23.7.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 218/82

1.1

CESE salută călduros propunerea de directivă a Comisiei Europene de modificare a Directivelor 2003/71/CE și 2009/138/CE și sprijină eforturile Comisiei de modificare a legislației sectoriale pentru a permite funcționarea eficientă a Sistemului european al supraveghetorilor financiari (SESF). Comitetul își reafirmă sprijinul ferm în favoarea noilor norme prudențiale în domeniul asigurărilor (Solvabilitate II), în special în lumina experiențelor ocazionate de recenta criză financiară.

1.2

Cu toate acestea, încercarea de a stabili standarde solide în materie de solvabilitate ar trebui să ia în considerare necesitatea garantării faptului că piețele de asigurări au capacitatea de a gestiona riscurile clienților lor și de a-și asuma în continuare rolul de sursă de finanțare pentru comunitățile și întreprinderile de toate mărimile.

1.3

CESE salută modificările suplimentare aduse Directivei Solvabilitate II în ceea ce privește introducerea unor cerințe tranzitorii, pe lângă prelungirea cu două luni a datei de implementare.

1.4

CESE subliniază necesitatea principiului unei tranziții de la regimul actual (Solvabilitate I) la noul regim (Solvabilitate II). Ar trebui să se facă o tranziție lină către noul regim. Perturbarea pieței ar trebui evitată, printr-o abordare care să articuleze în mod coerent măsurile de supraveghere prudențială și cerințele tranzitorii. Directiva „Solvabilitate II” nu ar trebui să ducă la consolidarea pieței, în special în ceea ce privește societățile de asigurare de mărime mică și mijlocie.

1.5

Cerințele tranzitorii așa cum sunt prevăzute în prezenta propunere ar trebui să permită un proces de introducere/eliminare progresivă (phasing in/phasing out) care să țină seama de capacitatea întreprinderilor de a pune în practică schimbările. Valoarea maximă a duratei tranziției ar putea fi redusă de către Comisie în cazul și în momentul în care există dovezi concrete permițând o astfel de acțiune. Este evident că perioadele de tranziție vor fi diferite, în funcție de domeniu.

1.6

Calendarul de implementare ar trebui să reflecte în mod realist atât capacitatea supraveghetorilor, cât și cea a întreprinderilor de asigurări, inclusiv a celor de dimensiuni mai mici, de a atinge obiectivele stabilite de Directiva „Solvabilitate II”. CESE solicită insistent Comisiei și AEAPO să se asigure că noul regim nu creează sarcini administrative excesive și că nu se dovedește de o complexitate imposibil de gestionat, ceea ce ar putea afecta negativ calitatea serviciilor furnizate clienților.

1.7

CESE susține ideea legitimării democratice a viitorului ansamblu de norme europene („cadrul unic de reglementare”) pentru asigurători. Definirea sferei adecvate de aplicare a standardelor tehnice ar trebui, de asemenea, considerată ca instrument suplimentar în direcția obținerii convergenței practicilor de supraveghere și în vederea elaborării unui cadru unic de reglementare.

1.8

CESE consideră că trebuie făcută o distincție clară între aspectele care țin strict de domeniul tehnic, pe de o parte, și aspectele care țin de domeniul politic, ce sunt de competența instituțiilor comunitare învestite cu un mandat politic, pe de altă parte.

1.9

Cu toate acestea, CESE evidențiază statutul de organism autonom al AEAPO. În îndeplinirea sarcinii sale de a contribui la elaborarea unui cadru unic de reglementare, AEAPO acționează în limitele mandatului stabilit de către organismele legislative cu responsabilitate politică.

1.10

În opinia CESE, sectorul asigurărilor ar trebui să le ofere în continuare clienților pensii pe termen lung garantate și ar trebui să rămână un partener fiabil pentru asigurarea de bătrânețe. În consecință, o structură adecvată pe termene a ratelor dobânzilor este indispensabilă pentru calcularea capitalului de solvabilitate. CESE susține o soluție care permite să se garanteze că astfel de produse rămân viabile din punct de vedere economic.

1.11

Pe lângă aceasta, CESE recomandă ca metodele utilizate în privința acestor calcule să nu fie considerate doar o chestiune tehnică, ci să fie definite sub supravegherea Parlamentului și a Consiliului, reflectând implicațiile politice pe care stabilirea unor astfel de metode le-ar putea avea pentru gradul general de pregătire a cetățenilor în raport cu creșterea speranței de viață și cu rata scăzută de înlocuire de către generațiile mai tinere.

