2.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 62/22

—

este de acord că punerea în aplicare a strategiei va necesita o abordare coerentă și multidisciplinară și participarea celor mai diverși actori, printre aceștia numărându-se autorități de la diferite niveluri, organe de aplicare a legii, personalul serviciului public, societatea civilă și organizațiile de voluntari. Proximitatea geografică a anumitor orașe și regiuni de locurile de intrare a victimelor traficului de persoane și/sau de locurile în care are loc exploatarea acestora îmbunătățește posibilitățile de identificare și de sprijinire a victimelor și contribuie la lansarea unor inițiative de informare în strânsă colaborare cu societatea civilă, ceea ce este, la rândul său, benefic pentru victime și societate în ansamblul său;

—

subliniază că Comisia ar trebui să evidențieze și să difuzeze mai bine în cadrul acțiunilor sale ulterioare diferitele măsuri disponibile pentru reducerea cererii și solicită Comisiei să diferențieze mai clar, în legătură cu cererea, între cazurile în care este vorba de 1) exploatarea forței de muncă, 2) exploatare sexuală și 3) exploatarea sexuală a copiilor;

—

este convins că autoritățile locale și regionale dispun, mai degrabă decât autoritățile centrale/naționale, de premisele necesare pentru a recunoaște indiciile faptului că cineva a devenit victimă a traficului de persoane. Prin urmare ar fi utilă implicarea Comitetului Regiunilor în elaborarea orientărilor pentru identificarea victimelor și sistemele de protecția copiilor;

—

subliniază faptul că eficacitatea abordării multidisciplinare preconizate de Comisie pentru punerea în aplicare a strategiei depinde în mod decisiv de participarea activă a actorilor de la nivel local și regional;

—

în calitate de reprezentant al autorităților locale și regionale, dorește să participe la Platforma societății civile și la Platforma sectorului privat și angajatorilor;

—

salută propunerea privind aprofundarea cunoștințelor referitoare la dimensiunea de gen a traficului de persoane și la grupurile vulnerabile, dar în același timp solicită Comisiei să nu se concentreze doar pe dimensiunea de gen a victimelor, ci să țină seama și de faptul că există diferențe clare de gen de partea cererii.

Raportor

dna Jelena DRENJANIN (SE-PPE), membră a Consiliului local Huddinge

Document de referință

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social și Comitetul Regiunilor - Strategia UE pentru perioada 2012-2016 în vederea eradicării traficului de persoane

COM(2012) 286 final

1.

salută comunicarea Comisiei, precum și eforturile coordonatorului UE, numit de curând, în vederea eradicării traficului de persoane;

2.

salută faptul că, în strategie, Comisia a ținut seama de solicitarea sa anterioară privind elaborarea unor planuri de acțiune specifice pentru eradicarea traficului de persoane și integrarea măsurilor luate în acest sens în relațiile externe cu țările terțe;

3.

recunoaște că s-au realizat pași decisivi pe calea către o colaborare internațională sporită în acest domeniu prin aplicarea Directivei 2011/36/UE privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia, precum și prin Protocolul de la Palermo al Națiunilor Unite privind traficul de persoane și Convenția Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de ființe umane. De aceea, Comitetul solicită Comisiei să încurajeze în continuare statele membre să ratifice și să transpună rapid aceste acorduri internaționale importante;

4.

