ANEXĂ

Prezentul aviz al secţiunii a fost respins şi înlocuit cu contraavizul adoptat de adunare, dar a obţinut cel puţin un sfert din voturile exprimate.

1.   Concluzii

1.1.   CESE recunoaşte necesitatea de simplificare a sistemului de control al politicii comune în domeniul pescuitului (PCP) şi este de acord cu principiile reformei propuse.

1.2.   Cu toate acestea, Comitetul consideră că nu este momentul cel mai adecvat pentru realizarea acestei reforme, având în vedere lansarea recentă a dezbaterii cu privire la viitorul PCP după 2012 şi probabilitatea de a i se aduce modificări care vor afecta din plin sistemul de control. Aşadar, CESE recomandă să se realizeze în prealabil un studiu riguros cu privire la elementele fundamentale ale PCP şi la diferitele modele de gestionare aplicabile, pe baza căruia să se instituie, ulterior, noile măsuri de control.

1.3.   Comitetul deplânge faptul că, din dorinţa de a introduce reforma cât mai curând, Comisia nu a realizat în mod corespunzător consultările prealabile necesare cu diferitele părţi interesate. CESE consideră că, pentru reuşita reformei, este necesar ca agenţii economici şi sociali afectaţi să fie implicaţi într-o mai mare măsură.

1.4.   În plus, Comitetul consideră că modificările mecanismelor de control expuse în propunere, în loc să simplifice sistemul de control, sporesc considerabil numărul de obligaţii impuse navelor şi administraţiilor din domeniul pescuitului în raport cu situaţia actuală, motiv pentru care recomandă stabilirea unei perioade de tranziţie suficient de lungi.

1.5.   CESE consideră că nu au fost evaluate în mod corespunzător consecinţele socioeconomice ale acestor măsuri.

1.6.   Pentru a se facilita respectarea reglementărilor, CESE solicită Comisiei să publice o anexă în care să specifice diferitele termene şi obligaţii pentru fiecare tip de navă.

1.7.   În ceea ce priveşte chestiunile tehnice specifice, CESE invită Comisia, Consiliul şi Parlamentul European să ţină seama de comentariile formulate în capitolul „observaţii specifice” din prezentul aviz.

2.   Introducere

2.1.   La 14 noiembrie 2008, Comisia Europeană a publicat trei documente privind reforma sistemului de control al PCP: Comunicarea Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu privind propunerea de regulament al Consiliului de stabilire a unui sistem de control comunitar pentru garantarea respectării normelor PCP (1), propunerea de regulament propriu-zisă (2) şi evaluarea impactului (3)

2.2.   Comisia consideră că sistemul de control instituit în 2002 are deficienţe grave care îi pun în pericol eficienţa generală: acest sistem este ineficient, costisitor, complex şi nu produce rezultatele scontate. De aceea, Comisia propune o reformă substanţială a sistemului de control al PCP.

Conform Comisiei, principalul obiectiv al reformei va fi instituirea unui sistem comunitar de inspecţie, monitorizare, control, supraveghere şi asigurare a respectării normelor care să creeze condiţiile necesare pentru punerea în aplicare eficientă a reglementărilor PCP.

2.3.1.   Mai concret, Comisia afirmă că propunerea sa de reformă vizează realizarea următoarelor îmbunătăţiri:

—	simplificarea cadrului juridic. Propunerea stabileşte standarde de control comune pentru toate reglementările PCP. Stabileşte principiile, urmând ca detaliile să fie prezentate într-un regulament unic specific;

—	extinderea domeniului de control. Propunerea include domenii neglijate până în prezent (transportul, pieţele, trasabilitatea) şi abordează altele, în care necesitatea de control a crescut (capturile aruncate înapoi în mare, pescuitul de agrement, zonele marine protejate);

—

crearea de condiţii echitabile în ceea ce priveşte controlul. Introducerea de proceduri de inspecţie armonizate şi de sisteme de amenzi armonizate cu efect disuasiv va garanta tratamentul echitabil aplicat pescarilor, indiferent de locul în care îşi desfăşoară activitatea, şi va spori încrederea în ansamblul sistemului;

