52012AR1185

Language
- My EUR-Lex
- Sign in
- Register
- My recent searches (0)

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Search tips

Need more search options? Use the Advanced search

EUROPA
EUR-Lex home
EUR-Lex - 52012AR1185 - EN

Document 52012AR1185

Help

Avizul Comitetului Regiunilor privind „Detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii”

OJ C 17, 19.1.2013, p. 67–80 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

HTML

PDF

Official Journal

19.1.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 17/67

Avizul Comitetului Regiunilor privind „Detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii”

2013/C 17/12

COMITETUL REGIUNILOR

—	constată că în ultimii ani s-au dezvoltat fenomenele de detașare a lucrătorilor în Uniunea Europeană; subliniază totodată că numărul lucrătorilor detașați diferă foarte mult, atât în ceea ce privește statele membre de origine, cât și statele care primesc lucrători detașați;

—

consideră, în acest context, că, în prezent, este important să se adopte un instrument al Uniunii cu privire la detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii, care, simultan, să armonizeze controlul aplicării acesteia și să soluționeze problemele de fond care au fost evidențiate în urma hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene, care au dus la o interpretare restrictivă a Directivei 96/71/CE;

—

regretă că prezenta propunere a Comisiei Europene nu constituie o revizuire sau o reformare a Directivei 96/71/CE și, ca atare, nu este capabilă să trateze toate problemele de fond evidențiate de jurisprudență, în special cele legate de extinderea convențiilor colective, de extinderea „nucleului dur de norme aplicabile”, de aplicarea dispozițiilor mai favorabile ale țării gazdă sau de respectarea drepturilor sociale fundamentale, precum dreptul la grevă;

—	propune consolidarea responsabilității în solidar a angajatorului și a subcontractantului prin introducerea unei dispoziții care să limiteze numărul nivelurilor de subcontractare;

—	salută retragerea la 11 septembrie 2012 de către Comisie a propunerii de regulament (Monti II) cu privire la concilierea dreptului la grevă cu libertățile economice ale Uniunii Europene, bazată pe clauza de flexibilitate privind realizarea pieței interne (articolul 352 din TFUE).

Raportor

dl Alain HUTCHINSON Membru al Parlamentului Regiunii Bruxelles – Capitală

Documente de referință

Propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind executarea Directivei 96/71/CE privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii

COM(2012) 131 final

și

Propunerea de regulament al Consiliului privind exercitarea dreptului de a desfășura acțiuni colective în cadrul libertății de stabilire și a libertății de a presta servicii

COM(2012) 130 final

I. RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL REGIUNILOR

1.	susține inițiativele Comisiei Europene care vizează consolidarea dimensiunii sociale a pieței interne, în conformitate cu articolul 9 din Tratatul de la Lisabona, care asigură luarea în considerare a dimensiunii sociale în toate politicile Uniunii Europene;

Fenomenele în curs în domeniul detașării lucrătorilor

constată că în ultimii ani s-au dezvoltat fenomenele de detașare a lucrătorilor în Uniunea Europeană; potrivit Comisiei Europene, în fiecare an sunt detașați în jur de un milion de lucrători de către angajatorii lor dintr-un stat membru în altul; subliniază totodată că numărul lucrătorilor detașați diferă foarte mult, atât în ceea ce privește statele membre de origine, cât și statele care primesc lucrători detașați;

observă că sectoarele care necesită un aport semnificativ de mână de lucru sunt cele care solicită detașarea lucrătorilor în cea mai mare măsură. Sectorul construcțiilor și al lucrărilor publice este, din perspectivă istorică, cel care angajează cel mai mare număr de lucrători detașați (24% din detașările care au loc în Uniunea Europeană, potrivit datelor Comisiei Europene), acești salariați fiind în marea lor majoritate muncitori;

4.	subliniază că diferențele dintre salariile plătite în diferite state membre pot fi substanțiale;

Dimensiunea teritorială a detașării lucrătorilor

5.	atrage atenția asupra concentrării geografice a detașărilor specifice anumitor sectoare, regiunile transfrontaliere primind o parte importantă a declarațiilor de detașare;

consideră că regiunile, îndeosebi cele frontaliere, vor trebui să joace un rol mai substanțial în cadrul cooperării dintre autoritățile publice ale diferitelor țări, pe de o parte în scopul de a veghea asupra faptului că aceste detașări se efectuează într-un context de respect al drepturilor și al demnității persoanei și, pe de altă parte, în scopul schimbului de bune practici. În acest sens, regiunile respective ar trebui să dispună de mijloace adecvate pentru a-și îndeplini misiunile;

subliniază că domeniul de aplicare teritorial al convențiilor colective de muncă reprezintă una dintre condițiile aplicării acestora în cazul lucrătorilor detașați, astfel cum sunt definiți aceștia în Directiva 1996/71/CE, și că, în consecință, este necesar ca autoritățile competente să-i poată informa pe prestatorii de servicii și pe lucrătorii dintr-o altă țară detașați în aceste regiuni cu privire la conținutul acestor convenții și să garanteze aplicarea lor;

Necesitatea unui control mai bun al aplicării normelor în materie de detașare

subliniază că detașările lucrătorilor se efectuează adesea la limita reglementărilor în materie de muncă, de securitate socială, precum și a legislației fiscale. Printre mijloacele de eludare a obligațiilor legale se pot menționa:

—	angajările exclusiv în vederea detașării, prin societăți fictive, care permit stabilirea unui sediu în țara considerată țara de origine a detașării;

—	„falșii independenți”, care nu plătesc asigurări sociale și se sustrag aplicării condițiilor de muncă și de salarizare ale țării-gazdă, astfel cum prevede Directiva 96/71/CE, care nu se aplică decât în cazul salariaților;

—	instituirea unor platforme de lucrători detașați, practicată de anumite mari grupuri comerciale, prin crearea unei filiale într-un stat cu norme fiscale și sociale mai avantajoase din punct de vedere financiar și detașarea salariaților dinspre acesta;

—	recursul abuziv la detașare în posturi care sunt, în realitate, permanente;