este de acord că punerea în aplicare a strategiei va necesita o abordare coerentă și multidisciplinară și participarea celor mai diverși actori, printre aceștia numărându-se autorități de la diferite niveluri, organe de aplicare a legii, personalul serviciului public, societatea civilă și organizațiile de voluntari. Cu toate acestea, în comunicare nu se atribuie un rol important autorităților locale și regionale, în ciuda importanței majore care le revine deja în prevenirea și combaterea traficului de persoane și în sprijinirea și protecția victimelor și a contribuției suplimentare pe care și-ar putea-o aduce în acest domeniu. Autoritățile locale și regionale sunt cele mai în măsură să abordeze preocupările cetățenilor și locuitorilor lor și în plus pot elabora soluții și strategii pe măsură, care sunt adaptate condițiilor specifice de la fața locului. În ceea ce privește identificarea victimelor, semnalarea abuzurilor și măsurile de sensibilizare, contribuția autorităților locale și regionale ar putea spori în mod considerabil eficacitatea măsurilor planificate. Proximitatea geografică a anumitor orașe și regiuni de locurile de intrare a victimelor traficului de persoane și/sau de locurile în care are loc exploatarea acestora îmbunătățește posibilitățile de identificare și de sprijinire a victimelor și contribuie la lansarea unor inițiative de informare în strânsă colaborare cu societatea civilă, ceea ce este, la rândul său, benefic pentru victime și societate în ansamblul său;

5.

este preocupat de faptul că în multe părți ale strategiei nu se face nicio diferență între diferitele forme de trafic de persoane. Cauzele în țările de origine (sărăcie, marginalizare, lipsa educației etc.) și nevoia de măsuri de ajutor sunt însă adesea asemănătoare. Atunci însă când este vorba de măsuri de reducere a cererii în țările de destinație, trebuie să se distingă între traficul de persoane în scopul exploatării forței de muncă, traficul de persoane în scopul exploatării sexuale și traficul de persoane în scopul exploatării sexuale a copiilor. Traficul de persoane în scopul exploatării sexuale (care în opinia Comisiei constituie forma predominantă de trafic de persoane) are o dimensiune de gen, care în fond se bazează pe inegalitatea dintre bărbați și femei. Ar trebui, de asemenea, luată în considerare creșterea traficului de persoane în scopul exploatării forței de muncă. Comitetul Regiunilor solicită Comisiei să evidențieze mai clar aceste diferențe și să adapteze în mod corespunzător acțiunile propuse de combatere a acestui fenomen (a se vedea punctul 13 de mai jos);

6.

recunoaște că autoritățile locale și regionale participă adesea la mecanismele de sesizare pentru victimele traficului de persoane, dacă acesta are loc într-un stat membru (în diferită măsură în funcție de repartizarea competențelor în statul membru respectiv). Acest lucru ar trebui să se reflecte mai clar în strategie, precizându-se în mod explicit faptul că mecanismele ar trebui instituite de comun acord cu autoritățile locale și regionale competente din fiecare stat membru. Formularea actuală „Aceste mecanisme [de sesizare] ar trebui […] să includă toate autoritățile publice relevante și societatea civilă” nu este suficient de clară;

7.

în cazurile în care competența pentru mecanismele de sesizare revine autorităților locale și regionale, încurajează statele membre să doteze nivelul local cu resurse financiare corespunzătoare;

8.

salută planul Comisiei privind elaborarea unui model pentru un mecanism de sesizare transnațional la nivelul UE. Comitetul Regiunilor ar putea fi implicat în mod benefic în consultările cu privire la acest mecanism, prin încurajarea schimbului de bune practici și utilizarea, acolo unde este cazul, a rețelelor de cooperare existente;

9.

este convins că autoritățile locale și regionale dispun, mai degrabă decât autoritățile centrale/naționale, de premisele necesare pentru a recunoaște indiciile faptului că cineva a devenit victimă a traficului de persoane. Prin urmare ar fi utilă implicarea Comitetului Regiunilor în elaborarea orientărilor pentru identificarea victimelor și protecția copiilor. O atenție specială trebuie acordată sistemului de sănătate, deoarece acesta are uneori primul contact cu victimele;

10.

consideră că autoritățile locale și regionale pot informa activ și eficient despre drepturile victimelor. În orașele și regiunile UE s-au derulat mai multe proiecte de succes, care au arătat că difuzarea informațiilor la nivel local poate fi foarte eficace, de exemplu prin distribuirea de broșuri și organizarea de campanii de informare. Comitetul Regiunilor solicită Comisiei să țină seama de acest lucru și dorește ca perspectiva locală să fie evidențiată în strategie, de exemplu la acțiunea 4 a priorității A;

