EUR-Lex Access to European Union law
This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 62012CB0156
Case C-156/12: Order of the Court (Sixth Chamber) of 13 June 2012 (reference for a preliminary ruling from the Landesgericht Salzburg — Austria) — GREP GmbH v Freitstaat Bayern (First subparagraph of Article 104(3) of the Rules of Procedure — Charter of Fundamental Rights of the European Union — Articles 47 and 51(1) — Implementation of European Union law — Action against a decision holding that a ruling delivered in another Member State ordering enforcement procedures was enforceable — Effective judicial protection — Right of access to courts — Legal aid — National legislation refusing legal aid to legal persons)
Cauza C-156/12: Ordonanța Curții (Camera a șasea) din 13 iunie 2012 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Landesgericht Salzburg — Austria) — GREP GmbH/Freitstaat Bayern [Articolul 104 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul de procedură — Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene — Articolul 47 și articolul 51 alineatul (1) — Punerea în aplicare a dreptului Uniunii — Acțiune exercitată împotriva unei hotărâri de constatare a forței executorii a unei hotărâri pronunțate într-un alt stat membru și prin care se dispun măsuri de sechestru — Protecție juridicțională efectivă — Dreptul de acces la o instanță judecătorească — Asistență juridică gratuită — Reglementare națională care nu permite acordarea asistenței juridice gratuite persoanelor juridice]
Cauza C-156/12: Ordonanța Curții (Camera a șasea) din 13 iunie 2012 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Landesgericht Salzburg — Austria) — GREP GmbH/Freitstaat Bayern [Articolul 104 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul de procedură — Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene — Articolul 47 și articolul 51 alineatul (1) — Punerea în aplicare a dreptului Uniunii — Acțiune exercitată împotriva unei hotărâri de constatare a forței executorii a unei hotărâri pronunțate într-un alt stat membru și prin care se dispun măsuri de sechestru — Protecție juridicțională efectivă — Dreptul de acces la o instanță judecătorească — Asistență juridică gratuită — Reglementare națională care nu permite acordarea asistenței juridice gratuite persoanelor juridice]
OJ C 303, 6.10.2012, p. 9–10
(BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)
|
6.10.2012 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 303/9 |
Ordonanța Curții (Camera a șasea) din 13 iunie 2012 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Landesgericht Salzburg — Austria) — GREP GmbH/Freitstaat Bayern
(Cauza C-156/12) (1)
(Articolul 104 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul de procedură - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Articolul 47 și articolul 51 alineatul (1) - Punerea în aplicare a dreptului Uniunii - Acțiune exercitată împotriva unei hotărâri de constatare a forței executorii a unei hotărâri pronunțate într-un alt stat membru și prin care se dispun măsuri de sechestru - Protecție juridicțională efectivă - Dreptul de acces la o instanță judecătorească - Asistență juridică gratuită - Reglementare națională care nu permite acordarea asistenței juridice gratuite persoanelor juridice)
2012/C 303/19
Limba de procedură: germana
Instanța de trimitere
Landesgericht Salzburg
Părțile din acțiunea principală
Reclamantă: GREP GmbH
Pârât: Freitstaat Bayern
Obiectul
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Landesgericht Salzburg — Interpretarea articolului 51 alineatul (1) prima teză și a articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și, în subsidiar, a articolului 43 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (JO 2001, L 12, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 3, p. 74) și a articolului 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale — Domeniul de aplicare al Cartei drepturilor fundamentale — Procedură de executare a unei hotărâri pronunțate în alt stat membru — Dreptul la asistență juridică gratuită — Admisibilitatea unei reglementări naționale care nu permite acordarea acestui drept persoanelor juridice
Dispozitivul
Acțiunea, exercitată în temeiul articolului 43 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială în scopul de a contesta o hotărâre de constatare a forței executorii a unei ordonanțe de sechestru în conformitate cu articolele 38-42 din regulamentul menționat și prin care se dispun măsuri asigurătorii, constituie o punere în aplicare a dreptului Uniunii în sensul articolului 51 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
Principiul protecției jurisdicționale efective, astfel cum este consacrat la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, poate cuprinde dreptul de a fi scutit de plata cheltuielilor de procedură și/sau a onorariilor datorate pentru obținerea asistenței unui avocat în cadrul unei astfel de acțiuni.
Cu toate acestea, revine instanței naționale sarcina de a verifica dacă condițiile de acordare a unei astfel de asistențe constituie o limitare a dreptului de acces la instanțele judecătorești care aduce atingere înseși esenței acestui drept, dacă respectivele condiții au în vedere un scop legitim și dacă există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit.
În cadrul acestei aprecieri, instanța națională poate să ia în considerare obiectul litigiului, șansele rezonabile de succes ale solicitantului, gravitatea mizei pentru acesta, complexitatea dreptului și a procedurii aplicabile, precum și capacitatea acestui solicitant de a-și susține în mod efectiv cauza. Pentru a aprecia proporționalitatea, instanța națională poate să țină seama și de cuantumul cheltuielilor de procedură care trebuie să fie avansate și de împrejurarea dacă acestea sunt sau nu sunt de natură să constituie eventual un obstacol insurmontabil pentru accesul la justiție.
În ceea ce privește mai precis persoanele juridice, instanța națională poate să țină seama de situația acestora. Astfel, instanța menționată poate să ia în considerare în special forma și scopul lucrativ sau nelucrativ al persoanei juridice în cauză, precum și capacitatea financiară a asociaților sau a acționarilor săi și posibilitatea acestora de a-și procura sumele necesare pentru introducerea acțiunii în justiție.