—	nedeclararea detașării;

subliniază că studiile arată că, în anumite cazuri de detașare a lucrătorilor, nu se respectă condițiile legale minime de muncă și de încadrare în muncă aplicabile în statul membru gazdă și se încearcă eludarea reglementărilor în materie de securitate socială și a legislației fiscale;

având în vedere diferențele extreme constatate de Comisie în ce privește măsurile de control aplicate la nivel național de statele membre, respectiv de țările terțe care sunt părți la acordurile privind libera circulație a persoanelor, atrage atenția asupra importanței deosebite a standardelor de control comune. Totuși, posibilitățile de control pe care le dețin autoritățile naționale nu trebuie îngrădite de acestea;

10.

consideră, în acest context, că, în prezent, este important să se adopte un instrument al Uniunii cu privire la detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii, care, simultan, să armonizeze controlul aplicării acesteia și să soluționeze problemele de fond care au fost evidențiate în urma hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene menționate mai sus, în speță în cauzele Viking (Cauza C-438/05), Laval (Cauza C-341/05), Rüffert (Cauza C-346/06) și Luxembourg (Cauza C-319/06), care au dus la o interpretare restrictivă a Directivei 96/71/CE;

11.

prin urmare, salută proiectul de adoptare a unei propuneri de directivă în acest domeniu, însă regretă totodată că prezenta propunere a Comisiei Europene nu constituie o revizuire sau o reformare a Directivei 96/71/CE și, ca atare, nu este capabilă să trateze toate problemele de fond evidențiate de hotărârile menționate mai sus, în special pe cele legate de extinderea convențiilor colective, de extinderea „nucleului dur de norme aplicabile”, de aplicarea dispozițiilor mai favorabile ale țării gazdă sau de respectarea drepturilor sociale fundamentale, precum dreptul la grevă;

12.

atrage atenția asupra faptului că propunerea de directivă care îi este supusă atenției se limitează la enunțarea unor măsuri și mecanisme destinate îmbunătățirii și consolidării punerii în aplicare și asigurării respectării dispozițiilor Directivei 96/71/CE care, până în prezent, s-a dovedit insuficientă pentru combaterea dumpingului social și a fraudelor;

Libertățile economice nu trebuie să prevaleze în raport cu drepturile fundamentale

13.	salută retragerea la 11 septembrie 2012 de către Comisie a propunerii de regulament (Monti II) cu privire la concilierea dreptului la grevă cu libertățile economice ale Uniunii Europene, bazată pe clauza de flexibilitate privind realizarea pieței interne (articolul 352 din TFUE);

14.

este de acord cu analiza conform căreia dreptul la grevă nu trebuie să fie supus obiectivului complementar de realizare a pieței interne, deoarece este vorba de un principiu intangibil, garantat de Carta drepturilor fundamentale, și că, de altfel, lex specialis, cuprinsă în articolul 153 din Tratat, exclude în mod explicit dreptul la grevă din domeniul de aplicare al legislației comunitare;

15.

consideră însă că retragerea propunerii de regulament lasă nerezolvate o serie de chestiuni ridicate de jurisprudența Curții de Justiție. Solicită, prin urmare, elaborarea unei noi propuneri legislative care să garanteze în mod explicit că drepturile sociale fundamentale (dreptul la negocieri colective, dreptul la acțiune sindicală) nu pot fi limitate de libertățile economice (dreptul la liberă stabilire și libertatea de a presta servicii), precum și că libertățile economice nu pot justifica eludarea legilor și a practicilor naționale în domeniul social;

16.

amintește că 12 parlamente naționale (19 voturi) au recurs pentru prima oară la mecanismul de alertă timpurie împotriva Comisiei, în legătură cu această propunere de regulament, pe motiv că intră în conflict cu competențele naționale și că nu respectă principiile subsidiarității și proporționalității;

17.

consideră totuși că este necesar ca legislatorul UE să întreprindă măsuri pentru a clarifica raportul dintre „acțiunile colective” și libertatea de stabilire și de a presta servicii în cazul unor situații cu un caracter pur transnațional, cum ar fi o întreprindere cu filiale în mai multe state membre;

18.

apreciază, prin urmare, că, în condițiile în care Comisia și-ar fi menținut propunerea de regulament și având în vedere avizele motivate adoptate de parlamentele naționale, precum și pozițiile exprimate la nivel regional prin intermediul său, CoR ar fi putut analiza posibilitatea de a se pregăti să introducă o acțiune ex post împotriva acesteia pentru încălcarea principiului subsidiarității, atât în ceea ce privește alegerea temeiului juridic, cât și justificarea insuficientă a valorii adăugate a unei acțiuni a Uniunii în acest domeniu; atrage atenția Comisiei asupra faptului că Comitetul Regiunilor va urmări în continuare cu mare atenție respectarea principiului subsidiarității în acest domeniu;

19.	consideră că propunerea privind executarea Directivei 96/71/CE rămâne pe deplin valabilă și merită toată atenția sa;

20.

consideră că Directiva 96/71/CE consacră drepturi fundamentale, a căror punere în aplicare trebuie facilitată, că aceste drepturi, legate de demnitatea persoanei, au fost consolidate, de altfel, odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, care conferă de acum înainte o valoare juridică obligatorie Cartei drepturilor fundamentale, și că aceste drepturi nu trebuie să fie supuse rațiunii libertăților economice;

21.

regretă, în acest sens, că propunerea Comisiei nu a dat naștere unei dezbateri cu privire la alegerea temeiului juridic, temeiul juridic ales fiind „prestarea serviciilor” (articolul 62 TFUE, alături de articolul 53), ceea ce are drept consecință tratarea problemelor privind aplicarea Directivei 96/71/CE, din nou, din perspectiva libertăților economice și lipsa implicării depline a Comitetului Regiunilor și a Comitetului Economic și Social European, precum și a partenerilor sociali, la elaborarea unui text care îi privește direct;

Propunerea de directivă trebuie să țină seama de toate situațiile de detașare

22.

susține însă conținutul prezentei propuneri a Comisiei, combaterea dumpingului social și a fraudei în materie de detașare a lucrătorilor, precum și instituirea unor mecanisme de control al aplicării condițiilor de muncă și de salarizare în cazul lucrătorilor detașați. Cu toate acestea, propunerea prezentată nu satisface aceste obiective, motiv pentru care trebuie îmbunătățită în unele puncte esențiale;

23.

