15.1.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 13/63

Raportor:

domnul Filip HAMRO-DROTZ

Coraportor:

domnul Pierre GENDRE

1.1.

UE ar trebui să elaboreze fără întârziere o strategie anticorupție coerentă și cuprinzătoare, pe cinci ani, și un plan de acțiune aferent, care să fie supuse aprobării președinților Comisiei Europene, Parlamentului European și Consiliului European. Președințiile și instituțiile UE ar trebui să se angajeze la îndeplinirea unor obiective anticorupție clare, atât prin programele lor, cât și în cadrul cooperării interinstituționale. Ele ar trebui să aibă o agendă îndreptată către viitor și să se concentreze în primul rând pe aspectele transversale legate de combaterea corupției în cadrul UE și în relațiile externe ale acesteia, pe un sprijin sporit acordat statelor membre, pe o cooperare transnațională mai strânsă, pe îmbunătățirea integrității instituțiilor și pe protejarea intereselor financiare ale UE. Promovarea transparenței și prevenirea corupției ar trebui să fie obiective centrale ale tuturor politicilor UE. Strategia ar trebui să țină seama de recomandările formulate în prezentul aviz.

1.1.1.

Prima prioritate ar trebui să constea în sprijinirea statelor membre în eforturile lor de preluare și punere în aplicare a instrumentelor naționale, europene și internaționale existente.

1.1.2.

Analiza progreselor înregistrate în aplicarea strategiei ar trebui să fie parte a semestrului european, cu luarea în considerare a rapoartelor anticorupție și a anchetelor periodice ale Comisiei. Amploarea corupției ar trebui, de asemenea, luată în considerare în procesul de monitorizare de către UE a modului în care sunt aplicate principiile statului de drept în statele membre, urmând a fi abordată punctual în contextul condiționalității legate de programele de sprijin economic convenite cu statele membre și cu țările terțe.

1.2.

O cooperare transnațională consolidată și cuprinzătoare în domeniul combaterii corupției ar trebui să fie conceptul esențial al strategiei:

1.2.1.

Comisia Europeană și statele membre ale UE ar trebui să consolideze cooperarea transnațională pentru combaterea corupției, în contextul strategiei reînnoite de securitate internă a UE pentru 2015-2020 [COM(2015) 185], să crească gradul de coordonare a organismelor relevante (OLAF, Eurojust, Europol, Ombudsmanul și Curtea de Conturi) și să asigure gestionarea eficientă a rețelei europene anticorupție (EACN). Comisia și statele membre ar trebui să extindă schimbul de bune practici și să îmbunătățească coordonarea și cooperarea dintre procurorii naționali în cazurile de criminalitate transfrontalieră, de exemplu în ceea ce privește recuperarea și repatrierea activelor dobândite prin săvârșirea de infracțiuni.

1.2.2.

Consiliul European are un rol fundamental de lider și poate stimula lupta împotriva corupției prin:

1.2.3.

Plecând de la articolele 152-155 din TFUE, Reuniunea socială tripartită la nivel înalt ar trebui să analizeze modul în care dialogul social, atât la nivel orizontal, cât și sectorial, ar putea contribui la eforturile de prevenire și combatere a corupției.

1.2.4.

Consultarea și implicarea societății civile, în conformitate cu articolul 11 din TUE, precum și a Comitetului Economic și Social European și a Comitetului European al Regiunilor ar trebui consolidate în ceea ce privește implicarea în inițiativele UE privind combaterea corupției.

1.2.5.

Instituțiile UE și organismele relevante ar trebui să își intensifice, în cooperare cu statele membre, acțiunile menite să sporească gradul de conștientizare a publicului cu privire la modul în care cetățenii se pot implica în lupta împotriva corupției, subliniind drepturile și măsurile reparatorii disponibile în temeiul legislației UE. Ar fi necesară o campanie de informare prin canalele mass-media, pentru a indica, de exemplu, la ce mijloace pot apela cetățenii pentru a raporta suspiciunile legate de corupție și de utilizarea necorespunzătoare a fondurilor UE. Aceasta ar trebui neapărat însoțită de o mai mare transparență cu privire la modul în care sunt cheltuite fondurile UE.

1.3.

Pe lângă adoptarea de măsuri legislative, UE ar trebui să inițieze și să sprijine măsuri alternative de promovare a adoptării și punerii în aplicare a unor coduri și standarde de conformitate și de combatere a mitei și a corupției în întreprinderi, în conformitate cu instrumentele și orientările internaționale, sectoriale și europene. Implicarea transparentă și incluzivă a părților interesate relevante, inclusiv a angajaților, ar trebui să facă parte din modul de aplicare a unui cod etic (care să cuprindă și prevederi adecvate privind denunțurile) de către fiecare întreprindere. Ca să poată fi selectate pentru proiectele care primesc fonduri UE, întreprinderile din întreaga lume ar trebui să dispună de un sistem de management al măsurilor anticorupție.