1.12

CESE subliniază importanța unei consultări permanente a grupurilor de părți interesate ale AEAPO, care cuprind reprezentanți ai sindicatelor din industrie, clienți ai serviciilor financiare, precum și specialiști din mediul universitar în domeniul reglementării și supravegherii financiare.

2.1

La 19 ianuarie 2011, Comisia a adoptat o propunere de directivă de modificare a două directive anterioare privind activitățile din sectorul serviciilor financiare, Directiva privind prospectul și Directiva „Solvabilitate II”. Propunerea este numită Directiva „Omnibus II”, deoarece este cea de-a doua directivă care reunește diferite modificări ale directivelor existente, în vederea adaptării lor la noua structură europeană pentru supraveghere financiară.

2.2

Directiva „Solvabilitate II” acoperă aspectele legate de accesul la activitatea de asigurare și de reasigurare și la desfășurarea acestei activități. Reforma supravegherii asigurărilor în Europa, pregătită în mod amănunțit, urmărește consolidarea durabilă a sectorului asigurărilor și creșterea competitivității acestuia: cerințele de capital pentru asigurători vor fi bazate într-o măsură mult mai mare pe riscuri (Pilonul I). Cerințele în materie de gestionare calitativă a riscurilor (Pilonul II) și de raportare de către asigurători (Pilonul III) vor fi și ele actualizate.

2.3

Directiva „Omnibus II” are ca scop adaptarea mecanismelor europene de supraveghere, ca urmare a concluziilor grupului la nivel înalt prezidat de dl Jacques de Larosière și a Comunicării Comisiei din mai 2009, care a propus crearea unui Sistem european al supraveghetorilor financiari (SESF), constând într-o rețea de autorități naționale de supraveghere financiară ce colaborează cu noile Autorități europene de supraveghere (AES).

2.4

Avizele adoptate de CESE (printre altele, CESE 100/2010 și 446/2010) privind noua arhitectură de supraveghere financiară au exprimat sprijinul larg acordat reformelor și au evidențiat distincția care se cere făcută între aspectele tehnice și cele politice, acestea din urmă fiind considerate de competența instituțiilor comunitare care dispun de un mandat politic. Avizele CESE au subliniat necesitatea ca noile autorități să mențină dialogul cu organismele reprezentative ale sectorului serviciilor financiare, cu sindicatele, cu consumatorii de servicii financiare și, în mod similar, cu CESE, în calitate de reprezentant al societății civile organizate din Europa.

2.5

CESE și-a exprimat, în general, sprijinul, pentru eforturile Comisiei de a conferi autorităților nou înființate competențe care să le permită stabilirea de standarde tehnice și soluționarea dezacordurilor dintre organismele naționale de supraveghere financiară. Prezenta propunere urmărește același obiectiv – de această dată în domeniul valorilor imobiliare, în cel al asigurărilor și în cel al pensiilor ocupaționale.

2.6

CESE salută obiectivele globale ale directivei, și anume protejarea tuturor clienților serviciilor financiare și asigurarea stabilității piețelor printr-o abordare flexibilă, angajamentul său în favoarea principiilor necesității și proporționalității pe calea convergenței practicilor de supraveghere, precum și elaborarea unui cadru unic de reglementare. Aceste obiective pot contribui la procesul de transformare a pieței unice într-o realitate și la menținerea Europei în avangarda stabilirii de standarde pe plan internațional, fără a pierde din vedere piețele internaționale de servicii financiare.

2.7

Directiva „Omnibus II” modifică în special Directiva „Solvabilitate II”, prevăzând noi competențe pentru stabilirea de standarde tehnice obligatorii și aliniind procedurile referitoare la măsurile de punere în aplicare la dispozițiile Tratatului de la Lisabona. Propunerea cuprinde modificări generale, comune pentru cea mai mare parte a legislației sectoriale din sectorul financiar, conform prevederilor Directivei „Omnibus I”, și necesare pentru buna funcționare a directivelor în contextul instituirii noilor autorități: de exemplu, schimbarea denumirii CEIAPO în AEAPO și garantarea prezenței și disponibilității unor canale adecvate pentru schimbul de informații.

2.8

De asemenea, propunerea adaptează actualul regim al competențelor de executare (nivel 2) la Tratatul de la Lisabona. Directiva „Solvabilitate II” a intrat în vigoare înaintea noului tratat. Din această cauză, se impune transformarea abilitărilor de nivel 2 existente în abilitări pentru a adopta acte delegate, pentru a lua măsuri de punere în aplicare sau pentru a stabili standarde tehnice de reglementare. Trebuie prevăzute proceduri de control corespunzătoare.

