—

având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Myanmar/Birmania și la situația musulmanilor rohingya, în special cele din 14 septembrie 2017 (1), 7 iulie 2016 (2) și 15 decembrie 2016 (3), precum și cea din 13 iunie 2017 referitoare la apatridie în Asia de Sud și de Sud-Est (4),

—

având în vedere concluziile Consiliului din 16 octombrie 2017 referitoare la Myanmar/Birmania,

—

având în vedere declarațiile Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), Federica Mogherini, în orașul Cox’s Bazar (Bangladesh), din 19 noiembrie 2017,

—

având în vedere declarația VP/ÎR din 6 septembrie 2017 privind situația din statul Rakhine, declarația VP/ÎR din 11 septembrie 2017 privind cele mai recente evoluții din statul Rakhine, Myanmar/Birmania și regiunea frontalieră din Bangladesh, declarația VP/ÎR în numele Uniunii Europene din 20 noiembrie 2017 privind Myanmar/Birmania și declarația VP/ÎR din 23 noiembrie 2017 privind semnarea unui acord bilateral de repatriere între guvernele Myanmarului/Birmaniei și Bangladeshului,

—

având în vedere vizita din mai 2017 a Comisarului UE pentru ajutor umanitar și managementul crizelor, Christos Stylianides, în nordul statului Rakhine,

—

având în vedere Comunicarea comună din 1 iunie 2016 a Comisiei și a ÎR/VP către Parlamentul European și Consiliu intitulată „Elemente ale strategiei UE privind Myanmarul/Birmania: un parteneriat special pentru democrație, pace și prosperitate” (JOIN(2016)0024),

—

având în vedere comunicatul de presă comun cu privire la cel de al treilea dialog UE-Myanmar/Birmania pe tema drepturilor omului din 25 noiembrie 2016,

—

având în vedere concluziile Consiliului referitoare la apatridie din 4 decembrie 2015,

—

având în vedere memorandumul de înțelegere dintre Myanmar/Birmania și Bangladesh privind repatrierea populației rohingya din Bangladesh în Myanmar/Birmania, semnat la 23 noiembrie 2017,

—

având în vedere declarația Președintelui Consiliului de Securitate al ONU privind violențele din statul Rakhine, din 6 noiembrie 2017,

—

având în vedere proiectul de rezoluție referitor la situația drepturilor omului în Myanmar/Birmania aprobat de Comisia a III-a a Adunării Generale a ONU la 16 noiembrie 2017,

—

având în vedere raportul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului intitulat „Situația drepturilor omului în cazul musulmanilor rohingya și al altor minorități din Myanmar/Birmania”, din 20 iunie 2016, și raportul Raportorului special al ONU privind situația drepturilor omului din Myanmar/Birmania din 18 martie 2016,

—

având în vedere cea de a 27-a sesiune specială a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului privind situația drepturilor omului în cazul minorității musulmane rohingya și al altor minorități în statul Rakhine din Myanmar/Birmania,

—

având în vedere Convenția ONU privind statutul refugiaților din 1951 și Protocolul din 1967,

—

având în vedere Convenția privind statutul apatrizilor din 1954 și Convenția privind reducerea apatridiei din 1961,

—

având în vedere Planul de acțiune globală al UNHCR pentru 2014-2024 menit să pună capăt apatridiei,

—

având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,

—

având în vedere Raportul final al Comisiei consultative privind statul Rakhine,

—

având în vedere Pactul internațional privind drepturile civile și politice și Pactul internațional privind drepturile economice, sociale și culturale, ambele din 1966,

—

având în vedere Carta ASEAN,

—

având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât, în statul Rakhine din Myanmar/Birmania, locuiesc aproximativ un milion de etnici rohingya, un grup minoritar predominant musulman care este supus unor represiuni și încălcări continue și grave ale drepturilor omului, inclusiv amenințări la adresa vieții și securității, negarea drepturilor la sănătate și educație, malnutriție și insecuritate alimentară, muncă forțată, violență sexuală și limitări ale drepturilor politice;

B.

întrucât etnicii rohingya sunt una dintre cele mai persecutate minorități din lume și întrucât, în temeiul legii privind cetățenia din Myanmar/Birmania din 1982, acestora li se refuză drepturile cetățenești depline, ceea ce îi transformă în apatrizi; întrucât etnicii rohingya sunt în mare măsură plasați în tabere, cu restricții severe în ceea ce privește libera circulație în interiorul și în afara statului Rakhine;

C.

întrucât cele mai recente atacuri asupra unor posturi de securitate, din august 2017, au provocat o reacție profund disproporționată din partea autorităților militare din Myanmar/Birmania, care au săvârșit încălcări grave ale drepturilor omului împotriva populației rohingya;

D.

întrucât, începând din august 2017, peste 646 000 de etnici rohingya au fugit în Bangladeshul învecinat, în condiții atroce, pentru a se refugia; întrucât, potrivit estimărilor, numărul total de refugiați rohingya în Bangladesh va depăși un milion până la sfârșitul anului 2017; întrucât zeci de persoane, printre care femei și copii, au murit pe drum și peste 400 000 de persoane au nevoie de îngrijiri medicale și asistență alimentară; întrucât omorurile, violurile și actele de tortură împotriva etnicilor rohingya și incendierea satelor acestora sunt folosite ca modalitate de a distruge în mod definitiv structura socială a minorității rohingya și de a traumatiza populația;

E.

întrucât frontiera dintre Myanmar/Birmania și Bangladesh a fost militarizată și au fost plasate mine pentru a împiedica oamenii să o traverseze;

F.

întrucât, conform agențiilor ONU, accesul organizațiilor umanitare, inclusiv pentru furnizarea de alimente, apă și medicamente pentru populația rohingya, este foarte limitat;

G.

întrucât, Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, Zeid Ra’ad Al Hussein, a anunțat, la 10 septembrie 2017, că situația din Myanmar/Birmania „pare un exemplu clasic de purificare etnică” și, la 5 decembrie 2017, că un act de genocid împotriva musulmanilor rohingya din Myanmar/Birmania de către forțele de stat nu poate fi exclus; întrucât Amnesty International a descris situația minorităților din statul Rakhine ca „apartheid”, iar Consiliul pentru Drepturile Omului al ONU a condamnat „foarte probabila comitere de crime împotriva umanității” din Myanmar;

H.

întrucât, la 23 octombrie 2017, în cadrul Conferinței donatorilor organizate la Geneva, la care au participat UNHCR, OCHA, OIM, Uniunea Europeană și guvernul Statului Kuweit, s-au exprimat angajamente de ajutor a căror sumă totală se ridică la 344 de milioane USD, mai mult de jumătate provenind din partea UE;

I.

întrucât guvernele din Myanmar/Birmania și Bangladesh au semnat un memorandum de înțelegere fără caracter juridic obligatoriu, care ar trebui să garanteze întoarcerea în siguranță a refugiaților rohingya care au fugit în Bangladesh; întrucât VP/ÎR a calificat semnarea memorandumul de înțelegere drept o măsură importantă în direcția soluționării uneia dintre cele mai grave crize umanitare și ale drepturilor omului din perioada actuală; întrucât nu este clar câți potențiali etnici rohingya repatriați vor fi adăpostiți în tabere de refugiați și în zone temporare de cazare; întrucât nu se știe clar când vor putea acești etnici să aibă din nou acces la securitate și la locuințe adecvate și sigure sau când li se vor recunoaște drepturile cetățenești,

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.

20.

21.

22.

23.

24.

25.

26.