—	raţionalizarea abordării controlului şi inspecţiei. Utilizarea sistematică a gestionării riscului va permite statelor membre şi Comisiei să îşi concentreze resursele de control asupra acelor domenii în care riscul încălcării normelor este mai mare;

—	reducerea sarcinilor administrative;

—	aplicarea mai eficientă a reglementărilor PCP. Comisia va adopta o abordare de macro-gestionare şi se va concentra asupra controlului şi a verificării respectării normelor de către statele membre.

2.4.   Propunerea de regulament completează Regulamentul INN (4) şi Regulamentul privind autorizaţiile pentru activităţile de pescuit ale navelor de pescuit comunitare în afara apelor comunitare (5). Cele trei regulamente vor forma noul cadru de control.

2.5.   Comisia doreşte ca noul regulament să intre în vigoare la 1 ianuarie 2010.

3.   Observaţii generale

3.1.   CESE recunoaşte că reuşita PCP depinde de aplicarea unui sistem de control eficient, global, integrat şi nediscriminatoriu, „de la plasa de pescuit la consumator”, care să garanteze exploatarea durabilă a resurselor acvatice vii.

3.2.   De asemenea, Comitetul consideră că este necesară efectuarea unei reforme a sistemului comunitar de control în vederea îmbunătăţirii sistemului actual şi este de acord cu principiile generale pe care se întemeiază propunerea.

3.3.   Cu toate acestea, CESE consideră necesară o reflecţie serioasă cu privire la oportunitatea realizării acestei reforme importante în momentul actual. În 2008, Comisia a lansat dezbaterea cu privire la viitorul PCP după 2012. În următorii ani vor fi revizuite elementele fundamentale ale acesteia. CESE este de părere că reforma sistemului de control ar trebui să fie condiţionată de conţinutul noii PCP.

3.4.   Principalul instrument de gestionare a pescuitului din cadrul PCP actuale este sistemul de TAC (6) şi de cote. Acest sistem a fost pus sub semnul întrebării în diferite contexte (7). Având în vedere că unul dintre principalele obiective ale prezentului regulament este respectarea TAC şi a cotelor alocate statelor membre, precum şi faptul că instituţiile europene au recunoscut că acest sistem are nevoie de îmbunătăţiri substanţiale, pare mai adecvat să se revizuiască întâi aceste sisteme de gestionare şi apoi să se realizeze reforma sistemului de control. Aşadar, CESE recomandă să se realizeze mai întâi o revizuire riguroasă şi aprofundată a elementelor fundamentale ale PCP, precum şi o analiză a diferitelor modele de gestionare aplicabile, iar apoi noile măsuri de control să se adapteze la acestea.

3.5.   Comitetul deplânge faptul că Comisia a prezentat întregul pachet legislativ – comunicarea, propunerea de regulament şi evaluarea impactului – în acelaşi timp. De regulă, Comisia prezintă mai întâi comunicarea, pentru ca aceasta să poată fi utilizată ca document orientativ pentru dezbaterea propunerii. CESE consideră că, pentru reuşita reformei, este necesar ca agenţii economici afectaţi să fie implicaţi în mai mare măsură şi să participe la discuţii aprofundate pe această temă. O reformă de această anvergură nu poate fi realizată în mod superficial.

3.6.   Propunerea de regulament sporeşte considerabil numărul de obligaţii impuse navelor şi administraţiilor din domeniul pescuitului. CESE consideră că această situaţie poate cauza serioase probleme de natură practică, dat fiind că nici statele membre, nici Comisia nu dispun de o structură adecvată şi de personal suficient pentru a colecta şi a prelucra toate informaţiile prevăzute de propunere. De asemenea, sporesc obligaţiile agenţilor economici. Comitetul consideră că, în această perioadă de criză, nu este oportun să se sporească sarcinile administrative care revin statelor membre şi agenţilor economici, deoarece impactul acestei măsuri poate fi foarte dăunător, atât în ceea ce priveşte întreprinderile, cât şi locurile de muncă (şi în special cele create de flota de 10 până la 15 metri).