2.9

Și în Directiva „Solvabilitate II”sunt introduse măsuri tranzitorii. Acestea sunt necesare pentru a permite o tranziție lină către noul regim. Trebuie evitată perturbarea pieței și ar trebui să se poată lua în considerare impactul asupra gamei principalelor produse de asigurări.

3.1

În avizul său privind Directiva „Solvabilitate II” (CESE 976/2008), CESE a salutat eforturile cruciale menite să consolideze sectorul asigurărilor și să-i sporească competitivitatea, prin îmbunătățirea alocării capitalurilor, a gestionării riscului și a raportării. În această privință, în opinia CESE, Directiva „Solvabilitate II” reprezintă, de asemenea, răspunsul adecvat din perspectiva experienței reprezentate de recenta criză financiară. CESE sprijină abordarea Comisiei de a nu aduce nicio modificare esențială Directivei „Solvabilitate II”. Cu toate acestea, în cazurile în care adaptarea măsurilor de punere în aplicare pare inadecvată, este posibil să fie necesare și alte modificări în anumite domenii cu o sferă de aplicare limitată.

3.2

În timp, pe măsură ce criza generată de tranzacționarea instrumentelor derivate a stârnit îngrijorare cu privire la soliditatea tuturor activităților financiare, au apărut anumite temeri în legătură cu faptul că ajustarea standardelor de solvabilitate aplicabile activităților în domeniul asigurărilor ar putea fi afectată de considerații care decurg din înclinația către evitarea cu orice preț a riscurilor. CESE ia notă de declarațiile Comisiei prin care aceasta își confirmă angajamentul de a adopta o poziție echilibrată în raport cu aceste standarde. CESE solicită Comisiei să evite crearea unor probleme de volatilitate într-un sector în care, de regulă, angajamentele se iau pe termen lung.

3.3

Din momentul lansării procesului de revizuire a Directivei „Solvabilitate II”, au fost întreprinse mai multe serii de studii de impact cantitativ; cele mai recente dintre ele, așa-numitele QIS5, au implicat aproximativ două treimi din piața europeană de asigurări. Rezultatele au fost publicate recent de AEAPO și trebuie să facă obiectul unei analize aprofundate suplimentare. Datorită studiilor de impact realizate, a devenit totuși evident că amploarea și calendarul tranziției către noul regim ar putea avea consecințe grave asupra disponibilității și accesibilității asigurărilor pentru comunități, întreprinderi și familii, precum și asupra condițiilor de funcționare ale întreprinderilor de asigurări.

3.4

Comitetul își reiterează sprijinul exprimat anterior în favoarea principiilor proporționalității și flexibilității. CESE a insistat asupra faptului că procesul ar trebui să ducă la adoptarea unor cerințe clare și adecvate și că diversitatea pieței de asigurări, atât în ceea ce privește dimensiunile, cât și tipul întreprinderilor de asigurări, ar trebui să se bucure de atenția cuvenită. În stadiul actual, CESE este preocupat de faptul că punerea în aplicare a Directivei „Solvabilitate II” va produce un nivel de complexitate căruia întreprinderile mici și mijlocii din sectorul asigurărilor nu îi vor putea face față.

3.5

Conceperea adecvată a cerințelor tranzitorii pentru Directiva „Solvabilitate II” și pentru supravegherea financiară la nivelul UE este esențială pentru a garanta stabilitatea piețelor de asigurări. Aceste obiective vor fi amenințate, dacă nu se indică încă de pe acum direcția de urmat.

3.6

CESE este de acord cu prelungirea cu două luni a datei de implementare a Directivei „Solvabilitate II” care, conform noilor dispoziții, urmează să intre în vigoare la 1 ianuarie 2013.

3.7

CESE este de acord cu Comisia că este mai bine ca noul regim „Solvabilitate II”, cu noile sale obligații de calculare, de raportare și de altă natură, să înceapă la data care marchează în mod obișnuit începutul exercițiului financiar pentru majoritatea întreprinderilor de asigurări (1 ianuarie), în loc să înceapă în cursul exercițiului, așa cum propune Directiva „Solvabilitate II” (1 noiembrie). În consecință, celelalte date prevăzute de Directiva „Solvabilitate II”, în special în ceea ce privește măsurile tranzitorii și clauza de revizuire, trebuie prelungite și ele cu două luni, așa cum prevede Directiva „Omnibus II”.