11.

reamintește că Directiva 2011/36/UE privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia prevede că statele membre trebuie să ia măsuri adecvate pentru a combate și a reduce cererea care favorizează orice formă de exploatare legată de traficul de persoane. În acest context ar trebui luate în considerare măsuri prin care să se instituie sancțiuni pentru obținerea unor servicii din partea unei persoane despre care se știe că este victimă a traficului de persoane. Pe acest fundal, Comisia ar trebui să evidențieze și să difuzeze mai bine în cadrul acțiunilor sale ulterioare diferitele măsuri disponibile pentru reducerea cererii. În acest context, ea poate recurge la măsuri de cercetare, educare și informare, pentru a sensibiliza publicul cu privire la factorii care pot contribui la diversele forme ale traficului de persoane. În ceea ce privește combaterea exploatării forței de muncă, campania OIM intitulată „Să cumpărăm în mod responsabil” („Buy Responsibly”) este un bun exemplu. O altă măsură, pe care unele state membre au aplicat-o sau pe care intenționează să o aplice, constă în interzicerea cumpărării de servicii sexuale, printre altele pentru a lipsi de motivație persoanele care fac trafic de persoane în scopul prostituției;

12.

consideră că referința de la acțiunea 1 a priorității B „înțelegerea și reducerea cererii” la campania OIM intitulată „Să cumpărăm în mod responsabil” („Buy Responsibly”) este nefericită și ar putea fi înțeleasă greșit în sensul că femeile și copiii ar trebui priviți ca o marfă care trebuie cumpărată în mod responsabil. Întrucât este greu de crezut că această a fost intenția textului, acesta ar trebui reformulat;

13.

solicită Comisiei să diferențieze mai clar, în legătură cu cererea, între cazurile în care este vorba de 1) exploatarea forței de muncă, 2) exploatare sexuală și 3) exploatarea sexuală a copiilor. Acest lucru s-ar putea realiza, de exemplu, prin divizarea acțiunii 1 a priorității B în părți separate și prin adaptarea corespunzătoare a măsurilor de reducere a cererii;

14.

invită autoritățile locale și regionale să-și dezvolte în continuare capacitățile de identificare și sprijinire a victimelor traficului de persoane, pentru a putea juca un rol și mai proeminent în eforturile de sprijinire a acestor victime;

15.

recomandă autorităților locale și regionale să atragă atenția asupra problemei traficului de persoane, contribuind la o mai bună sensibilizare a publicului la nivel local prin materiale de informare, evenimente, acțiuni de instruire pentru populația locală și serviciile sociale locale etc. Grupurile locale și din cadrul societății civile ar putea coopera cu poliția (locală), cu autoritățile locale și cu alte părți interesate, pentru a identifica modelele traficului de persoane în regiunile respective și pentru a elabora planuri de acțiune locale în vederea prevenirii și eradicării traficului de persoane. Comisia ar trebui să invite în mod clar în strategie statele membre să promoveze o astfel de colaborare;

16.

subliniază că inițiativele locale și regionale de promovare a creșterii economice și ocupării forței de muncă în țările de origine pot contribui la combaterea traficului de persoane. Acesta este un motiv în plus pentru care autoritățile locale și regionale ar trebui evidențiate ca actori importanți ai eforturilor viitoare;

17.

solicită să participe la evaluarea inițiativelor existente din domeniul prevenirii, precum și la elaborarea unor orientări suplimentare ale UE pentru viitoarele acțiuni de prevenire și pentru campaniile de informare orientate către asigurarea egalității;

18.

