—

declararea prezentei acțiuni ca admisibilă și fondată;

—

anularea deciziei luate la o dată necunoscută, despre care reclamanta a luat cunoștință la 12 aprilie 2019, de a nu o promova/reîncadra în 2019;

—

obligarea la repararea prejudiciului moral evaluat ex aequo și bono la 2 000 de euro;

—

obligarea pârâtului la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea garanțiilor procedurale prevăzute la articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și pe încălcarea principiului nediscriminării. Reclamanta arată că modul în care Comitetul Economic și Social European ia deciziile de promovare și de reîncadrare a agenților temporari din cadrul secretariatele grupurilor și, în special, din cadrul secretariatului Grupului I aduce atingere garanțiilor procedurale conferite la articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale. Aceasta este în special situația deciziei de nepromovare/reîncadrare a reclamantei pentru anul 2019 și pentru alte exerciții. Astfel, această decizie este mai întâi lipsită de orice motivare. În continuare, niciun text, nicio decizie generală sau comunicare adresată reclamantei sau, cu titlu mai general, agenților temporari din cadrul grupurilor sau al Grupului I nu precizează criteriile care urmează să fie reținute și aplicate pentru identificarea, dintre agenții temporari, a celor care vor fi promovați sau reîncadrați. Lipsa unor criterii și a unor garanții de tratament echitabil, de informare și de motivare este cu atât mai contrară cerințelor prevăzute la articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale cu cât unii dintre agenții din cadrul secretariatelor și în special din cadrul secretariatului Grupului I au o avansare în carieră foarte rapidă, iar alții, precum reclamanta, foarte lentă.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului securității juridice. Reclamanta susține că, deși Comitetul Economic și Social European dispune de o putere de apreciere pentru a stabili criteriile și modalitățile de aplicare a articolului 10 din Regimul aplicabil celorlalți agenți, aceste criterii și modalități trebuie să garanteze gradul de previzibilitate impus de dreptul Uniunii și, în special, să respecte principiul securității juridice. Or, situația nu este aceasta, având în vedere că nu există criterii care să le permită agenților temporari să știe în ce mod și în ce condiții va interveni o promovare sau o reîncadrare care implică modificarea contractului de muncă.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe săvârșirea unei erori vădite de apreciere. Potrivit reclamantei, examinarea rapoartelor sale de evaluare de la ultima sa promovare în anul 2016 conduce la concluzia că decizia de a nu o promova în anul 2019 este afectată de o eroare vădită de apreciere.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de solicitudine. Reclamanta apreciază că interesele sale nu au fost luate în considerare atunci când autoritatea abilitată să încheie contractele de muncă (AAIC) a decis care agenți urmau să fie promovați sau reîncadrați.