6.6.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/64

1.1

Propunerea supusă examinării reprezintă o prelungire pentru perioada 2014-2020 a programului lansat de Comisie în 2009 pentru finanțarea organismelor care își desfășoară activitatea în domeniul raportării financiare și al auditului De la începutul programului până în prezent, sectorul a trecut prin diverse modificări. Numărul organismelor a scăzut, în prezent rămânând doar trei: Fundația IFRS (International Financial Reporting Standards Foundation – Fundația pentru Standardele Internaționale de Contabilitate), EFRAG (European Financial Reporting Advisory Group – Grupul consultativ european pentru raportarea financiară) și PIOB (Public Interest Oversight Board – Consiliul de supraveghere a interesului public).

1.2

CESE aprobă programul în esență, recunoscând valoarea ridicată a raportării financiare și a auditului ca fundamente ale unei piețe solide și transparente. Pe de altă parte, nu dispune de suficiente date pentru a putea aprecia dacă sumele atribuite sunt adecvate pentru funcționarea fiecărui program și nici nu își poate forma o opinie cu privire la măsura în care „produsul” fiecărei instituții răspunde nevoilor utilizatorilor, care, de altfel, par a avea o părere absolut pozitivă în această privință.

1.3

Criza financiară în care se zbate încă piața a evidențiat nevoia crescândă de informații mai exacte și de standarde de audit tot mai eficiente, dar a avea la dispoziție astfel de instrumente nu servește la nimic, atâta timp cât utilizatorii nu sunt în stare să le utilizeze pe deplin. Rezultă de aici necesitatea de a forma experți de nivel înalt în sectorul public și privat: o sarcină pentru care UE, statele membre și întreprinderile trebuie să depună toate eforturile, cu angajarea fondurilor corespunzătoare.

2.1

La 19 decembrie 2012, Comisia a publicat o propunere de regulament al PE și al Consiliului menită să susțină, în perioada dintre 1 ianuarie 2014 și 31 decembrie 2020, desfășurarea activităților organismelor care se ocupă de elaborarea principiilor și standardelor din domeniul raportării financiare și auditului. Programul anterior, din 2009, se va încheia la 31 decembrie 2013. Unele organisme avute în vedere în programul inițial au fost absorbite de altele; prezenta propunere se referă așadar doar la beneficiarii rămași, adică la Fundația IFRS (succesorul legal al IASCF), EFRAG și PIOB. Propunerea se referă exclusiv la sectorul privat. Sectorul public este acoperit de Regulamentul (CE) nr. 2223/96 al Consiliului din 25 iunie 1996 privind Sistemul European de conturi naționale și regionale din Comunitate (SEC 95), care stabilește principiile întocmirii bugetelor publice.

2.2

Atât propunerea, cât și expunerea de motive care o însoțește sunt atât de înțesate de acronime încât orientarea în hățișul de sigle și de relații dintre diversele organisme menționate în text devine o operațiune dificilă. Prin urmare, este necesar un ghid de lectură a acronimelor și organigramelor care să înlesnească citirea documentelor a căror înțelegere, în pofida utilizării unei terminologii tehnice precise, constituie o adevărată provocare, chiar și pentru specialiști.

2.3

Acest ghid ar trebui să prezinte, foarte pe scurt, următoarele organisme beneficiare:

2.4

Aspectele de care se ocupă organismele cărora urmează să li se aloce fonduri substanțiale sunt foarte tehnice și greu de apreciat în afara cercului restrâns al specialiștilor în domeniu; prin urmare, Comisia nu a efectuat consultări externe, limitându-se la evaluarea măsurii în care contribuțiile sunt adecvate, în lumina propriilor experiențe și cunoștințe. Evaluarea de impact a constatat faptul că programul de finanțare a răspuns așteptărilor și a atins obiectivele stabilite.

3.1

CESE s-a pronunțat deja (2) asupra programului inițial, exprimându-și sprijinul față de propunerile Comisiei, formulând însă și unele rezerve și propuneri care vor fi reluate în acest text, în situațiile în care este necesar. În prezent, ca și atunci, nu putem decât să subscriem la principiul că activitățile unor instituții care se achită de sarcini deosebit de delicate și de importante trebuie să fie finanțate. În schimb, nu este posibil să ne formăm o opinie avizată cu privire la volumul finanțărilor, al căror cuantum depinde de un corpus de cunoștințe de care dispun doar puțini specialiști.