1.3.1.

UE ar trebui să profite și de reînnoirea strategiei de responsabilitate socială a întreprinderilor din UE, pentru a examina, cu sprijinul întreprinderilor, al partenerilor sociali și al asociațiilor comerciale, modul în care cele mai bune practici în materie de etică și guvernanță corporativă pot fi diseminate pe scară largă.

1.3.2.

Comitetul salută recenta directivă privind raportarea nefinanciară, care impune marilor întreprinderi din UE să raporteze cu privire la standardele etice și respectarea lor. Acest lucru ar urma să încurajeze întreprinderile să garanteze că standardele anticorupție, care presupun și mecanisme de alertă adecvate, sunt respectate pe tot parcursul lanțului lor de aprovizionare și că întreprinderile mici și mijlocii adoptă și ele măsuri proporționale.

1.3.2.1.

Acest lucru este valabil în special în cazul furnizării de resurse naturale, care generează adesea vulnerabilitate față de corupție. UE se poate baza pe cele mai bune practici din sectorul forestier și pe abordările normative din SUA privind minereurile din zonele de conflict. În acest context, Comisia Europeană ar trebui să asigure o abordare coerentă în revizuirea strategiei sale privind materiile prime. Ea ar trebui, de asemenea, să colaboreze cu reprezentanții sectorului de afaceri la nivel european, pentru a pune la punct o abordare coerentă și consecventă privind eradicarea corupției din lanțul de aprovizionare.

1.4.

Comisia Europeană ar trebui să revizuiască din nou directivele privind achizițiile publice, în special pentru a analiza în ce fel pot fi îmbunătățite transparența și fiabilitatea procedurilor. Aceasta ar trebui să supravegheze proactiv modul în care dispozițiile existente referitoare la prevenirea conflictelor de interese și la favoritism sunt puse în aplicare de statele membre (inclusiv la nivel local și regional) și să furnizeze orientări mai detaliate, dacă este necesar. Normele referitoare la achizițiile publice ar trebui să se aplice tuturor întreprinderilor, indiferent de origine.

1.4.1.

Comisia Europeană ar trebui să se asigure că există modalități adecvate de raportare a actelor de corupție din cadrul procedurilor de achiziții publice la nivel național și local și să ofere posibilități mai bune de recuperare a prejudiciului, inclusiv de către alți actori decât cei afectați în mod direct. UE și statele membre ar trebui să promoveze un nivel ridicat de transparență în ceea ce privește aceste proceduri. Se estimează că achizițiile publice electronice vor deveni norma. Ar trebui sporit gradul de conștientizare a faptului că informațiile referitoare la procedura de cerere de ofertă și la contractele atribuite sunt puse la dispoziție pe platforma electronică TED (Tenders Electronic Daily – Licitații electronice zilnice), în formate care sunt ușor accesibile și analizabile.

1.4.2.

Întreprinderile care licitează pentru contracte de achiziții publice ar trebui să furnizeze informații cu privire la proprietari, inclusiv la beneficiarul real al întreprinderii. Întreprinderile mari care licitează pentru contracte ar trebui să dispună deja de un cod strict de combatere a mitei și a corupției (care să respecte instrumentele/orientările internaționale, europene și sectoriale). Divulgarea de informații trebuie să țină seama de protecția secretelor comerciale (a se vedea Avizul CESE INT/145) și nu trebuie să fie împiedicată de diferențele între legislațiile naționale privind protecția datelor.

1.4.3.

Utilizarea proporțională a sancțiunilor și, în ultimă instanță, a măsurii de excludere de la procedurile de achiziții publice pentru o perioadă limitată și în funcție de gravitatea faptei, precum și introducerea de măsuri echivalente destinate persoanelor care lucrează în sectorul public, ar trebui încurajate de către UE, în virtutea efectului disuasiv în ceea ce privește corupția. Comisia Europeană, Banca Europeană de Investiții și statele membre ale UE ar trebui să instituie, la nivelul întregii UE, un sistem de excludere încrucișată care să integreze sistemele de excludere de la nivel european și național și să garanteze că persoanelor vinovate de fapte de corupție li se interzice participarea la licitațiile publice din UE, astfel cum se prevede în noile directive privind achizițiile publice (2014/24 și 25). Persoanele care lucrează în sectorul public ar trebui sancționate în mod similar. Excluderea ar trebui avută în vedere în primul rând în cazul în care o întreprindere a fost inculpată pentru fapte reprobabile sau a omis să pună în aplicare măsuri preventive împotriva corupției. Sistemul ar trebui să încurajeze întreprinderile care au întreprins reforme și au luat măsurile necesare pentru prevenirea actelor de corupție („autocorectare”). Ar trebui încurajată utilizarea „pactelor de integritate”, adică a unor angajamente din partea autorităților publice și întreprinderilor de adoptare a unor standarde mai ridicate de transparență și integritate în domeniul achizițiilor publice. Se impune acordarea unei atenții sporite comportamentului etic și conformității în societățile de stat și în administrația publică, atât la nivel național, cât și la nivel regional/local.