încurajează Comisia Europeană să țină seama, la conceperea unor acțiuni suplimentare de sensibilizare ale UE, de cunoștințele relevante ale multor autorități locale și organizații de voluntari și să le includă pe acestea în lucrările sale;

19.

subliniază faptul că poliția locală cunoaște cel mai bine realitățile de la fața locului și prin urmare poate avea o contribuție substanțială la descoperirea traficului de persoane, la clarificarea fundalului unor astfel de infracțiuni etc. Având în vedere principiul subsidiarității, CoR solicită statelor membre să ia în considerare posibilitatea de a asigura accesul organelor locale de aplicare a legii la baze de date și acțiuni de formare privind descoperirea unor astfel de infracțiuni și de a le atribui competențele corespunzătoare;

20.

solicită statelor membre să nu transfere toate competențele și puterile unor unități naționale speciale. În conformitate cu Directiva 2011/36/UE privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia, cunoștințele privind infracțiunile care au legătură cu traficul de persoane și recunoașterea indiciilor acestui trafic trebuie să fie disponibile până la nivelul cel mai de jos din cadrul poliției sau al altor autorități, deoarece aici se stabilește contactul cu victimele. Bineînțeles că aceasta nu ar trebui să împiedice instituirea în paralel a unor unități naționale multidisciplinare de aplicare a legii;

21.

propune ca acțiunea preconizată de Comisia Europeană privind instituirea unor unități naționale multidisciplinare de aplicare a legii (C1) să încurajeze statele membre să implice personalul autorităților locale și regionale în unitățile respective, înființate conform strategiei. Solicită de asemenea consolidarea cooperării între partenerii de la nivel local și între forțele de poliție regionale din diferite state membre cu privire la formarea ofițerilor de poliție locali, în special în acele regiuni unde fenomenul respectiv apare frecvent, cu privire la semnalarea și combaterea cazurilor de trafic de persoane. Ar fi util ca autoritățile locale și regionale sau asociațiile lor reprezentative la nivel național (sau regional) să fie implicate activ în consultările premergătoare înființării unor astfel de unități, nu în ultimul rând deoarece astfel s-ar crea canale pentru comunicarea între nivelul local, regional și național;

22.

pentru a evita duplicarea efortului, dorește să facă trimitere la lucrările Comitetului permanent pentru cooperarea operațională în materie de securitate internă (COSI). Combaterea traficului de persoane face parte dintr-o serie de opt priorități care trebuie abordate în comun de statele membre ale UE și în acest sens s-a stabilit o procedură specifică cu obiective clare, un mod de aplicare concret și cerințe în materie de monitorizare (1). La acțiunea 1 a priorității C, se prezintă pe scurt această activitate, însă nu rezultă mai clar în ce raport se află strategia Comisiei cu lucrările COSI;

23.

subliniază faptul că eficacitatea abordării multidisciplinare preconizate de Comisie pentru punerea în aplicare a strategiei depinde în mod decisiv de participarea activă a actorilor de la nivel local și regional;

24.

dorește să contribuie la integrarea luptei împotriva traficului de persoane în activitățile politice externe ale UE. Traficul de persoane este o temă importantă pentru politica externă și de vecinătate; din acest motiv Comitetul ar putea să solicite dezbaterea chestiunilor relevante în comitetele consultative mixte și în grupurile de lucru cu țările candidate, precum și în cadrul ARLEM și CORLEAP;

25.

în calitate de reprezentant al autorităților locale și regionale, dorește să participe la Platforma societății civile și la Platforma sectorului privat și angajatorilor propuse în strategie;

26.

salută propunerea privind aprofundarea cunoștințelor referitoare la dimensiunea de gen a traficului de persoane și la grupurile vulnerabile. Astfel de cunoștințe ar fi foarte utile pentru autoritățile locale și regionale și personalul acestora, deoarece acestea sunt adesea primele care vin în contact cu traficul de persoane și cu consilierea victimelor acestuia;

27.

solicită Comisiei să nu se concentreze doar pe dimensiunea de gen a victimelor, ci să țină seama și de faptul că există diferențe clare de gen de partea cererii. Serviciile sexuale, care, pentru persoanele care fac trafic de persoane în scopul exploatării sexuale, sunt pe departe cea mai puternică forță motrice, sunt cerute în principal de bărbați. Trebuie să se țină seama de această inegalitate de gen în cadrul eforturile de aprofundare a cunoștințelor privind dimensiunea de gen a traficului de persoane.