12.6.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 166/8

---

Publicarea unei cereri în temeiul articolului 50 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare

2013/C 166/05

Prezenta publicare conferă dreptul de opoziție în temeiul articolului 51 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (1).

DOCUMENT UNIC

REGULAMENTUL (CE) NR. 510/2006 AL CONSILIULUI

privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare  (2)

„STAKLIŠKĖS”

NR. CE: LT-PGI-0005-0819-27.07.2010

IGP ( X ) DOP ( )

1.   Denumire

„Stakliškės”

2.   Statul membru sau țara terță

Lituania

3.   Descrierea produsului agricol sau alimentar

3.1.   Tip de produs

Clasa 1.8.

Alte produse din anexa I la tratat (condimente etc.)

3.2.   Descrierea produsului căruia i se aplică denumirea de la punctul 1

Hidromelul „Stakliškės” este o băutură alcoolică limpede, de culoarea chihlimbarului, care este fabricată în mod tradițional prin fermentația naturală a mustului de hidromel împreună cu aditivi din plante (hamei, flori de tei, bace de ienupăr). Compoziția din miere, ierburi și mirodenii conferă băuturii gustul său caracteristic pronunțat de miere cu o aromă dulce-acrișoară și un gust picant. Întregul etanol din hidromel este obținut doar prin fermentație naturală. La producerea hidromelului nu se utilizează zahăr sau alți îndulcitori, coloranți, arome sau conservanți, iar concentrația lui de alcool nu este corectată prin adăugarea de etanol.

Proprietățile fizico-chimice ale hidromelului „Stakliškės”:

—	conținut de etanol: 12 ± 1 % din volum;

—	conținut de zahăr: 160 ± 8 g/dm3;

—	acizi titrabili exprimați ca acid citric: 7 ± 0,5 g/dm3;

—	extract uscat total: 180 ± 8 g/dm3;

—	acizi volatili exprimați ca acid acetic: nu mai mult de 1,5 g/dm3;

—	conținutul de fier trebuie să nu depășească 10 mg/dm3;

—	conținutul total de sulfit și de dioxid de sulf nu trebuie să depășească 200 mg/dm3.

3.3.   Materii prime (numai pentru produsele prelucrate)

Materii prime:

—

apă;

—	miere naturală care respectă următoarele cerințe: — conținut de zaharuri reducătoare (suma dintre fructoză și glucoză): minimum 60 g/100 g; — conținut de zaharoză: maximum 5 g/100 g; — conținut de apă: maximum 20 %; — activitate de diastază (scară Schade): minimum 8;

—	drojdie de fermentație joasă: o concentrație de până la 5 % din must;

—	ierburi/mirodenii (3,5 g/litru): — hamei; — flori de tei; — bace de ienupăr.

Mustul de hidromel „Stakliškės” este preparat amestecând în părți egale (ca greutate) miere și apă, și anume o parte miere la o parte de apă.

3.4.   Hrană pentru animale (numai pentru produsele de origine animală)

—

3.5.   Etape specifice ale producției care trebuie să se desfășoare în aria geografică delimitată

I.	Dizolvarea mierii, decantarea mierii lichide și înlăturarea oricăror urme de spumă sau de impurități

II.	Decocția hameiului și a altor ierburi/mirodenii; răcirea, filtrarea și dozarea decoctului

III.	Pomparea mierii lichide, a cantității necesare de apă și a decoctului într-un cazan pentru pasteurizare. Pasteurizarea mustului de hidromel

IV.	Pomparea și răcirea mustului de hidromel

V.	Fermentarea mustului de hidromel

VI.	Limpezirea hidromelului

VII.	Maturarea hidromelului timp de cel puțin nouă luni

VIII.

Filtrarea și îmbutelierea hidromelului

3.6.   Norme specifice privind felierea, răzuirea, ambalarea etc.

Hidromelul „Stakliškės” trebuie să fie îmbuteliat în recipiente-suvenir din sticlă, ceramică sau de alt tip, de diverse forme și capacități, imediat după maturare și filtrare, întrucât expunerea la aer în timpul transportului sau al depozitării intermediare ar crea un risc de oxidare, care ar afecta negativ caracteristicile organoleptice specifice ale acestui tip de hidromel. În plus, expunerea la aer ar permite contaminarea cu bacterii acetice sau cu alte microorganisme putând conduce la o fermentare care ar dăuna produsului.