consideră că situațiile de detașare dinspre țări din afara Uniunii Europene care sunt luate în considerare în Directiva 96/71/CE ar merita să fie menționate în această propunere. De asemenea, după adoptarea sa, directiva ar trebui inclusă cât mai rapid în acquis-ul SEE și în acordul cu Elveția privind libera circulație a persoanelor;

24.

este conștient de constrângerile întâmpinate în realizarea controlului, cum ar fi obstacolele lingvistice, controlul detașărilor pe termen scurt, dificultatea obținerii de informații în alt stat membru, complexitatea punerii în practică a sancțiunilor, insuficiența mijloacelor de control de care dispun administrațiile naționale;

25.

susține, prin urmare, cu multă convingere adoptarea dispozițiilor din propunerea de directivă, care vizează suprimarea cât mai rapidă a acestor constrângeri și consolidarea mecanismelor de asigurare a aplicării măsurilor de control și a executării sancțiunilor, nu numai pentru ca aplicarea Directivei 96/71/CE să se facă mai eficient, ci și pentru ca aceasta să fie efectivă. În același timp este nevoie de o formulare mai clară a sistemului de executare transfrontalieră a hotărârilor judecătorești, în conformitate cu principiile în vigoare în materie de cooperare internațională și recunoaștere mutuală și executarea hotărârilor judecătorești, cu respectarea drepturilor procedurale ale fiecăruia;

26.

apreciază că, în cazul nerespectării Directivei 96/71/CE și a prezentei directive, dacă se dovedește, de exemplu, că un lucrător nu este detașat efectiv, întreprinderii în cauză va trebui să i se aplice legislația în vigoare în statul membru în care se prestează serviciul. Se va considera că toți lucrătorii implicați își exercită libertatea de circulație în conformitate cu articolul 45 TFUE;

Răspunderea în solidar: o dispoziție-cheie a propunerii de directivă, care ar merita să fie completată

27.

întâmpină favorabil dispozițiile care privesc răspunderea în solidar a angajatorului și a subcontractantului, mai ales în sectorul construcțiilor, și salută cu satisfacție faptul că opt state membre ale UE practică deja această răspundere în solidar (Austria, Germania, Spania, Finlanda, Franța, Italia, Țările de Jos și Belgia). Totuși, această abordare nu este suficientă pentru o prevenire eficientă a abuzurilor, ci ar trebui mai degrabă să se asigure că toate întreprinderile care abuzează sau profită de detașarea lucrătorilor sunt, de asemenea, trase la răspundere pentru aceste fapte;

28.

consideră că ar fi potrivit să se adauge la această dispoziție cu privire la răspunderea în solidar o dispoziție care să vizeze limitarea numărului de niveluri de subcontractare, ceea ce ar reduce riscurile de derivă în ceea ce privește detașarea lucrătorilor. În plus, ar fi utilă o mai bună înregistrare a întreprinderilor subcontractante;

Rolul proactiv al actorilor sociali în controlul aplicării dispozițiilor legale în domeniu

29.	susține dispozițiile propuse de Comisia Europeană care vizează acordarea unui rol-cheie actorilor din cadrul sindicatelor și al partenerilor sociali, precum și inspectoratelor de muncă. În același timp, trebuie însă să se țină seama de diferențele dintre sistemele din diferitele state membre;

30.	consideră că ar fi important să se consolideze acest rol, acordându-li-se organelor competente însărcinate cu controlul aplicării dispozițiilor legale din statele membre dreptul de a face schimb de practici în materie de control, pentru a-și coordona mai bine eforturile în acest domeniu;

31.

consideră, totodată, că reprezentanții salariaților, în special membrii comitetelor europene de întreprindere, îndeosebi cei din întreprinderile din domeniul construcțiilor, ar trebui, de asemenea, menționați în rândul actorilor-cheie; de exemplu, pe marile șantiere, coordonarea dintre structurile reprezentative poate fi, la rândul ei, o pârghie de informare și de alertă. Aceste inițiative ale reprezentanților salariaților sunt cu atât mai legitime cu cât numeroase întreprinderi comunică cu privire la politica lor în domeniul responsabilității sociale (RSI);

Textul propunerii necesită clarificări pentru o bună aplicare a dispozițiilor sale

32.

atrage atenția asupra faptului că judecătorul de la nivel național va juca un rol important în punerea în aplicare pe teren a propunerii de directivă și că, prin urmare, aceasta trebuie să conțină dispoziții clare și precise pentru a nu crea noi incertitudini în interpretarea textului de către diferiții judecători naționali și a multiplica întrebările preliminare înaintate Curții de Justiție a Uniunii Europene;

33.

consideră, din aceste motive, că anumiți termeni conținuți în propunerea de directivă vor trebui clarificați și definiți clar. De exemplu, trebuie definite clar condițiile de detașare a lucrătorilor, astfel încât angajații să nu suporte efectele juridice ale abuzurilor. Ar trebui clarificată, de exemplu, și chestiunea utilizării a doi termeni diferiți pentru desemnarea conceptului de „detașat temporar” în unele versiuni lingvistice (de exemplu în versiunea franceză: „provisoirement détaché” („detașat provizoriu”) și „temporairement détaché” („detașat temporar”) (1) sau utilizarea termenului „eficient” căruia ar trebui să i se asocieze cel de „cu efect” sau, la fel, noțiunea de „set fundamental de condiții de muncă”, inexistentă în Directiva 96/71/CE;

34.

din aceleași motive, atrage atenția asupra preambulului propunerii (considerentul 5), care subliniază că relația între Directiva 96/71/CE și Regulamentul (CE) nr. 593/2008 privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale trebuie să fie mai bine clarificată, fără ca acestei necesități de clarificare să i se ofere un răspuns în partea dispozitivă a propunerii;

Necesitatea eliminării oricărei confuzii în ceea ce privește aplicarea textelor

35.

consideră că preambulul propunerii poate alimenta, în consecință, confuzia cu privire la legea aplicabilă contractului de muncă (cea a țării de origine sau cea a țării-gazdă). Dacă este adevărat, așa cum subliniază considerentul 6, că propunerea nu privește în mod direct legislația aplicabilă în virtutea articolului 8 din Regulamentul Roma I, este necesar să se sublinieze că nici directiva din 1996 nu intenționa să modifice această dispoziție (articolul 6 din Convenția de la Roma din 1980, în momentul respectiv), ci să precizeze condițiile de aplicare a normelor de aplicare imediată, astfel cum sunt definite acestea la articolul 9 din Regulamentul Roma I (articolul 7 din Convenția de la Roma din 1980, în momentul respectiv);

