—

anularea Deciziei A-001-2018 din 17 octombrie 2018 a Comisiei de apel a pârâtei și a Deciziei 05/2018 din 19 iunie 2018 a pârâtei, pe care o confirmă;

—

soluționarea principalelor probleme juridice invocate în cererea introductivă, referitoare la: (i) faptul că pârâta și Comisia de apel a pârâtei au apreciat în mod eronat că reclamanta trebuia să solicite și să obțină mai întâi o decizie privind alocarea transfrontalieră a costurilor, înainte de a putea fi adoptată o decizie în temeiul articolului 17 din Regulamentul (CE) nr. 714/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (1) (al patrulea motiv); și (ii) neluarea în considerare de către pârâtă și de către Comisia de apel a pârâtei a imposibilității legale ca reclamanta să exploateze interconexiunea propusă în Franța în lipsa unei derogări (al șaselea motiv);

—

soluționarea în mod individual a fiecăruia dintre motivele invocate în cererea introductivă, pentru a se evita alte dispute cu privire la aceste motive contestate atunci când cererea de derogare este reexaminată de pârâtă; și

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe săvârșirea unei erori de interpretare a articolului 17 alineatul (1) din Regulamentul nr. 714/2009 prin politica permisivă privind puterea de apreciere a pârâtei în examinarea unei cereri de derogare.

În lumina criteriilor obiective din articolul 17 alineatul (1) din Regulamentul nr. 714/2009, puterea de apreciere a pârâtei ar trebui să fie limitată la examinarea îndeplinirii sau a neîndeplinirii acestor condiții.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe săvârșirea unei erori de interpretare a Regulamentului nr. 714/2009 atunci când s-a apreciat că o cerere de derogare trebuie să fie admisă doar ca o măsură de ultimă instanță.

Rezultă că nu există niciun temei pentru a se considera că acordarea unei derogări ar trebui să fie o măsură de ultimă instanță.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe săvârșirea unei erori de apreciere a sarcinii și a nivelului probei necesare pentru acordarea unei derogări în conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din Regulamentul nr. 714/2009.

Pârâta pare să impună reclamantei o probatio diabolica.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe săvârșirea unei erori de interpretare a relației dintre articolul 17 alineatul (1) din Regulamentul nr. 714/2009 și articolul 12 din Regulamentul (UE) nr. 347/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (2) și, ca urmare a acesteia, pe mizarea pe posibilitatea ca interconexiunea reclamantei să fie eligibilă pentru o procedură de alocare transfrontalieră a costurilor și pe neluarea în considerare a problemelor asociate unei asemenea proceduri.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului fundamental al securității juridice din dreptul Uniunii și a protecției încrederii legitime, prin refuzul luării în considerare a precedentelor stabilite în determinarea interpretării corecte a Regulamentului nr. 714/2009 și prin adoptarea unei abordări radical diferite.

6.

Al șaselea motiv, întemeiat pe săvârșirea unei erori în aplicarea articolului 17 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 714/2009, prin neluarea în considerare a restricțiilor din dreptul francez aplicabile promotorilor non-TEN ai interconexiunilor pentru energie electrică în Franța.

7.

Al șaptelea motiv, întemeiat pe săvârșirea unei erori în aplicarea articolului 17 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 714/2009, prin neluarea în considerare a nevoii unei siguranțe a veniturilor pe termen lung în vederea asigurării finanțării pentru interconexiunea reclamantei.

Riscurile aferente proiectului pot descuraja angajarea fondurilor necesare. Prin urmare, ar fi trebuit să se țină seama de impactul riscurilor asupra abilității reclamantei de a obține finanțarea.

8.

Al optulea motiv, întemeiat pe săvârșirea unei erori în aplicarea articolului 17 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 714/2009, prin neluarea în considerare a impactului global al riscurilor individuale aferente interconexiunii reclamantei.

Raportul global dintre risc și randament stabilește dacă o investiție va fi realizată. Prin urmare, analizarea în mod individual a fiecărui tip de risc ar trebui să nu fie suficientă.

9.

Al nouălea motiv, întemeiat pe neexaminarea cu suficientă atenție a deciziei pârâtei de către Comisia de apel a pârâtei.

Având în vedere sfera competențelor sale și aspectele serioase care urmau a fi abordate, Comisia de apel a pârâtei ar fi trebuit să examineze cu mai multă atenție decizia pârâtei.