3.7.   Norme specifice privind etichetarea

—

4.   Delimitarea concisă a ariei geografice

Aria geografică este districtul municipal Stakliškės.

5.   Legătura cu aria geografică

5.1.   Specificitatea ariei geografice

Indicația geografică „Stakliškės” este formată din numele localității în care se fabrică hidromelul, care se situează într-o depresiune înconjurată de dealuri și păduri. Această amplasare este favorabilă apiculturii și producerii celorlalte materii prime utilizate pentru fabricarea hidromelului, întrucât 60 % din suprafață este teren agricol, în timp ce 23 % sunt păduri, iar o proporție de 17 % este acoperită de apă sau este utilizată în alte scopuri.

Istoric

Numele localității Stakliškės a fost menționat prima dată în 1375 în cronicile Ordinului teutonilor și derivă din cuvântul „Stokielyšek”. Legenda spune că, în timpul unei partide de vânătoare, câțiva seniori au avut o dispută pe motivul: „cine poate să bea 100 de pahare de hidromel?” Unul dintre ei le-a băut pe toate și a strigat de uimire „Stokielyšek” („o sută de pahare”); așa a ajuns să se cheme acest loc Stokielyček sau Stakliškės.

Cele mai vechi atestări scrise privind consumul de hidromel în regiunea baltică se găsesc în relatările de călătorie ale lui Wulfstan și datează aproximativ din anul 890. Acest călător și comerciant a vizitat regiunile situate de-a lungul Mării Baltice, aflând în mod direct despre abundența mierii și despre faptul că mierea era folosită pentru a fabrica o băutură. Regii și nobilimea obișnuiau să bea lapte de iapă, în timp ce săracii și sclavii beau hidromel. Aestii nu fabricau bere, deoarece exista din abundență hidromel. La începutul secolului al XIV-lea, Peter von Dusburg, cronicar al Ordinului teutonilor, a scris că predecesorii lituanienilor beau apă, vin din miere – cunoscut sub numele de hidromel – și lapte de iapă, dar întotdeauna după ce le-au sfințit.

Hidromelul a devenit un fel de legendă, s-a încercat relansarea acestuia la începutul secolului al XX-lea, dar numai după cel de Al Doilea Război Mondial, inginerul Aleksandras Sinkevičius de la fabrica de hidromel din Stakliškės și-a propus să recreeze rețeta unui tip de hidromel care, în trecut (între secolele XV și XVIII), era obținut din miere sălbatică și din diverse ierburi și mirodenii și să relanseze producerea unui hidromel tradițional, natural, fără alcool care, la momentul respectiv, nu mai era produs în Lituania și nici în țările învecinate.

În sistemul social de la acea vreme, Aleksandras Sinkevičius a întâmpinat numeroase dificultăți înainte de a reuși să obțină o autorizație pentru a produce hidromel în 1957. La 8 septembrie 1958, primii 700 de litri de must de hidromel au fost fierți în vechea sală de fierbere a fabricii de bere din Stakliškės. Din momentul respectiv, hidromelul „Stakliškės” a început să fie fabricat la scară industrială. Cu toate acestea, așa cum Aivaras Ragauskas scrie în cartea sa Aleksandras Sinkevičius (1908-1989). Trečdalis gyvenimo paskirto lietuviškam midui [„Aleksandras Sinkevičius (1908-1989). O treime din viață dedicată hidromelului lituanian”] (Vilnius, 2008), „A fost greu a pune în aplicare planurile. De exemplu, în 1964, planul de producție a fost pus în aplicare doar în proporție de 91 %. În absența unui laborator și a unei baze de producție, nu a fost ușor să se garanteze o calitate constantă a hidromelului, mai ales când oamenii nu știau foarte multe despre el”. În consecință, producția de hidromel a înregistrat multe pierderi în 1963. Abia la 12 ianuarie 1967, în urma unor eforturi susținute de adaptare a rețetei, a proporției de ierburi și mirodenii și a procesului de producție, Aleksandras Sinkevičius a scris următoarele procurorului Viktoras Galinaitis și altor funcționari publici în scrisoarea nr. 24 LTSR (arhiva producției de hidromel Stakliškės): „În condiții extrem de primitive am fabricat produse care nu pot fi realizate în uzine mecanizate și de aceea sunt de o calitate atât de bună.”