1.5.

Transparența fluxurilor financiare din UE ar trebui îmbunătățită. Legislația adoptată recent pentru a îmbunătăți transparența în privința proprietății întreprinderilor (ca parte a celei de-a 4-a directive de combatere a spălării banilor) trebuie salutată, însă este nevoie de o informare adecvată a publicului cu privire la beneficiarii reali ai fiduciilor și ai altor instrumente corporative. Transparența fluxurilor financiare internaționale ar putea fi îmbunătățită îndeosebi printr-o raportare mai extinsă din partea întreprinderilor, pe baza unor orientări internaționale și sectoriale, precum și a unei legislații pertinente a UE care să impună întreprinderilor multinaționale să raporteze date financiare esențiale în țările în care își desfășoară activitatea.

1.5.1.

Ar trebui să crească și gradul de respectare a legislației UE de către bănci. În acest context, Comisia Europeană și Autoritatea Bancară Europeană ar trebui să joace un rol mai activ, pentru a garanta că deficiențele în punerea în aplicare a normelor într-un stat membru nu fragilizează sistemul în general. Comisia Europeană ar trebui, de asemenea, să își utilizeze competențele pentru a armoniza sancțiunile penale în acest domeniu, astfel încât să garanteze că există sancțiuni disuasive corespunzătoare în toate jurisdicțiile UE. De asemenea, statele membre ar trebui încurajate să facă din îmbogățirea ilicită deliberată a unui funcționar public o infracțiune penală, după cum se prevede la articolul 20 din Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției (UNCAC).

1.6.

În multe cazuri, semnalarea actelor de corupție depinde de voința denunțătorilor de a se manifesta, cu condiția ca acest lucru să se facă cu bună credință și din motive întemeiate. Comisia Europeană ar trebui să caute modalități alternative de a promova protecția denunțătorilor, să efectueze un studiu privind fezabilitatea conceperii unor instrumente la nivelul UE, eventual a unui regulament sau a unei directive, ținând seama de orientările internaționale și sectoriale și de rezoluțiile relevante ale Parlamentului European. Respectarea confidențialității și a secretelor comerciale nu ar trebui să împiedice semnalarea actelor de corupție [Directiva 2013/36 (CRD IV)]. Ar trebui, de asemenea, introduse prevederi adecvate de protejare a actorilor relevanți împotriva denunțurilor abuzive.

1.7.

Distribuirea și utilizarea banilor contribuabililor europeni prin fondurile structurale și de investiții ale UE (inclusiv FEIS) prezintă riscuri de abuz, după cum reiese din experiențele înregistrate și din cercetările efectuate. Fraudele au adesea legătură cu corupția, dar anchetele sunt încetinite de deficiențele privind cooperarea dintre UE și autoritățile naționale. UE ar trebui să joace un rol mai important în monitorizarea/verificarea utilizării finanțărilor, plecând de la conceptul intoleranței față de corupție și fraudă. Ar trebui ca Parchetul European (EPPO) să fie conceput ca un organism european independent și eficient, dotat cu resurse adecvate pentru anchetarea și urmărirea în justiție nu doar a infracțiunilor care aduc atingere finanțelor UE, ci și a infracțiunilor transfrontaliere grave, precum corupția, astfel cum este prevăzut în Tratatul de la Lisabona. Capacitățile Eurojust ar trebui și ele consolidate, având în vedere că uneori sunt implicate și state terțe asupra cărora EPPO nu are jurisdicție.

1.8.

UE ar trebui să își intensifice participarea la eforturile de combatere a corupției la nivel mondial. Ea ar trebui să includă dispoziții ferme de combatere a corupției în acordurile cu țări terțe. Ar trebui ca în programele de finanțare (preaderare, vecinătate, fonduri de cooperare pentru dezvoltare și ajutor extern etc.) să existe prevederi stricte în materie de condiționalitate în ceea ce privește combaterea și prevenirea corupției (inclusiv pentru protejarea fondurilor în sine). Trebuie să existe mecanisme solide de monitorizare a punerii în practică și a eficacității.

