cu întreprinderile care desfășoară activități cu caracter ambulant (cum ar fi serviciile de consultanță sau alte intervenții specializate), în măsura în care aceste activități pot fi clasificate ca fiind „cu caracter ambulant”, în conformitate cu legislația norvegiană. Autoritatea este de acord cu autoritățile norvegiene asupra faptului că transferul de cunoștințe și de competențe către întreprinderile înregistrate la nivel local efectuat de către lucrătorii ambulanți poate fi un factor important în susținerea ocupării forței de muncă a lucrătorilor calificați în zonele eligibile, contribuind prin aceasta, în mod substanțial, la prevenirea sau reducerea depopulării în zonele respective.

(65)

Alături de transferul de competențe și cunoștințe, întreprinderile locale pot avea acces, cu costuri mai mici, la o forță de muncă specializată, care altfel nu ar fi disponibilă. Acest lucru este benefic pentru întreprinderile locale, deoarece costurile mai reduse pentru serviciile cu caracter ambulant fac mai atractivă și mai profitabilă desfășurarea de activități comerciale în zona eligibilă. În plus, această scutire pune toți agenții economici activi în zona eligibilă pe picior de egalitate în ceea ce privește cheltuielile cu asigurările sociale pe durata activității lor în zona respectivă.

(66)

În concluzie, autoritatea consideră că autoritățile norvegiene au justificat în mod adecvat faptul că subvențiile pentru serviciile cu caracter ambulant contribuie la efectele pozitive indirecte, care se manifestă sub forma creșterii cheltuielilor cu bunuri și servicii în zonele eligibile, care, la rândul său, este benefică pentru piețele forței de muncă în zonele eligibile. Autoritatea este convinsă, de asemenea, că subvențiile pentru serviciile cu caracter ambulant contribuie la furnizarea de forță de muncă specializată la un cost mai mic și la transferul de cunoștințe și competențe către întreprinderile deja existente la nivel local, ceea ce are o importanță vitală pentru funcționarea în continuare a multor activități economice în zonele eligibile. În consecință, scutirea contribuie la prevenirea sau reducerea depopulării în zonele cu densitate foarte scăzută a populației.

(67)

În ceea ce privește efectul scutirii asupra concurenței și a comerțului, autoritățile norvegiene susțin că scutirea creează condiții de concurență echitabile pentru toate întreprinderile care își desfășoară activitatea în zonele defavorizate, deoarece se aplică în egală măsură oricărei întreprinderi cu sediul în SEE. Societățile înregistrate în afara Norvegiei, care își trimit angajații în zonele eligibile și care plătesc contribuții la sistemul norvegian de asigurări sociale, beneficiază de această scutire dacă sunt îndeplinite condițiile relevante. În absența scutirii, aceste întreprinderi ar fi obligate să aibă o prezență înregistrată în zona relevantă, pentru a fi supuse acelorași norme de impozitare ca societățile norvegiene echivalente înregistrate pe plan local. Acest lucru ar crea o barieră la intrarea pe piață, ceea ce ar fi contrar logicii de la alineatul (134) din Orientările privind ajutoarele de stat regionale, care prevede că: „În cazul în care ajutorul este necesar și proporțional în vederea îndeplinirii obiectivului comun (…), este probabil ca efectele negative ale ajutorului să fie compensate prin efecte pozitive. Cu toate acestea, în unele cazuri, ajutorul poate rezulta în modificări ale structurii pieței sau ale caracteristicilor unui sector de activitate sau ale unei industrii, fapt care ar putea denatura semnificativ concurența prin bariere la intrarea sau la ieșirea de pe piață, prin efecte de substituire sau prin devierea fluxurilor comerciale. În astfel de cazuri, este puțin probabil ca efectele negative identificate să fie compensate prin efecte pozitive.” În acest context, autoritatea consideră că scutirea garantează că efectele negative nejustificate asupra concurenței și a accesului la piață sunt evitate. Aceasta este o caracteristică pozitivă în temeiul alineatului (3) din Orientările privind ajutoarele de stat regionale, care precizează că evaluarea ajutoarelor regionale echilibrează necesitatea acordării de subvenții pentru dezvoltarea regională, asigurând în același timp condiții de concurență echitabile între statele SEE. Astfel cum s-a menționat mai sus, autoritatea nu este convinsă de afirmația societății Kimek, potrivit căreia întreprinderile înregistrate în zona eligibilă se confruntă cu mai multe dificultăți cu caracter permanent decât întreprinderile care să își trimit angajații să lucreze în zonă temporar. Dimpotrivă, întreprinderile înregistrate în afara zonei eligibile pot avea un dezavantaj competitiv față de firmele locale, printre altele din cauza costurilor de transport și de cazare a personalului.

(68)

Întreprinderile care efectuează servicii cu caracter ambulant pot, într-o anumită măsură, înregistra subunități în zona eligibilă. În absența scutirii pentru serviciile cu caracter ambulant în zona eligibilă, ar exista o diferență de tratament în funcție de măsura în care întreprinderea care prestează servicii și-a stabilit sau nu o subunitate în zona eligibilă. Există pericolul ca acest lucru să afecteze întreprinderile înregistrate în străinătate mai mult decât întreprinderile înregistrate în Norvegia. Se presupune că întreprinderile care nu sunt înregistrate în Norvegia, în special IMM-urile, au cunoștințe mai puțin detaliate cu privire la particularitățile normelor norvegiene privind înregistrarea întreprinderilor, precum și la efectele acestora asupra contribuțiilor la sistemul de asigurări sociale. În lumina celor de mai sus, autoritatea consideră că scutirea asigură evitarea efectelor negative nejustificate (crearea de bariere la intrarea pe piață și devierea fluxurilor comerciale) asupra concurenței și a schimburilor comerciale dintre statele SEE, ceea ce este în conformitate cu alineatul (134) din Orientările privind ajutoarele de stat regionale.

(69)

Pe baza ultimei runde de observații din partea autorităților norvegiene, se pare că nu există nicio diferență de tratament nejustificată, în conformitate cu legislația norvegiană a muncii, între întreprinderile care furnizează servicii cu caracter ambulant și întreprinderile înregistrate pe plan local, așa cum s-a susținut de către părțile interesate. În consecință, autoritatea nu va continua examinarea acestui argument.

(70)

Având în vedere cele de mai sus, autoritatea concluzionează că scutirea este compatibilă cu funcționarea Acordului privind SEE pe baza articolului 61 alineatul (3) litera (c) din acest acord.

(71)

Conform celor menționate anterior, autoritatea concluzionează că scutirea pentru serviciile cu caracter ambulant în conformitate cu sistemul de contribuții la sistemul de securitate socială diferențiate pentru perioada 2014-2020 este compatibilă cu funcționarea Acordului privind SEE. Prin urmare, scutirea este autorizată ca parte a sistemului respectiv până la expirarea termenului de aprobare de către autoritate a sistemului, la 31 decembrie 2020,