EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 52011AE0812

Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în ceea ce privește standardele de comercializare [COM(2010) 738 final – 2010/0354 (COD)]

OJ C 218, 23.7.2011, p. 118–121 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

23.7.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 218/118


Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în ceea ce privește standardele de comercializare

[COM(2010) 738 final – 2010/0354 (COD)]

2011/C 218/23

Raportor: dl Antonio POLICA

La 18 și 27 ianuarie 2011, Consiliul și, respectiv, Parlamentul European au hotărât, în conformitate cu articolul 43, alineatul (2) și, pentru titlul II, și în conformitate cu articolul 118 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în ceea ce privește standardele de comercializare

COM(2010) 738 final – 2010/0354 (COD).

Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 6 aprilie 2011.

În cea de-a 471-a sesiune plenară, care a avut loc la 4 și 5 mai (ședința din 4 mai 2011), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 152 voturi pentru, 5 voturi împotrivă și 10 abțineri.

1.   Sinteza observațiilor și recomandărilor CESE

1.1   CESE apreciază pozitiv propunerea Comisiei, care urmărește instituirea unei politici coerente în domeniul calității produselor agricole, menită a ajuta fermierii să prezinte mai ușor calitățile, caracteristicile și proprietățile produselor proprii și a asigura informarea adecvată a consumatorilor. Totodată, Comitetul este convins că pachetul privind calitatea poate contribui la sporirea șanselor de ocupare a forței de muncă și a posibilităților întreprinzătorilor în zonele rurale, combătând depopularea, contribuind la menținerea specificului cultural, la îmbunătățirea raporturilor dintre om și mediu și la o gestionare mai corectă a resurselor naturale.

1.2   Comitetul se exprimă în favoarea îmbunătățirii sistemelor de indicare a specificului agroalimentar (denumiri de origine, indicații geografice protejate, specialități tradiționale garantate), în vederea simplificării și raționalizării condițiilor care le sunt impuse, consolidând modelul acestora. Comitetul dorește, pe de altă parte, să fie îmbunătățită protecția împotriva practicilor comerciale neloiale și este de părere că aplicarea generalizată a standardelor de comercializare poate contribui la aceasta.

1.3   Așa cum a arătat și în avize anterioare (1), CESE consideră trasabilitatea, înțeleasă ca posibilitate de a urmări un produs de-a lungul lanțului de producție, un instrument important de aplicare eficientă a tuturor indicațiilor care vor fi adoptate începând cu introducerea standardelor de comercializare specifice. Se consideră că mențiunile de pe etichetă nu sunt suficiente, trebuind să fie garantată posibilitatea verificării obiective a informaților cuprinse în aceste mențiuni.

1.4   În afară de a se garanta veridicitatea informațiilor, prin intermediul unor instrumente eficiente de trasabilitate, este necesar să fie sporită și supravegheată eficiența, menționându-se pe etichetă informații clare, complete și ușor de înțeles și găsindu-se echilibrul corect între dreptul consumatorului la informare completă și dimensiunile caracterelor (care trebuie să fie suficient de mari pentru a fi lizibile), evitându-se astfel un exces de complexitate, tehnicitate sau cantitate a informațiilor, care l-ar putea dezorienta pe consumator sau l-ar putea descuraja să le consulte.

1.5   Pentru a garanta eficiența controalelor, se recomandă ca și facturile și, în general, toată documentația care însoțește produsele, să cuprindă câteva informații elementare menționate în standardele de comercializare ale sectorului sau ale produsului respectiv. Trebuie să se acorde o atenție deosebită produselor importate în Uniune, provenite din țări terțe, în scopul de a se combate și de a descuraja practicile comerciale neloiale (2).

1.6   Rețeaua de controale, necesare pentru verificarea conformității produselor cu dispozițiile stabilite și pentru impunerea și aplicarea sancțiunilor administrative adecvate în cazul abaterii de la standardele de comercializare, ar trebui însoțită de eforturi și inițiative pentru o mai mare responsabilizare a actorilor din sector și pentru consolidarea și răspândirea tot mai mare a unei culturi a respectului față de reguli.

1.7   Comitetul consideră că preconizata utilizare a instrumentului actelor delegate pentru reglementarea chestiunii standardelor de comercializare se înscrie în direcția simplificării normative introduse prin Tratatul de la Lisabona, este conformă dispozițiilor articolului 290 din TFUE și păstrează sensul abordării adoptate până în prezent de Comisie și acceptate, în situații similare, de Comitet (3). Cu toate acestea, se recomandă o folosire atentă a acestui instrument, care, dacă nu este aplicat în mod selectiv și specific, ar putea aduce perturbări în sectoarele deja reglementate prin standarde de comercializare precise, în principal în cel al fructelor și legumelor proaspete (4).

