30.6.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 202/12

1)

Faptul că articolul 13 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 (1) și articolul 14 alineatul (5) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 987/2009 (2) de punere în aplicare se aplică unei „[p]ersoan[e] care desfășoară în mod obișnuit o activitate salariată în două sau mai multe state membre” trebuie interpretat în sensul că sunt aplicabile și în situația [OR 2] unei persoane care este angajată în temeiul unui contract încheiat cu un singur angajator stabilit într-un stat membru al Uniunii Europene, în două alte state membre ale Uniunii Europene, deși:

2)

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebările de la punctul 1 de mai sus, articolul 14 alineatul (5) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 987/2009 de punere în aplicare poate fi interpretat în sensul că, în scopul aplicării articolului 13 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004, expresia „persoană care desfășoară în mod obișnuit o activitate salariată în două sau mai multe state membre” se referă și la ipoteza în care există perioade de inactivitate între două angajări ale lucrătorului în state membre diferite, pe durata cărora acesta continuă să fie încadrat prin același contract de muncă?

3)

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebările de la punctul 1 de mai sus, faptul că statul membru competent nu emite formularul A1 se opune aplicării articolului 13 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004?

4)

Articolul 16 alineatul (5) și/sau articolul 20 alineatul (1) sau orice alt articol din Regulamentul (CE) nr. 987/2009 de punere în aplicare impun obligația, în sarcina statului membru, în temeiul unei decizii provizorii a statului membru de reședință cu privire la legislația aplicabilă, de a emite formularul A1 din oficiu, fără ca angajatorul în cauză să trebuiască să depună o cerere în acest sens în statul membru competent?