30.1.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 30/17

1)

Articolul 7 punctul 1 litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (1) trebuie interpretat în sensul că noțiunea „în materie contractuală” include și dreptul la compensație, prevăzut la articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (2) și invocat în raport cu un operator efectiv de transport aerian, care nu este partener contractual al pasagerului în discuție?

2)

În măsura în care se aplică articolul 7 punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012:

În cazul unui transport aerian de persoane pe o rută compusă din două zboruri, care nu presupune o ședere cu o durată considerabilă pe aeroportul de transfer, se consideră că locul executării, în sensul articolului 7 punctul 1 litera (b) a doua liniuță din Regulamentul (CE) nr. 1215/2012, este destinația finală a pasagerului, chiar dacă dreptul la compensație prevăzut la articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 și invocat în acțiunea introdusă se întemeiază pe o perturbare care a intervenit în timpul primului zbor, iar acțiunea a fost introdusă împotriva operatorului efectiv de transport aerian care a efectuat primul zbor al rutei, dar care nu este parte în contractul de transport?