3.8

Propunerea Comisiei răspunde solicitărilor de a face ca tranziția între standardele actualizate ale Directivei „Solvabilitate I” și standardele „Solvabilitate II” să se facă mai lin, pentru a evita perturbarea pieței. Grupurile active atât în UE, cât și în afara ei, ar trebui să poată să-și gestioneze activitatea economică în mod mai eficient.

3.9

Este important ca tranziția să acopere toți cei trei piloni ai Directivei „Solvabilitate II”. CESE este de acord cu Comisia că măsurile tranzitorii ar trebui să fie permise în ceea ce privește calcularea, guvernanța și raportarea. Este necesar să se ia în considerare impactul asupra gamei de produse de asigurări cu importanță pentru piețele naționale. Cel de-al cincilea studiu de impact cantitativ (QIS5) ar trebui să fie văzut ca o sursă principală de idei pentru cerințele tranzitorii. QIS5 dezvăluie faptul că este imperios necesar un concept tranzitoriu coerent privind introducerea/eliminarea progresivă (phase-in/phase-out), astfel încât întreprinderile și supraveghetorii să aibă suficient timp pentru a se pregăti în mod corespunzător.

3.10

CESE recomandă să se evalueze în mod adecvat modul în care aceste cerințe tranzitorii ar putea fi articulate în mod sistematic cu acțiunile de supraveghere, în cazul nerespectării noilor cerințe. O tranziție lină ar trebui să țină seama și de actualele niveluri de intervenție în scopuri de supraveghere, garantând menținerea protecției deținătorilor de polițe de asigurare cel puțin la nivelul său actual.

3.11

CESE recomandă ca tranziția să facă o referire mai explicită la standardele îmbunătățite ale Directivei „Solvabilitate I”, ca nivel minim (opțional).

3.12

În ceea ce privește raportarea, CESE recomandă definirea mai amănunțită nu numai a metodelor, ci și a conținutului și calendarului raportării pe durata perioadei tranzitorii. Dat fiind că există îndoieli cu privire la ceea ce ar trebui inclus în rapoartele trimestriale sau chiar în declarația inițială, pare mai oportun ca ajustarea standardelor de raportare să fie autorizată și după data de 1 ianuarie 2013. Această prevedere este esențială pentru întreprinderile mici și mijlocii. Societățile mutuale în domeniul asigurărilor și ceilalți asigurători care nu au acces la piața bursieră nu ar trebui să fie obligați să îndeplinească aceleași cerințe de raportare ca întreprinderile cotate pe bursele de valori internaționale, care au pregătit conturi IFRS încă de la început, și nici să respecte aceleași termene stricte.

3.13

CESE a subliniat importanța asigurărilor de pensii solide și bine gestionate și a celorlalte forme de asigurări de bătrânețe în contextul îmbătrânirii societăților europene, exemplul cel mai recent fiind Avizul său privind Cartea verde „Către sisteme europene de pensii adecvate, viabile și sigure” (CESE 72/2011).

3.14

Elaborarea politicilor privind calcularea ratelor dobânzilor pentru pensii are o importanță crucială pentru condițiile în care consumatorii pot beneficia de o astfel de protecție. CESE este preocupat de structura pe termene a ratelor dobânzilor, dezbătută la ora actuală. Consecința probabilă va fi o scădere masivă a ofertei și o creștere a costurilor produselor de pensie.

3.15

În această privință, CESE abordează critic faptul că, în conformitate cu propunerea „Omnibus II” a Comisiei, structura pe termene a ratelor dobânzilor și prima de lichiditate nu vor fi determinate de organisme legislative. Structura pe termene a ratelor dobânzilor și riscul ratelor dobânzilor determină viitorul asigurărilor private de bătrânețe. O astfel de decizie politică importantă nu poate fi luată numai la nivelul administrativ al AEAPO.

3.16

O observație importantă, având în vedere faptul că nici propunerea, nici măsurile de punere în aplicare nu au fost încă adoptate, se referă la calendarul de lansare efectivă a Directivei „Solvabilitate II”, care pare să fie deosebit de greu de respectat. Întreprinderile de asigurări nu pot fi considerate responsabile pentru niște instrucțiuni care nu vor fi publicate decât într-un stadiu ulterior. Din acest motiv, CESE încurajează Comisia să publice de urgență aceste instrucțiuni sau să acorde termene rezonabile în vederea adaptării.

3.17

În mod analog, CESE recunoaște că AEAPO și-a asumat un volum important de muncă, mai ales că agenția este încă în curs de extindere și nu a angajat tot personalul preconizat. CESE consideră, prin urmare, că este posibil ca propunerea în curs de examinare să suprasolicite capacitățile existente ale AEAPO și se așteaptă ca Comisia să ia în considerare în mod corespunzător echilibrul priorităților care se cer stabilite.