1.8.1.

Ar trebui adoptate măsuri care să protejeze eficient, atât pe piața internă, cât și pe plan internațional, întreprinderile UE care respectă standarde etice, în raport cu concurenții din țări terțe care nu fac acest lucru. Unul dintre aspectele protecției se referă la faptul că „condițiile contractuale ar trebui să fie redactate astfel încât să se distribuie în mod echitabil riscurile asociate contractului” [a se vedea considerentul 65 din Regulamentul (UE) nr. 1316/2013 al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Mecanismului pentru Interconectarea Europei (Regulamentul MIE)]. Acest principiu ar trebui inclus în textul fiecărui instrument european care are legătură cu finanțarea din partea UE.

1.8.2.

UE ar trebui, de asemenea, să își consolideze eforturile menite să împiedice transformarea sistemului său financiar într-un refugiu sigur pentru bani murdari. Evenimentele petrecute în ultimii ani în Africa, Orientul Mijlociu și Ucraina au demonstrat caracterul inadecvat al abordărilor bilaterale în ceea ce privește recuperarea și repatrierea activelor furate. Comisia Europeană ar trebui să joace un rol mai activ în furnizarea de asistență și în coordonarea restituirii activelor furate către țările respective.

1.9.

Și instituțiile UE trebuie să se asigure că reprezintă un reper de transparență, integritate și bună guvernare, astfel încât să stabilească un standard de referință pentru statele membre. Doar în acest mod vor dobândi autoritatea și credibilitatea ce le vor permite să inițieze, să orienteze și să pună în aplicare măsurile menționate mai sus. În acest scop, instituțiile ar trebui să vizeze un nivel maxim de responsabilizare și transparență în procesul decizional, aceasta presupunând și crearea unei „amprente legislative” pentru legislația și politicile UE (adică ținerea unei evidențe, în timp util, a interacțiunilor dintre instituțiile UE, statele membre și reprezentanții grupurilor de interese), precum și adoptarea de prevederi legislative privind înregistrarea obligatorie a activităților de lobby în UE.

1.9.1.

UE ar trebui, de asemenea, să fie coerentă și proactivă în ceea ce privește monitorizarea și prevenirea conflictelor de interese, care pot influența procesul de luare a deciziilor. Ar trebui înființate comitete de etică independente, împuternicite să emită recomandări obligatorii și să impună sancțiuni. În planul cincinal de acțiune menționat în recomandarea (1) ar trebui incluse reforme suplimentare, cu luarea în considerare a concluziilor rapoartelor anticorupție ale Comisiei și ale OLAF.

1.10.

CESE ar trebui să ia măsuri ferme pentru a contribui la combaterea corupției în UE, printre acestea numărându-se:

2.1.

2.2.

Corupția este larg răspândită la nivel mondial. Se apreciază că, în Europa, corupția îi costă pe contribuabili aproximativ 120 de miliarde EUR pe an (fără a socoti și fraudarea banului public la nivelul UE), sumă aproape egală cu bugetul anual global al UE, adică 1 % din PIB-ul Uniunii. Există diferențe substanțiale între statele membre în ceea ce privește corupția. În multe dintre ele, corupția afectează toate nivelurile vieții publice și private. În introducerea la Raportul anticorupție al UE din 2014, Comisia Europeană menționează: „Corupția aduce prejudicii grave economiei și societății în ansamblul său […] statele membre ale UE nu sunt ferite de această realitate. [corupția] alterează buna guvernanță, buna gestiune a banilor publici și piețele competitive. În cazuri extreme, aceasta subminează încrederea cetățenilor în instituțiile și procesele democratice”.

2.3.

Corupția îmbracă multe forme. Ea poate fi clasificată drept corupție în sectorul public sau în sectorul privat, dar și drept corupție politică, în funcție de zona în care se înregistrează fenomenul. Corupția presupune întotdeauna implicarea a cel puțin doi actori într-o faptă ilegală la care aceștia consimt.

2.3.1.