3.7.   CESE este de părere că procesul de simplificare ar trebui să fie progresiv, având în vedere complexitatea analizei şi a aplicării ulterioare a acestuia, costul economic ridicat al sistemelor introduse şi alte motive datorate lipsei de experienţă şi dezorientării iniţiale. Dat fiind că modificările propuse sunt deosebit de ample, Comitetul consideră că este necesară o dezbatere mai aprofundată, care să se desfăşoare pe o perioadă mai lungă de timp. De aceea, pentru a se permite adaptarea la modificările care vor fi introduse în final în legislaţia de control, Comitetul consideră că articolul 16 ar trebui să prevadă o perioadă de tranziţie suficient de lungă.

3.8.   CESE opinează că o cultură a respectării normelor trebuie să se bazeze pe cooperarea, şi înţelegerea părţilor implicate, şi nu pe sporirea măsurilor şi procedurilor de control şi de sancţionare. Reglementările mai simple, uşor de înţeles de către agenţii implicaţi, vor favoriza respectarea normelor.

3.9.   Comisia încearcă să îşi asume mai multe competenţe în materie de control. Comitetul consideră că ar trebui să se ţină seama de echilibrul dintre Consiliu şi Comisie, pentru a se evita, în viitor, conflictele în materie de competenţe.

3.10.   CESE consideră că regulamentul ar trebui să prevadă posibilitatea de valorificare a cotelor excedentare, care rămân nepescuite şi care ar putea fi oferite altor state membre, pentru a spori rentabilitatea activităţilor de pescuit ale acestora.

4.   Observaţii specifice

4.1.   Comitetul consideră că autorizaţia de pescuit acordată unei nave de pescuit comunitare nu ar trebui să se limiteze la apele comunitare, motiv pentru care recomandă eliminarea formulării „în apele comunitare în general” din articolul 4 alineatul (8).

4.2.   În ceea ce priveşte articolul 4 alineatul (10), CESE consideră că în definiţia „zonelor marine protejate”, situate în apele comunitare şi care au impact asupra activităţilor de pescuit, ar trebui să se includă şi o procedură comunitară pentru crearea, utilizarea, controlul şi monitorizarea acestora.

4.3.   La articolul 4 alineatul (17) se stabileşte definiţia „prelucrării”, incluzându-se procesele de curăţare, eviscerare, răcire cu gheaţă sau refrigerare. Comitetul este de părere că definiţia prelucrării trebuie să se refere la modificările caracteristicilor organoleptice ale resurselor marine, şi nu la procesele legate de conservarea propriu-zisă a produselor (care sunt menite să ofere consumatorilor produse pescăreşti cu garanţii sanitare sporite), motiv pentru care propune excluderea acestor activităţi din definiţia prelucrării.

4.4.   CESE consideră că la articolul 7 litera f) ar trebui să se menţioneze zonele „din largul mării” care nu se află sub incidenţa unei organizaţii regionale de gestionare a pescuitului.

4.5.   Comitetul consideră că sistemul de monitorizare a navelor printr-un dispozitiv care să transmită regulat datele referitoare la poziţia şi identitatea acestora (articolul 9) nu ar trebui să se aplice flotei cu lungimea totală între 10 şi 15 metri. Aceste nave au o activitate limitată prin însăşi natura lor, operând în zone apropiate de coastă şi uşor de controlat. Pe de altă parte, costurile generate de introducerea acestui sistem ar fi semnificative şi disproporţionate pentru acest segment al flotei, care este alcătuit dintr-o multitudine de întreprinderi mici şi mijlocii cu un număr ridicat de angajaţi.