36.	va veghea ca propunerea de directivă să nu modifice spiritul și obiectivul Directivei 96/71/CE;

37.

apreciază că cerința respectării de către ofertant a dispozițiilor Directivei 96/71/CE ar trebui să constituie un criteriu de atribuire a contractelor de achiziții publice sau private și că trebuie să fie posibilă, așa cum este cazul deja în prezent, excluderea ofertantului vizat în cazul unor abuzuri grave;

38.	subscrie la intenția Comisiei de a apropia legislațiile statelor membre cu privire la aplicarea transfrontalieră a amenzilor și a sancțiunilor administrative impuse.

II. RECOMANDĂRI DE AMENDAMENTE

Amendamentul 1

Preambul

Prima liniuță

Textul propus de Comisie	Amendamentul CoR
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 53 alineatul (1) și articolul 62,	având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 53 153 alineatul (1) litera b) și articolul 62,

Expunere de motive

Condițiile de muncă și de încadrare în muncă țin, în general, de negocierile colective și deci de autonomia partenerilor sociali, aceștia din urmă având, pe de altă parte, un rol-cheie de jucat în controlul aplicării normelor convenite în acest domeniu. Din aceste motive, articolul 153 alineatul (1) litera b) din tratat, care vizează în mod expres inițiativele Uniunii în ceea ce privește condițiile de muncă, constituie temeiul juridic cel mai adecvat. De altfel, fiind vorba de o propunere de directivă privind aplicarea directivei 96/71/CE, bazată pe temeiul juridic „prestarea de servicii”, hotărârile Curții de Justiție în materie de alegere a temeiului juridic nu interzic în mod expres utilizarea unui temei juridic mai adecvat pentru adoptarea acestei propuneri.

Amendamentul 2

Considerentul 3

Textul propunerii Comisiei

Amendamentul CoR

Cu privire la lucrătorii detașați temporar pentru a efectua activități în vederea prestării de servicii într-un alt stat membru decât cel în care aceștia își desfășoară activitatea în mod obișnuit, Directiva 96/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii stabilește un set fundamental de condiții de muncă și de încadrare în muncă clar definite care trebuie respectate de către prestatorul de servicii în statul membru în care are loc detașarea, pentru a asigura o protecție minimă a lucrătorilor detașați în cauză.

Cu privire la lucrătorii detașați temporar pentru a efectua activități în vederea prestării de servicii într-un alt stat membru decât statul pe teritoriul căruia decât cel în care aceștia își desfășoară activitatea în mod obișnuit, Directiva 96/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii stabilește un set fundamental de condiții de muncă și de încadrare în muncă clar definite care trebuie respectate de către prestatorul de servicii în statul membru în care are loc detașarea, pentru a asigura o protecție minimă a lucrătorilor detașați în cauză.

Expunere de motive

Modificarea nu are exclusiv un caracter semantic, ci are ca scop asigurarea coerenței cu conceptele folosite în Directiva 96/71/CE. Modificarea preia textual formularea considerentului 3 al Directivei 96/71/CE, care utilizează termenul „temporar” și nu „provizoriu” (termen, de altfel, mai puțin precis din punct de vedere juridic decât cel de „temporar”) (2), cum o face, de altfel, și considerentul 5 al prezentei propuneri, și nu se limitează la detașarea dintre statele membre, așa cum o face prezenta propunere prin formularea considerentelor sale. Dacă domeniul de aplicare al prezentei propuneri este acesta, ea se depărtează de intenția legiuitorului din 1996, care utilizează termenii „pe teritoriul unui stat membru altul decât statul în care…” (considerentul 3 din Directiva 96/71/CE) și nu „într-un alt stat membru decât cel în care…” așa cum face prezenta propunere de directivă, pentru a ține seama și de fenomenele de detașare dinspre țări terțe. Din considerente de securitate juridică, este oportună reținerea acestui principiu în considerentele prezentei propuneri.

Amendamentul 3

Considerentul 6

Textul propunerii Comisiei

Amendamentul CoR

La fel ca și în cazul Directivei 96/71/CE, prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere aplicării legislației care, în conformitate cu articolul 8 din Regulamentul Roma I, se aplică contractelor individuale de muncă sau aplicării Regulamentului nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială și a Regulamentului nr. 987/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială.

La fel ca și în cazul Directivei 96/71/CE, prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere aplicării legislației care, în conformitate cu articolul 8 din Regulamentul Roma I, se aplică contractelor individuale de muncă, aplicării dispozițiilor imperative ale statului membru care primește lucrătorii detașați, în virtutea articolului 9 din Regulamentul Roma I, sau aplicării Regulamentului nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială și a Regulamentului nr. 987/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială.

Expunere de motive

Această adăugire este importantă, deoarece contribuie la eliminarea oricărei confuzii cu privire la domeniul de aplicare al Directivei 96/71/CE și la modul în care aceasta intră în relație cu dreptul privat internațional. Într-adevăr, Directiva 96/71/CE nu privește în mod direct aplicarea legii care, în conformitate cu articolul 8 al Regulamentului Roma I, se aplică contractelor individuale de muncă, ci prevede în mod expres, în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul Roma I, aplicarea normelor imperative ale țării-gazdă (oricare ar fi legea aplicabilă contractului) în cazul lucrătorilor detașați. A nu sublinia sau a nu afirma limpede aici acest lucru ar putea constitui o sursă de neînțelegeri cu riscul îndepărtării de spiritul și litera Directivei 96/71/CE.

Amendamentul 4

Considerentul 14

Textul propunerii Comisiei	Amendamentul CoR
Ar trebui să devină mai concrete obligațiile statelor membre de a difuza cât mai larg informațiile privind condițiile de muncă și de încadrare în muncă și de a permite accesul eficace la acestea, nu doar prestatorilor de servicii din alte state membre, ci și lucrătorilor detașați în cauză.	Ar trebui să devină mai concrete obligațiile statelor membre de a difuza cât mai larg informațiile privind condițiile de muncă și de încadrare în muncă și de a permite accesul eficace și gratuit la acestea, nu doar prestatorilor de servicii din alte state membre, ci și lucrătorilor detașați în cauză.

