26.10.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 354/51

—

anularea hotărârii pronunțate la 25 iunie 2015 în cauza F-67/14, Filip Mikulik/Consiliul Uniunii Europene, și pronunțarea asupra cauzei de Tribunal însuși;

—

în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Funcției Publice;

—

obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată efectuate în fața celor două instanțe.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului Uniunii și a principiilor superioare de drept, precum principiul bunei administrări și principiul egalității de tratament, în măsura în care Ghidul de notare referitor la dispozițiile generale de punere în aplicare privind notarea nu ar fi aplicabile prin analogie procedurii de evaluare a prestațiilor unui funcționar stagiar cu ocazia titularizării sale.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe denaturarea situației de fapt și a mijloacelor de probă, întrucât Tribunalul Funcției Publice (denumit în continuare „Tribunalul”) a considerat că poziția societății terțe al cărei consultant a fost implicat în procesul de evaluare a funcționarului nu a fost consolidată în cadrul Consiliului.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului Uniunii, în special a jurisprudenței referitoare la articolul 34 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene (denumit în continuare „statutul”) și a obligației de solicitudine, întrucât TFP a considerat că stagiul și evaluarea s-au desfășurat în condiții normale, deși reclamantul a fost încadrat și evaluat de consultanți externi și nu a putut beneficia de mentorat.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului egalității de tratament, întrucât Consiliul nu ar fi aplicat în speță normele în materie de mentorat prevăzute de orientările interne.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe denaturarea situației de fapt și a mijloacelor de probă, întrucât TFP a considerat că mentoratul și micromanagementul nu ar fi două noțiuni distincte pe baza orientărilor interne.

6.

Al șaselea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului Uniunii, în special a articolului 34 din statut, întrucât TFP a considerat că netransmiterea primului aviz către ierarhie nu era contrară articolului menționat.

7.

Al șaptelea motiv, întemeiat pe denaturarea situației de fapt și a mijloacelor de probă, întrucât TFP nu a verificat dacă avizul comitetului de raportare fusese comunicat la timp către ierarhie.

8.

Al optulea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 34 din statut, întrucât TFP a considerat că nu putea să se substituie instituției în aprecierea prestațiilor reclamantului.