12.3.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 80/29

—

Anularea în partea care privește Republica Italiană a Deciziei Comisiei din 4 noiembrie 2010 de excludere de la finanțarea din fondurile Uniunii Europene a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul secțiunii Garantare a Fondului european de orientare și garantare agricolă (FEOGA), în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și în cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) [notificată cu numărul C(2010) 7555].

1.

Primul motiv este întemeiat pe încălcarea normelor fundamentale de procedură (articolul 269 TFUE, fostul articol 253 CE) sub forma nemotivării. Denaturarea situației de fapt. Încălcarea principiului proporționalității. Încălcarea articolului 24 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2799/1999 al Comisiei din 17 decembrie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1255/1999 privind acordarea de ajutoare pentru laptele degresat și laptele praf degresat pentru hrana animalelor și vânzarea acestui tip de lapte praf degresat (JO L 340, 31.12.1999, p. 3, Ediție specială 03/vol. 30, p. 184).

În acest sens, se afirmă că Comisia a adus anumite corecții financiare în sectorul laptelui praf degresat, în temeiul unei aplicări incorecte a reducerilor ajutorului și a sancțiunilor legale. Comisia a considerat, în special, pe baza unei interpretări stricte a articolului 24 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2799/1999, eronate și neconforme cu spiritul dispoziției, că verificarea trimestrială, efectuată în săptămâna următoare prelevării anormale, nu ar fi ancheta specială prevăzută de reglementarea comunitară, și că prin urmare nu o putea înlocui pe aceasta. În plus, pornind de la cazuri specifice de mică importanță, Comisia a făcut generalizări în ceea ce privește carențe sancționatorii eventuale, absolut ipotetice, din partea autorităților italiene, denaturând astfel situația de fapt. În sfârșit, având în vedere că cuantumul sancțiunilor care nu ar fi fost aplicate sunt cu mult inferioare cuantumului global al penalității pe care Comisia intenționează să o aplice Italiei, nu se poate înțelege motivul aplicării rectificărilor forfetare care, indiferent de situație, sunt disproporționate și exorbitante. Prin urmare, se constată pe lângă nemotivarea evidentă, și încălcarea principiului proporționalității.

2.

Cel de al doilea motiv este întemeiat pe încălcarea normelor fundamentale de procedură (articolul 269 TFUE, fostul articol 253 CE) sub forma nemotivării. Încălcarea principiului proporționalității. Încălcarea articolului 6 alineatul (3) TUE din punct de vedere al încălcării principiului fundamental al protecției încrederii legitime, al securității juridice, al neretroactivității normelor de drept material. Încălcarea articolului 32 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 a Consiliului din 21 iunie 2005 privind finanțarea politicii agricole comune (JO L 209, 11.8.2005, p. 1, Ediție specială 14/vol. 1, p. 193). Încălcarea principiului „ne bis in idem”.

Cu privire la acest aspect, reclamanta afirmă că Comisia, în urma unei anchete inițiate în 2003, a aplicat o corecție financiară acestui stat membru pentru exercițiul financiar 2009, privind organizarea sistemului de recuperare al organismelor de plată, calculată în funcție de valoarea cazurilor care, nefiind soluționate de Comisie, la vremea lor, potrivit normelor comunitare în vigoare la momentul respectiv, au fost considerate de aceasta ca intrând în domeniul de aplicare al noii reglementări, și prin urmare, ca fiind supuse regulii denumite 50-50, introdusă prin Regulamentul (CE) nr. 1290/05. Corecția financiară în discuție este nelegală întrucât a atribuit în sarcina statului membru 50 % din sumele vizate în mod automat, în temeiul articolului 32 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005, aplicat retroactiv în mod ilegal unei anchete asupra gestionării datoriilor având ca obiect în esență „situația constatată în 2002/2003”, astfel cum însăși Comisia a recunoscut în mod expres. În plus, în ceea ce privește cazurile care au făcut obiectul controlului, statului italian i s-a aplicat deja o corecție financiară de 50 %, în temeiul articolului 32 din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005, prin Decizia C(2007) 1901 a Comisiei din 27 aprilie 2007. Astfel, prin decizia atacată, Comisia aplică, pentru aceleași cazuri și în temeiul acelorași motive, o corecție financiară punctuală suplimentară, reprezentând 100 % din cuantumul creanțelor nerecuperate. Prin urmare, aplicarea, după mai mulți ani, a unei sancțiuni suplimentare de 50 %, este nelegală și disproporționată, încălcându-se în mod vădit principiul „ne bis in idem”.

3.

Cel de al treilea motiv este întemeiat pe stingerea puterii sancționatorii a Comisiei. Depășirea termenului rezonabil pentru finalizarea anchetelor în cauză. Încălcarea articolului 32 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005. Încălcarea principiului „ne bis in idem”.

Cu titlu subsidiar față de cel de al doilea motiv, în cazul în care articolul 32 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005, aplicat retroactiv de Comisie în anchetele în cauză, ar fi considerat norma de procedură, reclamanta invocă nelegalitatea corecției în discuție în considerarea depășirii termenului de decădere de patru ani, pentru exercitarea puterii sancționatoare a Comisiei. Cu titlu mai subsidiar, reclamanta invocă nelegalitatea corecției menționate, pentru depășirea termenului rezonabil al anchetelor în discuție. Având în vedere că aceste anchete nu au fost încheiate într-un termen rezonabil (au trecut nu mai puțin de opt ani de la deschiderea acestora), bugetului statului i s-a cauzat deja un prejudiciu financiar important în urma Deciziei C(2007) 1901 a Comisiei privind corecția forfetară de 50 %, în ceea ce privește cazurile care fac de asemenea obiectul deciziei atacate, încălcându-se în mod vădit principiul „ne bis in idem”.