Expunere de motive

Pentru a fi cu adevărat accesibilă, informația trebuie să fie în primul rând gratuită.

Amendamentul 5

Articolul 1, un nou alineat, (3)

Textul propunerii Comisiei

Amendamentul CoR

Articolul 1

Obiect

[…]

Articolul 1

Obiect

[…]

3. Prezenta directivă va trebui să respecte, în ceea ce privește aplicarea și executarea condițiilor de muncă și de încadrare în muncă a lucrătorilor detașați, dispozițiile articolului 1 alineatul (4) din Directiva 96/71/CE, care afirmă: „Întreprinderile dintr-un stat membru nu se pot bucura de un tratament mai favorabil decât cele înființate în statul membru respectiv” (3).

Expunere de motive

Prezentul amendament își are pe deplin locul dacă se are în vedere faptul că prezenta propunere de directivă nu trebuie să modifice arhitectura Directivei 96/71/CE; legiuitorul a introdus articolul 1 alineatul (4) pentru a evita riscurile de dumping social generat de țări terțe. Din același motiv, ar fi oportună evitarea situației în care aplicarea strictă a Directivei 96/71/CE s-ar limita la detașarea lucrătorilor între statele membre, lăsând astfel calea deschisă pentru eventuale fraude sau eludări ale legii, prin intermediul statelor terțe. Statele membre vor trebui deci să fie atente și să ia măsurile necesare pentru a împiedica astfel de eludări ale legii, care ar constitui breșe în dispozitivul de control instituit.

Amendamentul 6

Articolul 3

Textul propunerii Comisiei

Amendamentul CoR

Articolul 3

Prevenirea abuzurilor și eludărilor

1. Pentru a permite punerea în aplicare, aplicarea și executarea Directivei 96/71/CE, autoritățile competente iau în considerare elementele factuale care caracterizează activitățile desfășurate de o întreprindere în statul în care aceasta este stabilită, în scopul de a stabili dacă îndeplinește în mod real activități semnificative, altele decât cele pur interne de gestionare și/sau administrative. Aceste elemente pot include:

(a)	locul în care întreprinderea își are sediul social și administrația, locul în care deține birourile, plătește impozite, este autorizată să își exercite activitatea sau este înregistrată la camerele de comerț sau organismele profesionale,

(b)	locul de recrutare a lucrătorilor detașați;

(c)	legea aplicabilă contractelor încheiate de întreprindere cu lucrătorii acesteia, pe de o parte, și cu clienții, pe de altă parte;

(d)	locul în care întreprinderea își exercită activitatea de bază, precum și locul în care angajează personal administrativ,

(e)	numărul anormal de redus de contracte executate și/sau mărimea cifrei de afaceri realizate în statul membru de stabilire.

Evaluarea acestor elemente se adaptează fiecărui caz în parte și trebuie să țină cont de natura activităților efectuate de întreprindere în statul membru în care este stabilită.

Articolul 3

Prevenirea abuzurilor și eludărilor

(a)

statul membru în care întreprinderea își exercită activitatea profesională principală, măsurată în unități de timp pe salariat și locul în care întreprinderea își are sediul social și administrația, locul în care deține birourile, plătește impozite, este autorizată să își exercite activitatea sau este înregistrată la camerele de comerț sau organismele profesionale,

(b)	locul de recrutare a lucrătorilor detașați;

(c)	legea aplicabilă contractelor încheiate de întreprindere cu lucrătorii acesteia, pe de o parte, și cu clienții, pe de altă parte;

(d)	locul în care întreprinderea își exercită activitatea de bază, precum și locul în care angajează personal administrativ,

(e)	numărul anormal de redus de contracte executate și/sau mărimea cifrei de afaceri realizate în statul membru de stabilire.

Evaluarea acestor elemente se adaptează fiecărui caz în parte și trebuie să țină cont de natura activităților efectuate de întreprindere în statul membru în care este stabilită.

2. Pentru a evalua dacă un lucrător detașat temporar își desfășoară munca pe teritoriul unui stat membru, altul decât cel în care lucrează în mod obișnuit, se examinează toate elementele factuale care caracterizează această muncă și situația lucrătorului.

Aceste elemente pot include:

(a)	munca se desfășoară pentru o perioadă de timp limitat în alt stat membru;

(b)	detașarea se efectuează în alt stat membru decât statul în care sau din care lucrătorul detașat își desfășoară în mod obișnuit activitatea, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 593/2008 și/sau Convenția de la Roma;

(c)	lucrătorul detașat se întoarce sau se așteaptă că își va relua munca în statul membru din care a fost detașat, după finalizarea muncii sau prestarea de servicii pentru care a fost detașat;

(d)	cheltuielile de deplasare, de cazare și de masă sunt asigurate sau rambursate de angajatorul care detașează lucrătorul și, în acest caz, modul în care se realizează acest lucru; precum și

(e)	orice perioade repetate anterioare în care postul a fost ocupat de același sau de un alt lucrător (detașat).

Toate elementele factuale menționate mai sus nu au decât o valoare indicativă în evaluarea globală care trebuie realizată și, prin urmare, nu pot fi considerați separat. Criteriile trebuie să fie adaptate fiecărui caz în parte și trebuie să țină cont de specificitatea situației.

2. Evaluarea acestor elemente contribuie la definirea lucrătorului detașat în statul membru pe teritoriul căruia este detașat acesta, așa cum se prevede la articolul 2 alineatul (2) din Directiva 96/71/CE a Parlamentului privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii

2 3. Pentru a evalua dacă un lucrător detașat temporar își desfășoară munca pe teritoriul unui stat membru, altul decât cel în care lucrează în mod obișnuit, se examinează toate elementele factuale care caracterizează această muncă și situația lucrătorului.