CESE apreciază că dispoziţiile articolului 14 privind jurnalul de bord pentru vasele comunitare sunt excesive, deoarece verificarea lor implică sarcini administrative sporite; aceste dispoziţii ar trebui să se limiteze numai la acele activităţi de pescuit în cazul cărora există o justificare corespunzătoare.

4.6.1.   Alineatul (1) al aceluiaşi articol prevede indicarea în jurnalul de bord a cantităţilor din fiecare specie aruncate înapoi în mare. Comitetul consideră că ar trebui înregistrate numai capturile aruncate înapoi în mare care depăşesc o anumită cantitate – de exemplu, 50 kg.

4.6.2.   Articolul 14 alineatul (3) stipulează că marja de toleranţă permisă în estimările înregistrate în jurnalul de bord cu privire la cantităţile în kilograme de peşte păstrate la bord este de 5 %. CESE consideră că valoarea actuală, fixată la 8 % în cazul mai restrictiv al planurilor de refacere, este deja greu de respectat. O marjă de toleranţă prea scăzută implică sporirea sarcinilor administrative şi presupune complicaţii pentru pescari, care nu o vor putea respecta şi vor fi supuşi procedurilor de sancţionare, contrazicându-se, astfel, obiectivul de simplificare a sistemului de control; de aceea, Comitetul nu este de acord cu aplicarea acestei măsuri.

4.6.3.   CESE consideră că parametrii de conversie stabiliţi pentru transformarea greutăţii peştelui stocat în greutate de peşte viu, care în prezent sunt diferiţi în statele membre, afectând astfel calcularea capturilor fiecărei ţări, ar trebui nu numai să fie stabiliţi pe baza mediei valorilor aplicate în statele membre, ci şi să ţină seama de particularităţile fiecărei activităţi de pescuit. Pe de altă parte, trebuie să se ia în considerare şi efectele pe care le-ar putea avea asupra principiului stabilităţii relative transformarea parametrilor de conversie naţionali în parametri comunitari.

4.7.   Regulamentul privind înregistrarea electronică a datelor (8) nu stipulează că această măsură se aplică navelor cu lungimea totală sub 15 metri. CESE consideră că nu trebuie incluse navele cu lungimea totală între 10 şi 15 metri până când administraţiile statelor membre nu vor fi evaluat modul de funcţionare şi consecinţele aplicării acestei măsuri navelor cu lungime de peste 15 metri şi până când nu se va fi dobândit o experienţă practică prealabilă. Trebuie amintit că înregistrarea electronică nu va fi obligatorie până la 1 ianuarie 2010, în cazul navelor cu lungime de peste 24 de metri, şi până la 1 iulie 2011, în cazul navelor cu lungime de peste 15 metri. De asemenea, articolul 15 din prezenta propunere nu include derogările în vigoare de la aplicarea procedurilor electronice pentru navele cu lungimea totală de peste 15 metri, motiv pentru care Comitetul solicită coerenţă între cele două dispoziţii.

4.8.   CESE este de părere că notificarea prealabilă prevăzută la articolul 17 ar trebui să se facă exclusiv în cazurile în care este justificată, aşa cum se procedează în prezent: această notificare se solicită numai în cazul navelor care au la bord capturi din specii care fac obiectul planurilor de refacere, evitându-se astfel sarcinile suplimentare, care în multe cazuri nu ar furniza informaţii utile, ca, de exemplu, în cazul capturilor zero. Comitetul consideră că notificarea cu privire la capturi ar trebui stabilită pe baza unei cantităţi minime reprezentative.

4.9.   Comitetul crede că notificările prealabile din partea comandanţilor navelor de pescuit sau a reprezentanţilor acestora trebuie transmise întotdeauna statului de pavilion, şi nu statelor de coastă sau de debarcare. În prezent, notificarea din partea navelor trebuie transmisă întotdeauna centrului de comunicaţii din statul lor de pavilion, iar aceste centre de comunicaţii sunt cele care transmit informaţiile celorlalte state membre (9).