La 18 ianuarie 1967, a fost redactat primul manual tehnic pentru producția acestui tip de hidromel, care descrie materiile prime și întregul proces de producție a hidromelului, iar în 1968 au fost elaborate specificațiile pe care le respectă chiar și astăzi hidromelul „Stakliškės”.

Reputația hidromelului „Stakliškės” este confirmată și prin cererea tot mai mare, producția de hidromel „Stakliškės” fiind de 60 000 de litri în 1977 și de 80 000 de litri în 1978. În 1989, primele loturi de hidromel au fost exportate în Regatul Unit și Statele Unite, acesta fiind în prezent exportat în Polonia, Belgia, Letonia, China, Israel și alte țări.

Până în ziua de azi, metoda tradițională de preparare a hidromelului „Stakliškės” și competențele profesionale ale producătorilor din această arie geografică, care sunt transmise din generație în generație, garantează autenticitatea acestei băuturi cu maturare lungă și cu o savoare și aromă subtile. Acest lucru este demonstrat de faptul că Fondul patrimoniului culinar lituanian a acordat hidromelului „Stakliškės” statutul de patrimoniu culinar în 2002, confirmând că acesta este fabricat din ingrediente tradiționale folosind tehnici tradiționale, și de faptul că Ministerul Agriculturii i-a acordat în 2010 un certificat de produs aparținând patrimoniului național, confirmând că hidromelul „Stakliškės” este un produs tradițional care respectă caracterul tradițional, antic și autentic al metodei de producție, al compoziției și al caracteristicilor.

5.2.   Specificitatea produsului

Hidromelul „Stakliškės” își obține gustul pronunțat de miere, dulce-acrișor, și aroma picantă din raportul echilibrat de zahăr/acid și din metoda de producție tradițională, și anume fermentația naturală de lungă durată (de până la 90 de zile), maturarea îndelungată (cel puțin nouă luni) și rețeta tradițională după care se produce hidromelul și care este exclusiv pe bază de miere naturală, ierburi și mirodenii (hamei, flori de tei și bace de ienupăr). Hidromelul „Stakliškės” diferă de tipurile de hidromel fabricat în regiunile din împrejurimi deoarece conținutul de etanol este obținut în întregime prin fermentație naturală și nu este corectat prin adăugarea de etanol, iar mierea nu poate fi înlocuită cu zahăr, îndulcitori sau distilat de miere.

Specificitatea și reputația produsului sunt confirmate printr-un studiu realizat în 2007 de grupul UAB RAIT de analiză și anchete de piață, care a arătat că hidromelul „Stakliškės” diferă de alte băuturi de același tip datorită calității sale ridicate (confirmată de 70 % dintre respondenți), gustului plăcut (confirmat de 59 % dintre respondenți) și aromei foarte agreabile (confirmată de 51 % dintre respondenți). Printre celelalte caracteristici atribuite în mod frecvent acestei băuturi se numără: un parfum pronunțat (menționat de 39 % dintre respondenți), ambalaj atractiv (menționat de 36 % dintre respondenți), faptul că este destinat persoanelor în vârstă (menționat de 36 % dintre respondenți) și prețul ridicat al băuturii (menționat de 40 % dintre respondenți).

5.3.   Legătura cauzală dintre aria geografică și calitatea sau caracteristicile produsului (pentru DOP) sau o calitate anume, reputația sau alte caracteristici ale produsului (pentru IGP)

Indicația geografică protejată a hidromelului „Stakliškės” se bazează pe istoricul produsului care prezintă caracteristicile prevăzute la punctul 5.2 și pe capacitatea tradițională a persoanelor de a păstra caracteristicile producției și reputației sale.