3.18

În opinia CESE, trebuie verificat cu deosebită atenție dacă AEAPO va dispune de resurse suficiente în raport cu competențele și sarcinile care i-au fost atribuite de Directiva „Omnibus II”, mai ales în ceea ce privește datele privind inputurile tehnice și medierea obligatorie, în momentul intrării în vigoare a Directivei „Solvabilitate II”. Propunerea ca AEAPO să elaboreze proiecte de măsuri de punere în aplicare până la 31 decembrie 2011 pare să fie relativ ambițioasă.

3.19

CESE este conștient de faptul că, la ora actuală, AEAPO își completează personalul și cunoștințele. Regimul de tranziție ar trebui să fie coerent cu resursele cu care a fost înzestrată AEAPO, pentru a se evita perturbările. Resursele ar trebui să fie pe măsura competențelor și sarcinilor acesteia.

3.20

Acestea ar putea afecta echilibrul dintre, pe de o parte, îndatoririle organismelor de supraveghere de la nivelul statului membru, care ar trebui să efectueze în mod curent și coerent supravegherea întreprinderilor de care răspund și noua autoritate, pe de altă parte.

3.21

Concret, CESE consideră că rolul conducător al supraveghetorul grupului trebuie să fie confirmat în ceea ce privește aprobarea modelelor interne pentru întregul grup și că directiva nu ar trebui să lase nicio îndoială în privința competențelor și responsabilităților existente.

3.22

CESE consideră justificată abordarea de către Comisie a diferitelor roluri ale autorităților naționale de supraveghere și a noii autorități europene de supraveghere, AEAPO. Este important să se includă în mod corespunzător posibilitatea ca AEAPO să soluționeze în mod echilibrat dezacordurile din domeniile în care au fost deja prevăzute procese decizionale comune de către Directiva „Solvabilitate II” sau de alte acte din legislația sectorială.

3.23

În opinia CESE; funcționarea „sistemului Lamfalussy” de punere în aplicare a regulamentului financiar la diferite niveluri juridice necesită un sistem coerent, „în cascadă”, pentru a garanta că standardele tehnice sunt elaborate pe baza măsurilor de punere în aplicare, astfel încât orice reglementare să aibă la bază o responsabilitate politică, în special în ceea ce privește subsidiaritatea, iar măsurile de punere în aplicare să fie centrate în continuare pe uniformitate și claritate.

3.24

CESE ia notă de propunerea Comisiei privind standardele tehnice obligatorii (nivelul 3), în domeniile în care măsurile de punere în aplicare (nivelul 2) au fost deja prevăzute. Standardele tehnice obligatorii suplimentare ar trebui să aibă o sferă de aplicare limitată. Ar fi de dorit ca, prin delegarea competențelor, viitorul echilibru dintre instituțiile europene să devină mai clar.

3.25

CESE consideră că stabilirea priorităților în materie de standarde tehnice obligatorii poate juca un rol crucial pentru asigurarea calității normelor armonizate. Este posibil ca anumite standarde tehnice de punere în aplicare să nu fie necesare la începutul aplicării Directivei „Solvabilitate II”, iar AEAPO ar putea dispune astfel de mai mult timp pentru a le elabora, luând în considerare practicile din sector și experiența supraveghetorilor. Celelalte standarde tehnice de punere în aplicare ar putea fi considerate ca opționale („pot fi”) și ar trebui instituite numai în situațiile în care ulterior va fi necesară o armonizare.

3.26

Trebuie examinată cu atenție sfera de aplicare a standardelor tehnice. Merită examinat dacă reglementarea complexă care se prefigurează este cu adevărat necesară, la nivel european, din perspectiva subsidiarității. În cazul în care există îndoieli, pentru măsurile de punere în aplicare (nivelul 2) considerate separat nu ar trebui prevăzute standarde tehnice suplimentare (nivelul 3); de exemplu, nivelul 3 nu pare să fie necesar în materie de evaluare a propriilor riscuri și a propriei solvabilități (ORSA) și de clasificare a propriilor fonduri sau a fondurilor restricționate.

3.27

Existența unor reglementări pe mai multe niveluri nu ar reprezenta un factor de transparență. Mai mult, este posibil să existe devieri pe plan național, pentru același domeniu de reglementare. Toate acestea ar duce la un cadru mult prea complex – în special pentru IMM-uri. Un alt aspect care trebuie examinat cu atenție este propunerea de a prelungi valabilitatea anumitor măsuri de punere în aplicare în funcție de conținut.