—

în aprecierea aptitudinii semnului de a fi înregistrat, ar trebuie să se țină seama de formularea produselor și/sau a serviciilor pentru care se solicită înregistrarea. Acest lucru nu ar fi fost realizat în cadrul procedurii în fața Tribunalului. În schimb, Tribunalul s-ar fi bazat pe paginile de internet ale recurentei și pe lista de produse a unei mărci americane, care nu face obiectul litigiului.

—

chiar în sensul pe care Tribunalul îl dă cuvântului HIPERDRIVE, semnul HIPERDRIVE ar descrie numai o caracteristică a unei comenzi. Cu toate acestea, în speță, pretinsa descriere a piesei comenzii integrate în produsele vizate nu ar descrie caracteristicile esențiale ale produselor vizate însele. Astfel, Tribunalul ar fi aplicat în mod eronat criteriile elaborate în această privință de jurisprudența recentă a instanțelor Uniunii (a se vedea Hotărârea Tribunalului din 15 ianuarie 2013 în cauza T-625/11, BSH/OAPI [ecoDoor] (2) și Hotărârea Tribunalului din 10 iulie 2014 în cauza C-126/13 P, BSH/OAPI (3), punctul 27).

—

presupunerea pretins eronată a Tribunalului, potrivit căreia termenul „HIPER” ar fi asimilabil cu „hyper”, deși acești termeni nu ar fi niciodată folosiți ca sinonimi, ar fi întemeiată pe afirmația eronată că pronunțarea lui „HIPER” și a lui „hyper” ar fi identică în limba engleză. Această afirmație pretins eronată nu ar fi nici demonstrată nici motivată de Tribunal, în pofida numeroaselor exemple care indică contrariul prezentate de recurentă. Potrivit jurisprudenței, problema de a stabili dacă motivarea unei hotărâri a Tribunalului este contradictorie sau insuficientă reprezintă o problemă de drept.

—

hotărârea atacată ar încălca principiile generale ale dreptului Uniunii, și anume principiul egalității de tratament și interzicerea deciziilor arbitrarii. Ar exista o practică clară a OAPI care constă în neasimilarea, cu ocazia înregistrării, a elementului HIPER cu „hyper”. Această practică ar fi existat înainte de cererea de înregistrare a semnului în litigiu și ar fi continuat să existe după aceea. În speță, ar fi vorba de un caz diferit de cele în care solicitanții ar invoca pur și simplu cereri de înregistrare anterioare. Faptul că după contestarea cererilor de înregistrare în litigiu, OAPI nu a mai contestat vreo marcă care cuprinde elementul verbal „HIPER” ar demonstra că contestarea înregistrării mărcii în litigiu încalcă în mod clar principiul egalității de tratament și interzicerea deciziilor arbitrarii.