Exemple tipice de corupție sunt darea de mită, atât activă, cât și pasivă, inclusiv oferirea, acordarea și acceptarea sau solicitarea unui avantaj destinat să încurajeze comiterea unei acțiuni legale, ilegale sau lipsite de etică, care poate lua forma unor cadouri, împrumuturi, onorarii, plăți de facilitare („pe sub mână”), recompense („comisioane”) și alte avantaje, cum ar fi impozite reduse, vize, servicii, sponsorizări și donații. În multe cazuri, corupția este legată de alte practici ilegale, precum fixarea prețurilor, manipularea procedurilor de cerere de ofertă, spălarea banilor, îmbogățirea ilegală, șantajul și frauda. Ea este prezentă și în cadrul unor acțiuni mai puțin evidente, precum favoritismul și nepotismul în numirea funcționarilor publici, traficul de influență și schimbul de favoruri, clientelismul, practicile contrare eticii în materie de imunitate, amnistie și privatizare, mituirea autorităților judiciare și polițienești, finanțarea partidelor politice și deturnarea rezultatelor electorale. Conflictele de interese nereglementate sau prost gestionate pot conduce la corupție, de exemplu prin oferirea de posturi bine remunerate în anumite întreprinderi foștilor funcționari publici, fără nicio perioadă de tranziție (fenomenul „ușilor turnante”).

2.3.2.

Toate aceste activități ilegale și contrare eticii sunt facilitate de o serie de factori. Printre aceștia se numără obstacolele de natură juridică (imunități acordate funcționarilor aleși și termene de prescripție), absența standardelor internaționale, a codurilor de conduită, a orientărilor în materie de etică și a unor mecanisme de alertă adecvate, precum și lipsa de transparență în adoptarea deciziilor publice și în privința modului în care această adoptare poate fi influențată (de exemplu lipsa declarațiilor cu privire la venituri și activități suplimentare din partea funcționarilor publici, aleși sau numiți, ori întâlnirile private cu persoane care își doresc să influențeze deciziile respective).

2.3.3.

Corupția este adesea legată de economia informală și de crima organizată. În Evaluarea din 2013 a amenințării pe care o reprezintă formele grave de criminalitate și criminalitatea organizată (SOCTA), Europol a identificat circa 3 600 de grupuri și rețele de crimă organizată care operează în prezent în interiorul UE și care se infiltrează din ce în ce mai mult în toate sectoarele economice.

2.4.

Corupția este percepută drept o problemă majoră și cu un caracter transnațional din ce în ce mai pronunțat pe tot teritoriul UE, dar și la nivel internațional. Corupția nu se oprește la graniță.

2.5.

În iunie 2011, Comisia Europeană a făcut un pas important în sensul combaterii corupției în Europa, prin adoptarea unui pachet amplu de măsuri anticorupție. De asemenea, ea a instituit un mecanism de raportare privind combaterea corupției la nivelul UE. În februarie 2014 a fost publicat primul raport anticorupție al UE – COM(2014) 38 final. Noi rapoarte urmează a fi publicate o dată la doi ani. Primul raport a avut drept obiectiv lansarea unei dezbateri extinse cu părțile interesate, inclusiv societatea civilă, pentru a sprijini eforturile de combatere a corupției și a identifica modalitățile în care instituțiile europene pot contribui la aceasta. Acest concept al „participării societății” a fost inspirat de articolul 13 din UNCAC.

2.5.1.

Raportul abordează problemele de corupție specifice din fiecare stat membru și subliniază în general faptul că statele membre ar trebui să își intensifice eforturile de combatere a corupției, întrucât până în prezent nu au preluat, transpus și utilizat suficient prevederile instrumentelor internaționale și europene în domeniu.

2.5.2.

Odată cu raportul au fost publicate două sondaje de percepție Eurobarometru: (a) sondajul Eurobarometru special privind corupția; și (b) sondajul Eurobarometru Flash axat pe întreprinderi.

2.5.2.1.

Principalele concluzii ale sondajelor sunt următoarele (procentele se aplică numărului cetățenilor/întreprinderilor din UE care au răspuns la sondaj):

2.6.

Un raport OCDE din decembrie 2014 a arătat că nivelul corupției la nivel transnațional rămâne inacceptabil de ridicat. Raportul menționează peste 400 de cazuri de mituire a funcționarilor publici străini, în perioada 2009-2014. Mita a reprezentat în medie 11 % din valoarea totală a tranzacțiilor, fiind întâlnită de multe ori în cazul achizițiilor publice. Două treimi dintre situații s-au regăsit în patru sectoare: extractiv, al construcțiilor, al transporturilor și stocării, al informației și comunicațiilor.

2.7.