3.2

În 2009, în perioada elaborării programului, criza financiară se afla deja în plină desfășurare; însă la vremea aceea era poate prea devreme ca să se poată realiza analize larg cuprinzătoare, care să includă aspectele mai puțin evidente ale cauzelor sau, mai degrabă, ale factorilor care au cogenerat evenimentele respective. Timpul scurs și cele întâmplate în acest interval dau ocazia formulării câtorva reflecții suplimentare.

3.3

Raportarea și tehnicile contabile sunt costisitoare, trăsătură accentuată de faptul că ele sunt rezultatul muncii unor specialiști greu de găsit pe piață, în cazul cărora pregătirea universitară este doar punctul de plecare pe calea dobândirii, la fața locului, a unor competențe de înalt nivel. Și nu numai atât: acești specialiști trebuie să dispună și de înalte calități morale, astfel încât să existe certitudinea confidențialității informațiilor și a neutralității analizelor lor; toate acestea pentru a conchide că finanțarea organismelor operaționale este, de bună seamă, utilă, dar este neapărată nevoie și de o activitate de formare a unor specialiști remunerați și stimulați cum se cuvine.

3.3.1

Când este vorba despre specialiști, ne gândim de regulă la cei aflați la originea elaborării informațiilor și standardelor; la fel de „specialiști” trebuie să fie însă și destinatarii lor, cei pentru care informațiile constituie instrumente de lucru iar normele – ghidul activității lor. Astfel, este de înțeles că disponibilitatea resurselor umane corespunzător formate reprezintă o prioritate nu doar pentru cei care produc informația, ci și pentru cei care trebuie să o utilizeze: autorități de reglementare și de supraveghere, legiuitori, întreprinderi, institute de cercetare.

3.4

Un corolar al formării îl constituie aspectul calității informațiilor: la punctul 3.1 de mai sus, s-a afirmat că este dificil să se emită o judecată cu privire la volumul finanțărilor propuse; și mai dificilă și aleatorie ar fi o judecată bazată pe valoarea adăugată a utilității lor pentru utilizatori. Nu ne rămâne decât să fim de acord cu propunerea Comisiei în ceea ce privește cuantumul contribuțiilor, bizuindu-ne numai pe încredere și pe aprecierea motivațiilor.

3.5

În avizul anterior (3), prezentat în 2009 cu ocazia lansării programului, CESE a recomandat să se acorde o atenție specială evitării influențelor sau ingerințelor necuvenite asupra pieței valorilor mobiliare  (4), reglementată prin standardele IASCF și EFRAG; problema a fost ridicată chiar de Comisie, care a solicitat o contribuție europeană pentru evitarea vreunei influențe necuvenite a părților interesate. În noua propunere de regulament nu se mai regăsește nicio urmă a acestui aspect important și delicat aspect; CESE solicită Comisiei să își confirme deplina încredere în independența acestor organisme. Toate acestea sunt valabile și în cazul PIOB  (5).

3.6

În ceea ce privește EFRAG, este de remarcat că Comisia cofinanțează acest organism în numele statelor membre mai mici (cele mai mari contribuie direct). Probabil că partea de contribuție a Comisiei nu ar fi cu totul alta dacă toate statele membre ar vărsa o cotă proprie, chiar și una simbolică. Gestul acesta însă ar constitui un semnal al implicării, în mod responsabil, a întregii structuri comunitare în organisme de importanță comună, indiferent de dimensiunea fiecărui stat membru în parte.

3.7

Standardele IFRS (International Financial Regulation Standards) stabilesc contabilitatea întreprinderilor prin marcare la piață (marked to market). În timpul crizei financiare s-a observat că ele pot avea un efect prociclic și pe termen scurt. CESE propune să se efectueze o analiză cost-beneficiu a acestor standarde, de exemplu în cadrul programului supus examinării.

3.8

În încheiere, CESE dorește să sublinieze încă o dată importanța culegerii și elaborării datelor, dar mai ales că este necesar să se știe cum trebuie înțelese și utilizate corect: trebuie recunoscut nivelul înalt de profesionalism al „furnizorilor”, dar, în același timp, rămân multe de făcut în privința categoriei eterogene a utilizatorilor, prin formarea și menținerea „la zi” a resurselor umane corespunzătoare.