1.8   În ceea ce privește menționarea obligatorie a anumitor informații pe etichetă, este în mod cert pozitivă introducerea unui temei juridic care să impună obligația, în toate sectoarele, de a se indica „locul de proveniență agricolă” (5), răspunzând astfel așteptărilor în materie de transparență și de informare ale consumatorilor și evitându-se astfel alte referiri care pot induce în eroare. În schimb, prevederea unui „nivel geografic adecvat” care ar urma să fie determinat de la caz la caz nu pare coerentă. Ar fi de preferat, mai degrabă, așa cum a solicitat deja parțial Comitetul (6), să se menționeze pe etichetă „locul de proveniență agricolă” înțeles ca locul de cultivare sau de creștere, adică țara din care provine produsul agricol neprocesat sau utilizat în prepararea unui aliment.

1.9   Parlamentul și Consiliul și-au exprimat clar intenția de a reglementa și de a oferi protecție normativă produselor fundamentale pentru alimentația cetățenilor europeni: Uniunea Europeană a întreprins deja multe eforturi în acest sens în trecut și posedă cele mai ample competențe tehnice și juridice pentru a continua pe această cale. Comitetul respinge mai ales aplicarea automată a unor standarde de comercializare relevante adoptate de organizații internaționale (7) fără a se face în prealabil o analiză și o evaluare care să stabilească eficiența acestora și coerența lor cu noul cadru normativ.

1.10   Comitetul este de acord cu principiul proporționalității evocat în cadrul elementelor juridice ale propunerii, dar se teme că aplicarea acestuia la mențiuni facultative privind calitatea ar putea duce la controale mai puțin stricte și ar putea face să scadă chiar nivelul respectării normelor. Obiectivul care ar trebui urmărit este cel al simplificării și al reducerii birocrației, menținânu-se totodată un sistem adecvat de controale pentru protecția consumatorilor.

1.11   Măsurile cuprinse în propunere ar avea o eficiență mai mare dacă ar fi diseminate pe scară largă și direct în rândul consumatorilor și prin intermediul asociațiilor lor profesionale. Mass-media sunt utilizate, în realitate, în mare măsură pentru a stimula vânzările, și în proporție mult mai mică pentru a-i informa pe cetățenii Uniunii Europene cu privire la normele care îi protejează, făcându-i astfel mai conștienți de alegerile lor la momentul cumpărării.

2.   Introducere - Documentul Comisiei

2.1   Pachetul privind calitatea are obiectivul de a îmbunătăți atât dispozițiile Uniunii Europene privind calitatea produselor agricole, cât și funcționarea sistemelor naționale și private de certificare, astfel încât acestea să devină mai simple, mai transparente și mai ușor de înțeles, mai ușor adaptabile la inovare și mai puțin împovărătoare pentru producători și administrații.

2.1.1   Pachetul privind calitatea este coerent cu celelalte politici ale Uniunii. Recenta Comunicare a Comisiei privind PAC după 2013 a subliniat, printre altele, necesitatea de a se conserva diversitatea activităților agricole în zonele rurale și de a se consolida competitivitatea acestora. Și Comunicarea „Europa 2020: strategie pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” evidențiază ca obiectiv strategic, în cadrul priorităților Uniunii, obiectivul de a promova o mai mare competitivitate a economiei, ținând cont de faptul că unul din punctele forte pentru competitivitatea agriculturii europene îl reprezintă calitatea.

2.2   În 2009, Comisia a publicat Comunicarea privind politica în domeniul calității produselor agricole [COM(2009)234 final], ale cărei orientări strategie constau în:

ameliorarea comunicării între fermieri, cumpărători și consumatori în ceea ce privește calitățile produselor agricole;

creșterea coerenței între instrumentele utilizate în cadrul politicii Uniunii Europene în domeniul calității produselor agricole;

reducerea complexității, în vederea facilitării utilizării și înțelegerii de către fermieri, producători și consumatori a diverselor sisteme și cerințe de etichetare.

2.3   Pachetul privind calitatea include:

2.3.1

o propunere de regulament destinată simplificării gestiunii sistemelor de calitate, prin reunirea acestora într-un singur instrument normativ. Acest regulament garantează coerența dintre diversele instrumente și face sistemele mai ușor de înțeles pentru părțile interesate;

2.3.2

o propunere de regulament privind standardele de comercializare, menită să sporească transparența și să simplifice procedurile aplicabile;

2.3.3

orientări de stabilire a bunelor practici de elaborare și exploatare a sistemelor de certificare privind produsele agricole și alimentare;

2.3.4

orientări privind etichetarea alimentelor pentru care se folosesc ingrediente cu denumiri de origine protejate (DOP) și indicații geografice protejate (IGP).