În ceea ce privește eforturile de protejare a intereselor financiare ale UE (banii contribuabililor, gestionați de UE), în 2013 au fost raportate16 000 de cazuri de nereguli (aproximativ 2 miliarde EUR) în utilizarea fondurilor UE, din care 1 600 de cazuri (350 de milioane EUR) au constat în fraude. Din anul 2009 încoace, numărul neregulilor raportate a crescut cu 22 %, iar valoarea corespunzătoare cu 48 %. Falsificarea documentelor (legată probabil în multe cazuri de corupție) a fost principala manifestare a acestui tip de comportament. În raportul său anual pe 2013, Curtea de Conturi a UE a constatat că, în cazul a circa 5 % dintre finanțările europene acordate, s-au înregistrat utilizări abuzive sau erori, mai ales în domeniile politicii regionale, energiei și transporturilor, agriculturii, mediului, pescuitului și sănătății.

3.1.

Pe lângă propriile legislații naționale privind combaterea mitei și a corupției, statele membre ale UE sunt părți la o serie de convenții și tratate internaționale, respectând în același timp legislația relevantă a Uniunii. Fiecare dintre aceste convenții are proceduri de monitorizare proprii, care presupun de obicei o anumită formă de evaluare inter pares.

3.2.

Cele mai importante instrumente și mecanisme internaționale în domeniul combaterii corupției. sunt:

3.3.

Cele mai importante instrumente juridice ale UE în materie de combatere a corupției sunt:

3.4.

UNCAC este cea mai cuprinzătoare dintre convențiile internaționale. Toate statele membre ale UE au ratificat această convenție, iar UE este, de asemenea, parte semnatară.

3.5.

UE a adoptat directive, comunicări și decizii-cadru care instituie în principal standarde minime și abordează chestiuni care au legătură cu lupta împotriva corupției și fraudei: frauda fiscală și evaziunea fiscală, spălarea banilor, responsabilitatea socială a întreprinderilor, informațiile privind operațiunile nefinanciare, guvernanța corporativă, achizițiile publice și auditul. CESE a elaborat în mod regulat avize cu privire la aceste inițiative ale UE.

3.6.

De asemenea, UE a introdus prevederi legate de combaterea corupției și a fraudei în programele sale de finanțare – atât interne, cât și externe –, inclusiv în contextul politicilor regională, agricolă, de coeziune, de extindere, de vecinătate și de dezvoltare.

3.7.

O primă măsură menită să protejeze întreprinderile din UE care își desfășoară activitatea pe piețele din țările terțe ar trebui să constea în includerea principiilor formulate la considerentul 65 din Regulamentul MIE și la punctul 3.24 din „Politicile si normele în materie de achiziție” ale BERD – care fac apel la distribuirea echitabilă a riscurilor asociate contractului – în textul fiecărui instrument european care are legătură cu finanțarea din partea UE.

3.8.

Începând din 2011, Comisia Europeană a pus în aplicare, pe baza articolului 325 din TFUE, o amplă strategie antifraudă [COM(2011) 376], pentru a îmbunătăți întregul ciclu de combatere a fraudei – prevenirea, detectarea și condițiile de investigare a fraudelor – și pentru a asigura un nivel suficient de despăgubire și de descurajare, prin sancțiuni disuasive. Serviciile Comisiei au elaborat strategii antifraudă sectoriale. În acest sens este relevantă și propunerea de directivă [COM(2012) 363] privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin intermediul dreptului penal (PIF).

4.1.

Autoreglementării îi revine un rol important în combaterea corupției și a mitei. Întreprinderile includ într-o măsură din ce în ce mai mare principiile responsabilității corporative, ale respectării normelor și ale prevenirii corupției în modul de gestionare și în politica lor generală. Codurile etice ale diverselor întreprinderi se bazează în principal pe orientările internaționale și sectoriale și este de presupus că pun în aplicare și normele UE în domeniu (informări cu privire la operațiunile nefinanciare, responsabilitatea socială a întreprinderilor etc.). Obiectivul principal al unui astfel de cod este de a promova o conduită etică în toate activitățile respectivei întreprinderi, de a implica toate părțile interesate și de a pune în practică acea conduită într-un mod transparent și incluziv, abordând-o inclusiv în contextul dialogului social.

4.2.

Principalele mecanisme și orientări internaționale, care prezintă întreprinderilor principiile menite să permită evitarea fenomenelor de corupție și mită și să încurajeze comportamentul etic și transparența, sunt:

Orientările pe ramuri de activitate la nivelul UE, de exemplu pentru industria europeană a construcțiilor (http://www.fiec.eu, inclusiv orientările relevante și declarațiile comune) sau pentru industriile extractive (www.eiti.org), sunt de importanță fundamentală pentru sectoarele în cauză. Același lucru este valabil și pentru orientările naționale (de exemplu codul german de sustenabilitate sau liniile directoare ale industriei daneze), care sunt creditate cu o pondere substanțială în influențarea comportamentului întreprinderilor.

4.3.