4.10.   CESE consideră că interdicţia referitoare la transbordarea în largul mării (articolul 18) poate crea serioase probleme pentru anumite metode de pescuit, deoarece va afecta viabilitatea economică a flotelor în cauză. În plus, interzicerea transbordărilor de peşte în larg sau în apropierea zonelor de pescuit, în vederea prelucrării şi a congelării ulterioare, ar putea compromite calitatea peştelui destinat consumului.

4.11.   În ceea ce priveşte articolul 21, CESE consideră că termenul fixat pentru transmiterea electronică a datelor din declaraţia de debarcare, de două ore de la finalizarea debarcării, este prea scurt şi poate fi greu de respectat. Aşadar, Comitetul propune stabilirea unui termen de 24 de ore, având în vedere faptul că termenul actual este de 48 de ore.

4.12.   Comitetul consideră că articolul 28 ar trebui să stabilească procedurile necesare pentru ca cotele excedentare ale unui stat membru care nu poate să-şi epuizeze posibilităţile de pescuit să poată fi utilizate, în anumite condiţii, de către alte state membre, precum şi pentru transferul cotelor unui stat membru de la un an la altul. De asemenea, în ceea ce priveşte măsurile corective, compensarea acordată unui stat membru pentru suspendarea activităţilor de pescuit trebuie să se realizeze prin intermediul unor mecanisme rapide şi uşor de aplicat.

4.13.   CESE consideră că articolul 33 poate cauza probleme anumitor flote care pescuiesc specii pelagice de mici dimensiuni şi care transbordează capturile în port în vederea prelucrării acestora pe nave frigorifice. De asemenea, acelaşi articol poate afecta flotele care, aparţinând unui anumit stat membru, îşi debarcă capturile în alt stat membru în vederea transportului acestora cu camionul către porturi din alte state membre, unde, în final, vor fi comercializate.

4.14.   În ceea ce priveşte arimarea speciilor care fac obiectul unui plan de refacere, prevăzută la articolul 35, CESE este de acord ca acestea să fie stocate în alte recipiente decât restul capturilor şi controlate prin intermediul etichetelor, însă nu consideră că arimarea separată de celelalte recipiente implică un control mai bun al capturilor, dat fiind că recipientele care conţin specii care fac obiectul unui plan de refacere vor fi oricum etichetate cu codul FAO al speciei.

4.15.   Referitor la înregistrarea capturilor aruncate înapoi în mare, prevăzută la articolul 41, CESE consideră că aceasta este esenţială pentru conservarea resurselor şi pentru îmbunătăţirea calităţii evaluărilor ştiinţifice, în special în cazul activităţilor de pescuit mixte. Comitetul pledează pentru reducerea capturilor aruncate înapoi în mare, ca fundament al durabilităţii. Cu toate acestea, consideră că cerinţele privind înregistrarea capturilor aruncate înapoi în mare sunt disproporţionate şi incompatibile cu activitatea de pescuit, deoarece implică sarcini de lucru suplimentare care ar putea pune în pericol securitatea navei, bunăstarea pescarilor sau condiţiile de igienă. De asemenea, expresia „fără întârziere” este prea vagă şi poate crea incertitudine juridică.

4.16.   În ceea ce priveşte suspendarea activităţilor de pescuit în timp real, reglementată în articolele 43-46, Comitetul consideră că este vorba despre o măsură delicată, a cărei introducere necesită o evaluare în profunzime. Având în vedere că propunerea de regulament privind măsurile tehnice (10) va institui un cadru legislativ specific, CESE consideră că ar fi mai coerent să se aştepte încheierea examinării acestui regulament. În orice caz, atât mecanismele de suspendare, cât şi cele de reluare a unei activităţi de pescuit trebuie să fie flexibile şi uşor de aplicat. În acest sens, Comitetul este de părere că procedura stabilită pentru redeschiderea anumitor zone închise temporar, care necesită prezenţa la bord a unui observator ştiinţific, este greu de respectat, dacă se doreşte aplicarea sa cu rapiditatea necesară pentru a nu cauza prejudicii nejustificate pescarilor.