Aceste elemente pot include:

(a)	munca se desfășoară pentru o perioadă de timp limitat în alt stat membru;

(b)	detașarea se efectuează în alt stat membru decât statul în care sau din care lucrătorul detașat își desfășoară în mod obișnuit activitatea, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 593/2008 și/sau Convenția de la Roma;

(c)	lucrătorul detașat se întoarce sau se așteaptă că își va relua munca în statul membru din care a fost detașat, după finalizarea muncii sau prestarea de servicii pentru care a fost detașat;

(d)

pentru a-și dovedi apartenența la sistemul de asigurări sociale al statului membru de proveniență, lucrătorul detașat trebuie să fie în posesia unui formular A1 valabil. Acest formular nu poate fi emis cu efect retroactiv și trebuie furnizat de la începutul perioadei de detașare și înaintea oricărei inspecții;

(d e)

cheltuielile de deplasare, de cazare și de masă sunt asigurate sau rambursate de angajatorul care detașează lucrătorul și, în acest caz, modul în care se realizează acest lucru; precum și

(e f)

orice perioade repetate anterioare în care postul a fost ocupat de același sau de un alt lucrător (detașat).

Expunere de motive

Această dispoziție are ca scop împiedicarea creării de întreprinderi ale căror activități în statul membru în care își au sediul nu sunt decât de formă, vizând exclusiv eludarea normelor cu privire la condițiile de muncă în vigoare în statul membru gazdă.

Articolul 2 alineatul (2) din Directiva 96/71/CE are ca scop eliminarea posibilității ca lucrătorii detașați dintr-un stat (inclusiv dintr-un stat nemembru) să fie considerați ca fiind independenți și să se sustragă astfel domeniului de aplicare a directivei. Ar fi, de exemplu, suficient ca un lucrător salariat care exercită o activitate în sectorul construcțiilor într-un stat A să fie transformat în lucrător independent de către angajatorul lui în statul A pentru ca acesta să fie scutit de obligațiile care decurg din directivă în statul membru B, în care este detașat lucrătorul respectiv. Pentru a se evita acest tip de fraudă, directiva din 1996 i-a încredințat țării pe teritoriul căreia se efectuează prestația (în cazul dat, statul membru B) sarcina de a defini noțiunea de lucrător și, deci, de a stabili relația de muncă din perspectiva legislației sale interne. Singurul punct slab în această construcție juridică constă în dificultatea de a aplica în mod concret principiul astfel stabilit: lista elementelor enumerate la articolul 4 va constitui cu siguranță un set de indicatori care să faciliteze aplicarea concretă a articolului 2 alineatul (2) din Directiva 96/71/CE.

Amendamentul 7

Nou articol 3 bis

Textul propunerii Comisiei

Amendamentul CoR

Sancțiuni în caz de nerespectare a legii

În cazul nerespectării articolului 3 din Directiva 96/71/CE sau a articolelor corespunzătoare ale prezentei directive, întreprinderea în cauză și lucrătorii săi sunt supuși dispozițiilor legale în vigoare în statul membru în care este prestat serviciul. Se va considera că toți lucrătorii implicați își exercită libertatea de circulație în conformitate cu articolul 45 TFUE.

În acest caz, statul membru gazdă poate solicita imediat dovezi conform cărora lucrătorii în cauză beneficiază de un tratament echivalent cu cel al resortisanților acestui stat membru din punctul de vedere al condițiilor de muncă și de încadrare în muncă și al drepturilor sociale aferente, în conformitate cu articolul 45 TFUE.

Amendamentul 8

Articolul 5 alineatul (1)

Textul propunerii Comisiei

Amendamentul CoR

Statele membre iau măsurile corespunzătoare pentru a garanta faptul că informațiile privind condițiile de muncă și de încadrare în muncă menționate la articolul 3 din Directiva 96/71/CE care trebuie să fie aplicate și respectate de prestatorii de servicii sunt puse la dispoziție pe scară largă, într-un mod clar, lipsit de ambiguitate și ușor accesibil de la distanță și prin mijloace electronice, în formate și după standarde informatice care asigură accesul persoanelor cu handicap și pentru a garanta că birourile de legătură sau celelalte organisme naționale competente menționate la articolul 4 din Directiva 96/71/CE sunt în măsură să își îndeplinească sarcinile în mod eficient.

Statele membre iau măsurile corespunzătoare pentru a garanta faptul că informațiile privind condițiile de muncă și de încadrare în muncă menționate la articolul 3 din Directiva 96/71/CE care trebuie să fie aplicate și respectate de prestatorii de servicii sunt puse la dispoziție cu titlu gratuit, pe scară largă, într-un mod clar, transparent, lipsit de ambiguitate și ușor accesibil de la distanță și prin mijloace electronice, în formate și după standarde informatice care asigură accesul persoanelor cu handicap și pentru a garanta că birourile de legătură sau celelalte organisme naționale competente menționate la articolul 4 din Directiva 96/71/CE sunt în măsură să își îndeplinească sarcinile în mod eficient.

Expunere de motive

Pentru a fi cu adevărat accesibilă, informația trebuie să fie în primul rând gratuită.

Amendamentul 9

Articolul 7 alineatul (4)

Textul propunerii Comisiei

Amendamentul CoR

Obligația stabilită la alineatele (1) și (2) nu implică obligația statului membru de stabilire de a efectua verificări și controale factuale pe teritoriul statului membru gazdă unde se prestează serviciul. Astfel de verificări și controale sunt efectuate, în cazul în care este necesar, de către autoritățile statului membru gazdă, la cererea autorităților competente din statul membru de stabilire, în conformitate cu articolul 10 și cu respectarea atribuțiilor de control prevăzute în legislația, practicile și procedurile administrative naționale ale statului membru gazdă și care respectă dreptul Uniunii.

Expunere de motive

Obiectivul urmărit este eliminarea obstacolelor procedurale la efectuarea controalelor atât în cadrul statului membru de stabilire, cât și în statul membru gazdă.

Amendamentul 10

Articolul 9 alineatul (1), porțiunea introductivă

Textul propunerii Comisiei	Amendamentul CoR
Statele membre nu pot impune decât următoarele cerințe administrative și măsuri de control:	Statele membre nu pot impune decât Pentru a îmbunătăți aplicarea articolelor 3 și 5 ale Directivei 96/71/CE, statul membru gazdă impune cel puțin următoarele cerințe administrative și măsuri de control:

Expunere de motive

În loc să se propună, așa cum o face Comisia, cerințe maxime, se sugerează stabilirea unor cerințe minime. Această logică inversă este de altfel coerentă cu dispozițiile articolului 12 alineatul (3) din propunerea Comisiei Europene.