Parlamentul European și Comisia și-au adoptat propriile orientări în materie de etică, care vin în completarea obligațiilor funcționarilor publici europeni înscrise în statutul acestora, dar și un cod de conduită pentru comisarii europeni și un cod de conduită al deputaților în Parlamentul European, care oferă îndrumări cu privire la modul în care trebuie procedat în cazul primirii de cadouri și donații, precum și în cazul prezenței altor interese financiare și a conflictelor de interese. CESE a adoptat și el coduri similare.

5.1.

Situația creată de corupție și de fraudarea fondurilor publice în UE este inacceptabilă. Consecințele sunt resimțite acut de către societatea civilă și mediul de afaceri. Corupția determină costuri suplimentare pentru consumatori și creează un context nesigur pentru întreprinderile care respectă standarde etice. CESE constată cu regret existența unor fenomene extinse de corupție și fraudă în statele membre ale UE, precum și a unui angajament politic ezitant al guvernelor și autorităților locale în sensul combaterii eficiente a corupției, care se manifestă inclusiv sub aspectul asumării și utilizării deficitare a instrumentelor internaționale, europene și naționale existente.

5.1.1.

Cetățenii, dar și actorii sociali și economici au dreptul de a trăi, oriunde în Europa, într-o societate transparentă și guvernată onest, în condițiile existenței unui stat de drept. Criza financiară și a monedei euro a dus la critici tot mai numeroase din partea opiniei publice privind corupția evidentă, precum și la reducerea încrederii cetățenilor într-o guvernare democratică la nivelul UE și, prin urmare, la răspândirea euroscepticismului. Societatea civilă se așteaptă ca UE și statele membre să își intensifice eforturile de combatere a corupției și a fraudei. Factorii de decizie trebuie să convingă cetățenii de faptul că acționează în interes public.

5.2.

Din aceste motive, CESE se angajează să participe la eforturile de rezolvare a problemei. Comitetul răspunde astfel dorinței Comisiei Europene de a implica societatea civilă în lupta împotriva corupției; principalul obiectiv al avizului este de a furniza o contribuție la următorul raport anticorupție al Comisiei (din 2016), precum și de a juca un rol în creșterea gradului de conștientizare, în diseminarea informațiilor și în promovarea transparenței.

5.3.

Corupția nu reprezintă o problemă doar sub aspectul eticii și integrității, ci și al economiei, deoarece dăunează economiei licite – definită de existența unor circumstanțe și condiții echitabile pentru comerț, investiții și concurență –, afectând, prin urmare, creșterea economică și competitivitatea. Datele Băncii Mondiale și ale Forumului Economic Mondial arată că competitivitatea economică este strâns legată de capacitatea unui guvern de a controla corupția. Studiile au arătat că combaterea cu succes a corupției în UE se reflectă foarte pregnant în ușurința cu care pot fi desfășurate activități economice, dar și că acest fenomen are un impact negativ asupra investițiilor private.

5.3.1.

Corupția generează costuri suplimentare pentru întreprinderi, deoarece societățile comerciale corecte riscă să piardă contracte într-un mediu afectat de corupție. Astfel, corupția reduce eficiența pieței interne și poate avea un impact negativ asupra eforturilor ce vizează îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020 de creștere economică, precum și îmbunătățirea competitivității Europei pe plan mondial, diminuând astfel posibilitățile de creștere a nivelului de ocupare a forței de muncă și de bunăstare în UE și reducând competitivitatea întreprinderilor europene care operează în străinătate.

5.3.2.

Întreprinderile care au un bilanț pozitiv în privința combaterii corupției atrag investitori. Atunci când o întreprindere este găsită vinovată de mituire sau de corupție, este pusă în joc imaginea mediului antreprenorial în ansamblu. Faptele respective nu numai că afectează reputația întreprinderii vizate, ci pun într-o lumină negativă întreg mediul de afaceri. Dar prevederile referitoare la respectarea legislației anticorupție și a cerințelor de raportare ar trebui să aibă în vedere inclusiv sarcinile administrative și financiare impuse întreprinderilor, în special IMM-urilor.

5.4.

