EUR-Lex Access to European Union law
This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 62013CN0102
Case C-102/13 P: Appeal brought on 1 March 2013 by the Federal Republic of Germany against the order of the General Court (Eighth Chamber) of 18 December 2012 in Case T-205/11 Germany v Commission
Cauza C-102/13 P: Recurs introdus la 1 martie 2013 de Republica Federală Germania împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a opta) din 18 decembrie 2012 în cauza T-205/11, Germania/Comisia
Cauza C-102/13 P: Recurs introdus la 1 martie 2013 de Republica Federală Germania împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a opta) din 18 decembrie 2012 în cauza T-205/11, Germania/Comisia
OJ C 164, 8.6.2013, p. 8–9
(BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)
|
8.6.2013 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 164/8 |
Recurs introdus la 1 martie 2013 de Republica Federală Germania împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a opta) din 18 decembrie 2012 în cauza T-205/11, Germania/Comisia
(Cauza C-102/13 P)
2013/C 164/13
Limba de procedură: germana
Părțile
Recurentă: Republica Federală Germania (reprezentanți: T. Henze și J. Möller, agenți)
Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană
Concluziile recurentei
|
— |
Anularea Ordonanței Tribunalului din 18 decembrie 2012 în cauza T-205/11; |
|
— |
declararea admisibilității acțiunii și trimiterea cauzei Tribunalului pentru ca acesta să se pronunțe cu privire la fond și |
|
— |
obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii incidente în fața Tribunalului și în fața Curții. |
Motivele și principalele argumente
Recursul este formulat împotriva Ordonanței Tribunalului Uniunii Europene din 18 decembrie 2012 în cauza T-205/11, prin care Tribunalul a respins acțiunea Republicii Federale Germania prin care solicita anularea Deciziei 2011/527/UE a Comisiei din 26 ianuarie 2011 privind ajutorul de stat acordat de Germania C-7/10 (ex CP 250/09 și NN 5/10) în temeiul schemei privind reportarea fiscală a pierderilor prevăzute în cazul restructurării societăților aflate în dificultate, prevăzută de Legea privind impozitul pe profit („KStG, Sanierungsklausel”).
Guvernul german își întemeiază recursul pe două motive care au fiecare legătură cu critica privind existența unei motivări insuficiente a ordonanței atacate:
|
— |
încălcarea principiului bunei administrări a justiției, care reprezintă o expresie specifică a principiului general al securității juridice, întrucât Tribunalul a calificat în mod eronat procedura aleasă de Comisie pentru a notifica decizia atacată și nu a stabilit nicio cerință privind formalitățile care trebuie să fie îndeplinite pentru ca notificarea cu confirmare de primire a unei decizii în temeiul articolului 7 din Regulamentul nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (1) să fie efectuată în mod valabil și |
|
— |
încălcarea principiului bunei administrări a justiției, care reprezintă o expresie specifică a principiului general al securității juridice, întrucât Tribunalul a constatat că Comisia, atunci când invocă tardivitatea depunerii cererii introductive, nu trebuie să facă dovada faptului că trimiterea a fost primită de o persoană identificabilă și că este vorba despre o persoană împuternicită să primească notificările. |
(1) JO L 83, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 41.