28.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 182/3

1)

Articolul 191 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care consacră principiul „poluatorul plătește”, coroborat cu articolele 20 și 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care prevăd ca principii de bază egalitatea în fața legii și nediscriminarea, aplicate în privința normelor cuprinse la articolul 3 alineatele (1) și (2) din Directiva 2009/72/[CE] (1), în măsura în care prin acestea se urmărește printre altele realizarea unei piețe concurențiale și nediscriminatorii a energiei electrice, care să nu poată fi modificată decât din rațiuni de interes economic general, printre care protecția mediului, se opun instituirii unor taxe aplicabile exclusiv întreprinderilor producătoare de energie electrică ce utilizează energia nucleară, în cazul în care scopul principal al acestor taxe nu este protejarea mediului, ci creșterea veniturilor sistemului financiar din sectorul energiei electrice, cu consecința că aceste întreprinderi contribuie cu o pondere mai mare la finanțarea deficitului tarifar în raport cu alte întreprinderi care desfășoară aceeași activitate?

2)

Pe o piață competitivă și nediscriminatorie a energiei electrice, legislația europeană permite impunerea unor taxe de mediu, justificate de poluarea inerentă generată de activitatea nucleară, în lipsa unor prevederi legislative [naționale] clare – se invocă o prevedere în preambulul legii, însă, în ceea ce privește taxa pe producerea de combustibil nuclear uzat și de deșeuri radioactive, partea dispozitivă a legii nu se referă la internalizarea costurilor care trebuie acoperite, iar în ceea ce privește depozitarea deșeurilor radioactive există de asemenea o lipsă de claritate, în condițiile în care costul gestionării și al depozitării este deja acoperit prin alte taxe, nu se stabilește în mod clar destinația sumelor încasate, iar întreprinderile vizate trebuie să își asume răspunderea civilă aferentă până la suma de 1,2 miliarde [de euro]?

3)

Articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2009/72/CE, potrivit căruia obligațiile impuse în interes economic general, inclusiv protecția mediului, trebuie să fie clar definite, transparente, nediscriminatorii și ușor de verificat, se opune taxelor instituite de Legea nr. 15/2012 în cazul în care obiectivul privind mediul și caracteristicile ce definesc taxele de mediu nu sunt descrise în mod concret în partea dispozitivă a legii?

4)

Articolul 191 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care consacră principiul „poluatorul plătește”, articolele 20 și 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care prevăd principiile egalității și nediscriminării, precum și articolele 3 și 5 din Directiva 2005/89/CE (2), care urmăresc să garanteze „buna funcționare a pieței interne a energiei electrice” invitând statele membre să se asigure că „orice măsuri adoptate în conformitate cu prezenta directivă nu sunt discriminatorii și nu constituie o sarcină nerezonabilă pentru actorii de pe piață” se opun unei reglementări naționale care plasează finanțarea deficitului tarifar în sarcina ansamblului întreprinderilor din sectorul energiei electrice (cu excepția celor hidroelectrice, clasificate drept utilizatoare de surse regenerabile), dar care impune întreprinderilor nuclear-electrice o povară fiscală deosebit de ridicată (acestora revenindu-le o responsabilitate contributivă sporită în comparație cu alte întreprinderi care activează pe piața energiei electrice fără a fi obligate să suporte aceste cheltuieli, unele dintre ele fiind chiar mai poluante) din considerente legate de protecția mediului sub aspectul riscurilor și al incertitudinilor inerente activităților nucleare, fără specificarea costurilor și fără a prevedea că veniturile obținute vor fi utilizate în scopul protecției mediului, în condițiile în care gestionarea și depozitarea deșeurilor nucleare fac obiectul altor taxe, iar întreprinderile nuclear-electrice își asumă o răspundere civilă, producându-se astfel denaturarea liberei concurențe impuse de cerințele pieței interne liberalizate prin favorizarea altor producători de energie electrică care nu sunt supuși unor taxe de mediu deși utilizează surse de energie mai poluante?

5)

Articolul 191 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care consacră principiul „poluatorul plătește”, se opune unei taxe pe producerea de combustibil nuclear uzat și de deșeuri radioactive rezultate din generarea de energie nuclear-electrică, care se aplică numai industriei producătoare de energie nucleară și care exclude orice alt sector ce ar putea genera astfel de deșeuri, cu consecința că alte întreprinderi care desfășoară activități ce utilizează materiale sau surse nucleare nu sunt supuse acestei taxe în pofida impactului lor asupra valorilor privind protecția mediului?