Hidromelul „Stakliškės” și-a dobândit reputația deoarece este un produs tradițional. Cartea Lietuviškas midus („Hidromelul lituanian”) (Kaunas, 1969), publicată în 1969, descria hidromelul „Stakliškės” ca fiind „un fel de băutură națională tipică care se producea în trecut. Este vorba despre o băutură slab alcoolizată, ușor acidulată, dar foarte parfumată și delicată, bogată în vitamine și purtând numele localității în care se află centrul de producție a hidromelului. Băutura are culoarea chihlimbarului și este limpede. La vărsarea în pahar degajă un parfum de flori de câmp”.

Reputația hidromelului „Stakliškės” este ilustrată prin medalia de aur obținută la expoziția internațională AgroBalt'98 și prin diploma decernată la Degustalit, o degustare de produse alimentare și băuturi lituaniene, organizată în 2004 de Agenția lituaniană de reglementare a pieței produselor agricole și alimentare, prin care acest hidromel este recunoscut ca fiind cea mai gustoasă băutură.

Aprecierea și popularitatea hidromelului „Stakliškės” sunt confirmate de articolele care apar în permanență în presa regională și națională, precum și în publicațiile informative și pe internet: „Stakliškių midus” („Hidromelul Stakliškės”) (Mūsų sodai, 1964, nr. 5); „Kur Stakliškių auksas ir sidabras” („Unde e aurul și argintul din Stakliškės?”) (Švyturys, 1968, nr. 24); „Stakliškių midus” („Hidromelul Stakliškės”) (Laisvė, 25 noiembrie 1983); „Metai, kaip lietuviškas midus” („Un an ca hidromelul lituanian”) (Kooperatininkas, 1988, nr. 9); „Stakliškės” (Šiaurės Atėnai, 2003, nr. 646); „AgroBalt: pirmoji lietuviškų maisto produktų ir gėrimų degustacija” („AgroBalt: prima degustare de produse alimentare și băuturi lituaniene”) (Elta, 9 iunie 2004); „ „Ida Basar“ Europos Parlamente išlaikė pirmąjį lietuviškų vaišių egzaminą” („ „Ida Basar“ trece de primul test al specialităților lituaniene la Parlamentul European”) (meniu.lt, 11 octombrie 2004); „ „Lietuviškas midus“ degtinės gaminti nesirengia” („«Lietuviškas midus» nu este despre cum se fabrică vodka”) (BNS, 14 aprilie 2006).

Lituanienii asociază denumirea localității Stakliškės doar cu această băutură. Hidromelul „Stakliškės” a contribuit la menținerea identității lituaniene în epoca sovietică, iar în prezent reprezintă un excelent „ambasador” al Lituaniei în străinătate. Reprezintă Lituania: face parte dintre suvenirurile sau cadourile cel mai adesea aduse din Lituania, împreună cu chihlimbarul și šakotis (prăjitură tradițională lituaniană). Începând din 2011, UAB Lietuviškas midus organizează vizite cu ghid, în cursul cărora vizitatorii află mai multe despre vechea metodă de a fabrica hidromel și au posibilitatea de a gusta și de a evalua această băutură, precum și diverse alte băuturi. Vizitatorii preferă hidromelul „Stakliškės”, datorită gustului și denumirii sale, pe care le asociază cu locul vizitat. În 2011, s-au înregistrat 1 040 de vizitatori, iar în 2012, numărul va atinge deja aproximativ 1 800, fapt care confirmă și reputația hidromelului „Stakliškės”.

Trimitere la publicarea caietului de sarcini

[articolul 5 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006 (3)]

http://www.zum.lt/l.php?tmpl_into=middle&tmpl_id=2702

---

(1)  JO L 343, 14.12.2012, p. 1.

(2)  JO L 93, 31.3.2006, p. 12. Înlocuit de Regulamentul (UE) nr. 1151/2012.

(3)  A se vedea nota de subsol nr. 2.

---