Amendamentul 11

Articolul 9 alineatul (1) litera a)

Textul propunerii Comisiei

Amendamentul CoR

obligația pentru un prestator de servicii stabilit în alt stat membru de a efectua o simplă declarație către autoritățile competente naționale responsabile, cel târziu la începutul furnizării serviciilor; această declarație se referă doar la indică faptul că identitatea prestatorului de servicii a luat cunoștință de condițiile minime de muncă și de încadrare în muncă prevăzute la articolul 3 din Directiva 96/71/CE în statul membru în care sunt prestate serviciile și că le va respecta., la prezența unuia sau mai multor lucrători detașați clar identificabili, precum și la numărul prevăzut de lucrători detașați, Ea indică cel puțin durata detașării, prima zi a perioadei de detașare, identitatea prevăzută și numărul lucrătorilor detașați, precum și locul în care își vor desfășura aceștia activitatea pe teritoriul statului membru gazdă se află aceștia, și serviciile care justifică detașarea;

Expunere de motive

Clarificarea cerințelor pe care trebuie să le îndeplinească declarația prestatorului de servicii.

Amendamentul 12

Articolul 9 alineatul (1) litera b)

Textul propunerii Comisiei

Amendamentul CoR

obligația de a deține sau de a pune la dispoziție și/sau de a păstra copii în format de hârtie sau electronic ale contractului de muncă (sau un document echivalent în sensul Directivei 91/533, inclusiv, în cazul în care este necesar sau relevant, informațiile suplimentare menționate la articolul 4 din directiva respectivă), fișe de prezență, fișe de salariu, precum și dovada de plată a salariilor, formularul A1 ca dovadă a apartenenței la sistemul de asigurări sociale în statul membru de origine, evaluarea obligatorie a riscurilor în materie de securitate și sănătate la locul de muncă în conformitate cu Directiva 89/391/CE și, în cazul în care lucrătorul detașat este un resortisant al unei țări terțe, copia permisului de muncă și a autorizației de ședere, precum și orice alte documente necesare pentru verificarea respectării Directivei 96/71/CE și a prezentei directive, sau copiile documentelor echivalente pe perioada detașării într-un loc accesibil și identificabil în mod clar pe teritoriul său, cum ar fi locul de muncă sau șantierul, sau pentru lucrătorii mobili din sectorul transporturilor, baza de operațiuni sau vehiculul cu care este furnizat serviciul;

Expunere de motive

Notă: corelat cu amendamentul la articolul 3 alineatul (2).

Amendamentul 13

Articolul 11, un nou alineat, (4)

Textul propunerii Comisiei

Amendamentul CoR

Articolul 11

Apărarea drepturilor – facilitarea plângerilor – plățile restante

[…]

3. Statele membre se asigură că sindicatele și alte părți terțe, cum ar fi asociațiile, organizațiile și alte entități juridice care au, în conformitate cu criteriile prevăzute de dreptul intern, interese legitime pentru a asigura respectarea dispozițiilor prezentei directive, pot să inițieze, în numele sau în sprijinul lucrătorilor detașați sau al angajatorului lor și cu aprobarea acestora, orice procedură judiciară sau administrativă prevăzută, în vederea punerii în aplicare a prezentei directive și/sau executării obligațiilor în temeiul prezentei directive.

Articolul 11

Apărarea drepturilor – facilitarea plângerilor – plățile restante

[…]

4. Reprezentanții lucrătorilor, în special membrii comitetelor europene din întreprinderile active în sectorul construcțiilor, au dreptul să alerteze în orice moment sindicatele și autoritățile competente în materie de control al aplicării legii cu privire la orice situație de detașare care ridică dubii serioase referitoare la respectarea condițiilor de muncă și de încadrare în muncă ale lucrătorilor detașați.

5. 4. Alineatele (1) și (3) se aplică fără a aduce atingere normelor naționale privind termenele de prescripție sau termenele limită de introducere a unor acțiuni similare și a normelor naționale de procedură privind reprezentarea și apărarea în fața instanțelor.

Expunere de motive

Reprezentanții salariaților din întreprinderi și mai ales membrii comitetelor europene de întreprindere sunt în contact imediat cu realitățile din cadrul diverselor întreprinderi și structuri din statele membre. Observatori veritabili ai relațiilor de muncă la fața locului sau la nivel transnațional, ei ar trebui să dispună, în această calitate, de un drept de alertă în caz de fraudă cu privire la aplicarea textelor privitoare la detașarea lucrătorilor.

Amendamentul 14

Articolul 12 alineatul (1)

Textul propunerii Comisiei

Amendamentul CoR

Articolul 12

Subcontractare – Răspunderea individuală și în solidar

Cu privire la activitățile de construcție la care se face referire în anexa la Directiva 96/71/CE, pentru toate situațiile de detașare prevăzute la articolul 1 alineatul (3) din Directiva 96/71/CE, statele membre trebuie să se asigure, pe o bază de nediscriminare cu privire la protecția drepturilor echivalente ale angajaților subcontractanților direcți stabiliți pe teritoriul lor, că contractantul al cărui angajator (prestator de servicii sau întreprindere de muncă temporară sau agenție de plasare) este un subcontractant direct poate, în plus față de sau în locul angajatorului, să fie considerat răspunzător de către lucrătorul detașat și/sau fondurile comune sau instituțiile partenerilor sociali pentru neplata:

Articolul 12

Subcontractare – Răspunderea individuală și în solidar

Cu privire la activitățile de construcție la care se face referire în anexa la Directiva 96/71/CE, pentru toate situațiile de detașare prevăzute la articolul 1 alineatul (3) din Directiva 96/71/CE, statele membre trebuie să se asigure, Fiecare stat membru adoptă, pe o bază de nediscriminare, toate măsurile necesare pentru a garanta că o întreprindere care desemnează o altă întreprindere pentru furnizarea de servicii răspunde cu privire la protecția drepturilor echivalente ale angajaților subcontractanților direcți stabiliți pe teritoriul lor, că contractantul al cărui angajator (prestator de servicii sau întreprindere de muncă temporară sau agenție de plasare) este un subcontractant direct poate, în plus față de sau în locul angajatorului, de îndeplinirea obligațiilor care revin unei asemenea întreprinderi sau contractant ori agent de muncă desemnat de această întreprindere. să fie considerat răspunzător de către lucrătorul detașat și/sau fondurile comune sau instituțiile partenerilor sociali pentru neplata:

Expunere de motive

Nu există motive pentru limitarea reglementării lanțurilor de subcontractare la sectorul construcțiilor. Clarificarea obligațiilor impuse.