2.4   Denumiri de origine și indicații geografice:

propunerea menține și consolidează sistemul de calitate a produselor agricole și alimentare, cu excepția sistemelor care reglementează indicațiile geografice ale vinurilor, ale băuturilor aromatizate și ale băuturilor spirtoase. În plus, procedura actuală scurtează termenele prevăzute pentru înregistrare, introduce o serie de norme minime comune pentru controalele oficiale și conservă domeniul de aplicare a regulamentului (produse destinate consumului uman și alte produse).

2.5   Specialități tradiționale garantate:

propunerea menține sistemul de rezervare a denumirilor, însă suprimă posibilitatea de a înregistra denumiri fără rezervarea utilizării acestora. Este simplificat sistemul de înregistrare, criteriul tradiției este extins la 50 de ani, iar sistemul este limitat la măncărurile gătite și la produsele procesate.

2.6   Mențiuni de calitate facultative:

propunerea dorește să includă mențiunile facultative de calitate în regulament, în măsura în care acestea prezintă caracteristici care presupun valoare adăugată, și să susțină anumite standarde specifice de comercializare (carnea păsărilor de curte crescute în libertate, miere de origine florală, ulei de măsline obținut din prima presare la rece), alături de o adaptare la cadrul legislativ al TFUE.

2.7   Standarde de comercializare:

propunerea prevede, ca regulă generală, adoptarea de standarde de comercializare de către Comisie, prin intermediul actelor delegate. Pentru toate sectoarele, se stabilește un temei juridic care prevede obligativitatea menționării pe etichetă a locului de proveniență, la nivelul geografic adecvat, conform specificului fiecărui sector. Va fi efectuat un studiu de la caz la caz, începându-se cu sectorul laptelui.

2.8   Propunerea prevede încredințarea supravegherii tuturor sistemelor unor autorități naționale competente: supravegherea activităților de control ale statelor membre va trebui, însă, să aibă loc la cel mai înalt nivel posibil sau la nivelul Uniunii, pentru a se asigura credibilitatea reglementării cu privire la sistemele aplicabile produselor alimentare pe întregul teritoriu al Uniunii Europene, conform principiilor stabilite prin regulamentul menționat.

3.   Observații generale

3.1   Propunerea Comisiei, menită să le ofere producătorilor instrumente adecvate pentru a prezenta consumatorilor modul de producție și caracteristicile produselor comercializate, protejându-i împotriva practicilor comerciale neloiale, constituie un pas important într-o serie de decizii privind calitatea.

3.2   Trasabilitatea este un instrument important pentru a urmări un produs de-a lungul lanțului de producție și care contribuie, în paralel cu informațiile menționate pe etichetă, la transmiterea către consumator a unor informații clare, complete și comprehensibile privind produsul comercializat. Prin urmare, instrumentul trasabilității va consta din ansamblul certificatelor, înregistrărilor și documentelor comerciale care certifică procesele și transferurile, această documentație aflându-se în posesia tuturor persoanelor implicate în lanțul de producție și putând fi puse la dispoziția organelor de control.

3.3   Propunerea prevede că statele membre efectuează controale, în temeiul unei analize a riscurilor, pentru a verifica dacă produsele respectă normele prevăzute și cele viitoare și că acestea aplică sancțiunile administrative corespunzătoare. Comitetul recomandă încurajarea păstrării unei rețele eficiente de controale, prin care să se sporească și să se aplice în practică atribuțiile diferitelor autorități naționale de control care se ocupă deja în prezent de respectarea standardelor de comercializare în sectoarele care prevăd deja acest lucru.

3.4   În paralel cu activitatea de supraveghere prin intermediul unui sistem de controale și cu desfășurarea de analize, se recomandă eforturi și inițiative pentru o mai mare responsabilizare a actorilor din sector și pentru consolidarea și răspândirea tot mai mare a unei culturi a respectului față de reguli.

3.5   În ceea ce privește referința la „locul de proveniență” (care trebuie menționat în mod obligatoriu pe etichetă), propunerea are un caracter prea general, prevăzând un „nivel geografic adecvat”, determinat de la caz la caz. În realitate, dacă s-ar menține acest criteriu, ar putea apărea cazul-limită al unui aliment pe a cărui etichetă apare doar mențiunea generică „produs în UE”: acest lucru ar exclude proveniența din țări terțe, dar mențiunea nu ar corespunde în mod cert lăudabilului efort de informare și de transparență în favoarea consumatorilor pe care îl au în vedere noile standarde de comercializare.

