—

declararea ca nulă și neavenită a Deciziei nr. AT.40023 din 26 iulie 2016 (articolul 264 TFUE);

—

anularea Deciziei nr. AT.40023 din 26 iulie 2016 contestate, în ceea ce privește piața franceză și contractele existente sau viitoare ale GROUPE CANAL+;

—

pronunțarea oricărei ordonanțe pe care Tribunalul o va considera adecvată;

—

punerea în sarcina Comisiei a tuturor cheltuielilor de judecată efectuate de societatea GROUPE CANAL+.

—

primul aspect, întemeiat pe compatibilitatea clauzelor interzise cu dreptul înțelegerilor. În primul rând, decizia atacată nu ar fi fost adoptată decât prin luarea în considerare a unei concepții extensive și eronate în drept a noțiunii de obiect anticoncurențial, care a condus Comisia Europeană să se abțină să analizeze sau cel puțin să demonstreze efectele clauzelor de teritorialitate. În al doilea rând, aprecierea caracterului pretins anticoncurențial al clauzelor de teritorialitate ar rezulta numai dintr-o interpretare eronată a funcționării pieței de televiziune contra cost. În al treilea rând, clauzele de exclusivitate teritorială pe care Comisia le consideră anticoncurențiale ar fi, dimpotrivă, necesare unei concurențe eficace pe bază de merit pe piața de televiziune contra cost;

—

al doilea aspect, întemeiat pe atingerea adusă diversității culturale, finanțării și exploatării filmelor ca urmare a deciziei atacate. În primul rând, decizia atacată ar avea ca efect să limiteze finanțarea ofertei audiovizuale în exprimare originală franceză, falsificând concurența pe piața de televiziune contra cost. În al doilea rând, prin restrângerea finanțării ofertei audiovizuale, decizia atacată ar avea ca efect restrângerea calității și diversității ofertei propuse consumatorului.

—

primul aspect, potrivit căruia decizia atacată s-ar aplica unor angajamente care vizează toate contractele sale încheiate cu difuzorii de televiziune din SEE, deși evaluarea preliminară nu viza decât contractele referitoare la drepturile exclusive din Regatul Unit și Irlanda;

—

al doilea aspect, potrivit căruia modul de redactare a angajamentelor ar conduce la excluderea aplicării lor în Regatul Unit odată ce acesta va fi părăsit Uniunea Europeană, deși acestea ar continua să se aplice pe celelalte piețe care nu sunt vizate de comunicarea privind obiecțiunile și nu au fost analizate de Comisie.

—

în primul rând, angajamentele pe care decizia atacată le-a făcut obligatorii ar fi în neconcordanță cu preocupările privind concurența invocate în prealabil de către Comisie;

—

în al doilea rând, angajamentele pe care decizia atacată le-a făcut obligatorii ar aduce atingere intereselor terților, ceea ce încalcă proporționalitatea acestor măsuri și justifică anularea lor;

—

în al treilea rând, Tribunalul ar trebui să recunoască necesitatea ca Comisia să vegheze la proporționalitatea angajamentelor față de terții interesați.

—

primul aspect, potrivit căruia decizia atacată atinge un scop care ar ține de competențele și obiectivele legiuitorului, iar nu ale Comisiei, care s-a substituit astfel legiuitorului european;

—

al doilea aspect, potrivit căruia o serie de indicii prezentate de GROUPE CANAL+ ar fi de natură să constituie un început de probă suficient pentru a da naștere unei îndoieli serioase cu privire la responsabilitatea Comisiei în decizia atacată.