Amendamentul 15

Articolul 12 alineatul (2)

Textul propunerii Comisiei

Amendamentul CoR

Statele membre prevăd că un contractant care și-a îndeplinit obligațiile de diligență nu va fi considerat răspunzător în temeiul alineatului (1). Aceste sisteme trebuie să fie aplicate în mod transparent, nediscriminatoriu și proporțional. Ele pot necesita măsuri preventive luate de contractant în ceea ce privește dovezile furnizate de către subcontractant privind principalele condiții de muncă aplicabile lucrătorilor detașați, astfel cum sunt menționate la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 96/71/CE, inclusiv privind fișele de plată și plata salariilor, respectarea obligațiilor de securitate socială și/sau a obligațiilor fiscale în statul membru de stabilire și respectarea normelor aplicabile privind detașarea lucrătorilor.

Statele membre prevăd că un contractant care și-a îndeplinit obligațiile de diligență nu va fi considerat răspunzător în temeiul alineatului (1). Aceste s Sistemele aferente trebuie să fie aplicate în mod transparent, nediscriminatoriu și proporțional. Ele pot necesita măsuri preventive luate de contractant în ceea ce privește dovezile furnizate de către subcontractant privind principalele condiții de muncă aplicabile lucrătorilor detașați, astfel cum sunt menționate la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 96/71/CE, inclusiv privind fișele de plată și plata salariilor, respectarea obligațiilor de securitate socială și/sau a obligațiilor fiscale în statul membru de stabilire și respectarea normelor aplicabile privind detașarea lucrătorilor.

Expunere de motive

Nu există la nivelul UE o definiție a noțiunii de „obligații de diligență”. Obiectivul este, totodată, să se evite deresponsabilizarea contractantului în legătură cu verificarea respectării condițiilor de muncă de către subcontractant.

Amendamentul 16

Articolul 12 alineatul (3)

Textul propunerii Comisiei

Amendamentul CoR

Statele membre pot, în conformitate cu legislația Uniunii, să prevadă norme mai stricte în legislația națională privind răspunderea, în mod nediscriminatoriu și proporțional, în ceea ce privește domeniul de aplicare și tipul răspunderii subcontractantului. Statele membre pot, de asemenea, în conformitate cu legislația Uniunii, să prevadă această răspundere în alte sectoare decât cele prevăzute în anexa la Directiva 96/71/CE. Statele membre pot, în aceste cazuri, să prevadă că un contractant care și-a îndeplinit obligațiile de diligență, astfel cum sunt definite în legislația națională, nu va fi considerat răspunzător.

Expunere de motive

Amendamentul 17

Articolul 12, nou alineat, (4)

Textul propunerii Comisiei

Amendamentul CoR

4a.	În absența unui acord între partenerii sociali din sectorul respectiv care să stabilească un număr limitat de niveluri de subcontractare, acesta este limitat la trei;

Expunere de motive

Acest amendament este consecința punctului 28 al recomandărilor politice ale avizului.

Amendamentul 18

Articolul 18, un nou articol după articolul 18

Textul propunerii Comisiei

Amendamentul CoR

Nou articol

Clauză de menținere a nivelului de protecție

Punerea în aplicare a prezentei directive nu constituie în nicio situație temei suficient pentru a justifica o reducere a nivelului general de protecție a lucrătorilor din domeniile reglementate de prezenta directivă. Această aplicare nu aduce atingere drepturilor statelor membre și/sau patronatelor și sindicatelor de a adopta, ținând seama de evoluția circumstanțelor, acte cu putere de lege, norme administrative sau clauze contractuale diferite de cele existente la data adoptării prezentei directive, cu condiția ca acestea să respecte cerințele minime prevăzute în prezenta directivă.

Expunere de motive

Această clauză, numită „de menținere a nivelului de protecție”, se introduce în prezent în numeroase directive ale UE și vizează o mai bună aplicare a acestora în statele membre. Transpunerea unei directive într-un stat membru nu trebuie să aibă ca efect diminuarea nivelului de protecție existent în domeniile în care se aplică directiva, în speță în ceea ce privește răspunderea în solidar prevăzută la articolul 12 al prezentei directive.

Amendamentul 19

Articolul 21

Textul propunerii Comisiei

Amendamentul CoR

Articolul 21

Raportarea

Nu mai târziu de cinci ani de la expirarea termenului de transpunere, Comisia înaintează un raport Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social European cu privire la punerea în aplicare a dispozițiilor prezentei directive și formulează, după caz, propuneri adecvate.

Articolul 21

Raportarea

Nu mai târziu de cinci ani de la expirarea termenului de transpunere, Comisia înaintează un raport Parlamentului European, Consiliului, și Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor cu privire la punerea în aplicare a dispozițiilor prezentei directive și formulează, după caz, propuneri adecvate.

Expunere de motive

Solicitare coerentă cu aceea de a opta pentru articolul 153 TFUE ca temei juridic al propunerii de directivă.

Bruxelles, 29 noiembrie 2012

Președintele Comitetului Regiunilor

Ramón Luis VALCÁRCEL SISO

(1) Nota traducătorului: Observația nu se aplică versiunii în limba română, în care a fost folosită exclusiv noțiunea de „detașat temporar”.

(2) Nota traducătorului: Versiunea română a propunerii folosește numai termenul „temporar”; restul amendamentului se aplică și versiunii în limba română.

(3) Nota traducătorului: traducerea corectă a textului articolului 1 alineatul (4) din Directiva 96/71/CE este după cum urmează: „Întreprinderile dintr-un stat ne membru nu se pot bucura de un tratament mai favorabil decât cele înființate în statul membru respectiv într-un stat membru”.

Top