4.17.   Comitetul nu consideră rezonabilă dispoziţia articolului 47 alineatul (3), prin care capturile rezultate în urma pescuitului de agrement din specii care fac obiectul unui plan multianual se scad din cotele relevante ale statului membru de pavilion, având în vedere că această măsură ar cauza prejudicii pescarilor profesionişti, care îşi câştigă existenţa din această activitate. În plus, Comitetul crede că pescuitul de agrement ar trebui reglementat şi controlat în mod adecvat în toate statele membre, în scopul protejării resurselor piscicole.

4.18.   Articolul 84 introduce un sistem de puncte de penalizare pentru sancţionarea pescarilor care încalcă reglementările PCP. Comitetul consideră că acest sistem este inadecvat, din două motive: pe de o parte, din cauza caracterului său discriminatoriu în raport cu flotele ţărilor terţe, care nu s-ar conforma acestui sistem şi care furnizează Uniunii Europene peste 60 % din consumul său intern, şi, pe de altă parte, pentru că nu ia suficient în considerare principiul proporţionalităţii, propunând retragerea autorizaţiei de pescuit, ceea ce implică închiderea întreprinderii de pescuit în cauză şi pierderea locurilor de muncă.

4.19.   Comitetul consideră excesive măsurile financiare prevăzute la articolul 95. Într-adevăr, suspendarea sau anularea asistenţei financiare comunitare acordate unui stat membru, în cazul în care acesta se confruntă cu dificultăţi în respectarea obligaţiilor prevăzute în regulament, ar avea consecinţe grave asupra operatorilor din sectorul pescuitului, care ar fi astfel penalizaţi.

4.20.   Articolul 96 prevede suspendarea activităţilor de pescuit ca urmare a nerespectării obiectivelor PCP de către statele membre. Comitetul consideră că articolul utilizează termeni foarte vagi care pot induce în eroare. CESE este de părere că suspendarea unei activităţi de pescuit trebuie să se facă în mod excepţional şi exclusiv atunci când există motive întemeiate şi confirmate pentru aceasta. Trebuie stabilite cu claritate pragurile care determină aplicarea acestei măsuri.

4.21.   Comitetul îşi exprimă îngrijorarea cu privire la dificultatea de garantare a confidenţialităţii şi a secretului profesional sau comercial, având în vedere volumul comunicaţiilor electronice, numărul ridicat al emitenţilor şi al destinatarilor informaţiilor, precum şi multitudinea de instrumente de comunicare, de poziţionare şi de identificare necesare.

Rezultatele votării:

Voturi pentru: 75

Voturi împotrivă: 98

Abţineri: 11

---

(1)  COM(2008) 718 final.

(2)  COM(2008) 721 final.

(3)  SEC(2008) 2760.

(4)  Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 al Consiliului din 29 septembrie 2008 de instituire a unui sistem comunitar pentru prevenirea, descurajarea şi eliminarea pescuitului ilegal, nedeclarat şi nereglementat (JO L 286, 29.10.2008).

(5)  Regulamentul (CE) nr. 1006/2008 al Consiliului din 29 septembrie 2008 privind autorizaţiile pentru activităţile de pescuit ale navelor de pescuit comunitare în afara apelor comunitare şi accesul navelor ţărilor terţe în apele comunitare (JO L 286, 29.10.2008).

(6)  Captura totală admisibilă.

(7)  Raportul special nr. 7/2007 al Curţii de Conturi Europene.

(8)  Regulamentul (CE) nr. 1966/2006 al Consiliului privind înregistrarea şi comunicarea electronică a datelor referitoare la activităţile de pescuit şi dispozitivele de teledetecţie. JO L 409, 30.12.2006.

(9)  Regulamentul (CE) nr. 1077/2008 al Comisiei de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1966/2008 al Consiliului. JO L 295, 4.11.2008.

(10)  Propunerea de regulament al Consiliului privind conservarea resurselor halieutice prin măsuri tehnice. COM(2008) 324 final.