3.6   Recurgerea la utilizarea generalizată a instrumentului actelor delegate, așa cum recomandă Comisia în propunerea de modificare/integrare a standardelor de comercializare existente și a celor care urmează a fi aprobate nu permite, deocamdată, evaluarea suficient de aprofundată a reglementării în ansamblul ei. Este, desigur, pozitiv faptul că s-a schițat cu precizie conținutul viitoarelor standarde de comercializare, stabilindu-se până în prezent un cadru alcătuit din date, informații și indicații care cuprind toate procesele, operațiile și transporturile pe care le-a suferit produsul oferit spre vânzare. Cu toate acestea, evaluării în mod cert pozitive a aplicabilității acestora, coroborate cu analizele de impact efectuate, nu i se adaugă încă o evaluare privind aplicarea reală a standardelor și mai ales eficacitatea lor, în funcție de categorie și de produs. Această evaluare va putea fi efectuată numai după ce standardele vor fi aplicate în mod concret.

3.7   Propunerile incluse în pachetul privind calitatea se subsumează unui proiect unic al garantării integrale a calității. Aceasta înseamnă că diferitele instrumente vor trebui considerate a fi complementare și vor trebui să funcționeze într-o sinergie desăvârșită. Va fi, de aceea, necesar să se vegheze ca eventualele modificări aplicate unuia dintre aceste instrumente să nu aibă repercusiuni negative sau nedorite asupra celorlalte.

4.   Observații specifice

4.1   În ceea ce privește realizarea obiectivului politicii privind calitatea, Comitetul consideră necorespunzătoare prevederea articolului 112b alineatul (3), care consideră că un produs respectă standardul general de comercializare dacă produsul care urmează să fie comercializat este în conformitate cu un standard relevant în vigoare, adoptat de oricare dintre organizațiile internaționale enumerate în anexa XIIb. Comitetul se opune unei astfel de dispoziții, care nu permite nicio examinare efectivă a conformității, crucială pentru respectarea standardelor de comercializare generale și specifice considerate esențiale pentru protecția cetățenilor europeni și a concurenței.

4.2   Derogările prevăzute prin articolul 112k nu par însoțite de suficiente explicații cu privire la motivele pentru care autoritățile naționale pot aplica derogări sau pot menține normele de la nivel național, cu referire în special la materiile grase tartinabile și la practicile oenologice. Cu toate acestea, în cazul în care motivul invocat ar fi acela de a legitima practici deja existente, în scopul de a împiedica proliferarea ulterioară a regimurilor de derogare la noile standarde de comercializare, Comitetul este de acord cu această alegere, însă solicită introducerea unei explicații în textul propunerii, în scopuri de clarificare și pentru confirmarea acestei interpretări.

4.3   În propunerea Parlamentului și a Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) 1234/2007 este introdusă o prevedere care îi permite Comisiei să adopte, prin intermediul instrumentului normativ al actelor delegate, standarde specifice de comercializare pentru toate produsele enumerate în Anexa I a propunerii, cu excepția alcoolului etilic de proveniență agricolă. Se recomandă utilizarea acestor standarde cu atenția cuvenită, deoarece, în lipsa specificității necesare, ele ar putea genera perturbări în sectoarele deja reglementate prin standarde de comercializare precise, și mai ales în cel al fructelor și legumelor proaspete.

4.4   Se subliniază, în cele din urmă, că, având în vedere complexitatea abrogărilor și înlocuirilor operate pe textul original al Regulamentului (CE) nr. 1234/2007, acestea ar trebui indicate foarte precis, facilitând lectura și înțelegerea de către utilizatorii finali, în principal producători și consumatori, și îmbunătățind astfel aplicarea corectă și uniformă a acestui regulament.

Bruxelles, 4 mai 2011

Președintele Comitetului Economic și Social European

Staffan NILSSON


(1)  JO C 18, 19.1.2011, p. 5/10 - „Modelul agricol comunitar: calitatea producției și comunicarea cu consumatorii ca factori ai competitivității”

(2)  JO C 100, 30.4.2009, p. 60-64„Siguranța alimentară a importurilor agricole și alimentare”.

(3)  JO C 107, 6.4.2011, p. 30-32, „Sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din FEADR – sisteme de ajutor direct în cadrul PAC”.

(4)  Regulamentul (CE) 1580/07, modificat prin Regulamentul (CE) 1221/08 al Comisiei.

(5)  COM(2010) 738 final – Art. 112e alineatul (3) (c).

(6)  JO C 77, 31.3.2009, p. 81, pct. 1.3 și JO C 354, 28.12.2010, p. 35, pct. 5.5.18.

(7)  COM(2010) 738 final – Art.112b alineatul (3) și anexa XIIb.


Top