Mass-media prezintă periodic rapoarte cu privire la cazuri de corupție la cel mai înalt nivel din multe state membre, dar și din lume. Corupția din mediul politic (de exemplu cea legată de numiri, de mită, de finanțarea partidelor politice și a campaniilor electorale, de aranjarea competițiilor sportive), mai ales atunci când sunt implicate autorități judiciare și polițienești, este percepută în rândul cetățenilor drept cea mai dăunătoare pentru societate. Acestui fenomen trebuie să i se pună capăt, ca și practicii larg răspândite a plăților „pe sub tejghea”, existentă în multe state membre și care afectează viața de zi cu zi a cetățenilor. Aceste fenomene din societate par să plece de la o schimbare de percepție în materie de legalitate. Respectivele probleme trebuie rezolvate, cetățenii având dreptul să beneficieze de un stat de drept, de o guvernanță corectă și de servicii publice neafectate de corupție. Este necesară o schimbare de atitudine și o cultură a transparenței, care să o înlocuiască pe cea a corupției, acolo unde aceasta există. Problema ar trebui rezolvată în principal prin legislație și prin măsuri educative și de promovare.

5.5.

CESE sprijină măsurile și recomandările Comisiei Europene privind combaterea corupției, eforturile UE în materie de luptă antifraudă, precum și acțiunile Parlamentului European, în special Planul de acțiune 2014-2019 de combatere a criminalității organizate, a corupției și a spălării de bani. În plus, recomandările din rapoartele Grupului de state împotriva corupției (GRECO) al Consiliului Europei, precum și din cele ale ONU, ale OCDE și ale Curții Penale Internaționale (CPI) sunt indispensabile și ar trebui luate în considerare în procesul de consolidare a politicilor și activităților anticorupție ale UE și ale statelor sale membre.

5.6.

Caracterul puternic interdependent al economiilor statelor membre, precum și creșterea în amploare și rapiditate a fluxurilor financiare transfrontaliere sporesc riscul propagării corupției în interiorul UE. Corupția a devenit un fenomen transnațional, care nu mai poate fi privit doar ca o chestiune de drept penal intern. Ea poate fi comparată cu o boală contagioasă la care nimeni nu poate fi considerat în mod automat imun și care necesită un tratament adecvat. Abordarea fragmentată din prezent trebuie înlocuită cu una mai coerentă, în vederea efectuării de progrese semnificative. Rapoartele Comisiei ar trebui să abordeze în mod corespunzător această dimensiune. Măsurile anticorupție trebuie concepute și aplicate în contextul unei Europe din ce în ce mai integrate și al unei economii globalizate.

5.6.1.

Combaterea corupției trebuie să ocupe așadar un loc mai important pe agenda UE; Uniunea ar trebui să joace un rol mai pregnant în promovarea transparenței și menținerea integrității pe piața internă, în relațiile externe, în instituțiile europene și în ceea ce privește cheltuielile. Ar trebui ca în toate politicile relevante ale UE, atât interne, cât și externe, să fie pus un accent sporit pe lupta împotriva corupției și fraudei. Întreprinderile și societatea civilă se așteaptă la o astfel de evoluție, iar avizul atrage atenția asupra necesității unui leadership și a unei coordonări eficiente din partea UE. UE are posibilitatea de a face uz de ponderea sa politică pentru a promova un spațiu paneuropean bazat pe integritate și pe standarde ridicate în materie de combatere a corupției.

5.7.

Pentru o strategie credibilă și cuprinzătoare este nevoie nici mai mult nici mai puțin decât de un angajament explicit – un pact european anticorupție. Aceasta trebuie gestionat „de sus în jos”, dar în condițiile implicării indispensabile în acest demers a tuturor părților interesate relevante de la nivel european, național și local.

5.8.

Statele membre se află în prima linie a luptei împotriva corupției și fraudei. Lor le revine responsabilitatea atât a punerii în aplicare a unor măsuri forte împotriva corupției (mai ales prin adoptarea unei legislații stricte și prin instituirea unei autorități viabile în domeniu, care să se ocupe de acest fenomen la nivelul guvernanței politice și judiciare și să lupte împotriva crimei organizate), cât și a unei participări proactive la cooperarea transnațională și la sensibilizarea publicului cu privire la combaterea corupției și a fraudei.

5.8.1.

Implicarea societății civile, inclusiv a întreprinderilor, a asociațiilor de întreprinderi și a partenerilor sociali în eforturile naționale de combatere a corupției este foarte importantă, mai ales cu scopul de a crește nivelul de conștientizare și de a oferi îndrumări privind modalitățile de a evita corupția, frauda și mita. Comportamentul diverselor întreprinderi și autorități are o importanță fundamentală în acest context. Forurile naționale, ca de exemplu punctele de contact naționale ale OCDE și centrele de sprijin și consultanță juridică ale Transparency International , ar putea și ele să joace un rol important în eforturile naționale de combatere a corupției. Mass-media ar trebui să își asume rolul și responsabilitatea majoră care îi revin în sensibilizarea opiniei publice referitor la corupție și la eforturile de combatere a acesteia în statele membre.