EUR-Lex Access to European Union law
This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 62009TN0149
Case T-149/09: Action brought on 10 April 2009 — Dover v Parliament
Cauza T-149/09: Acțiune introdusă la 10 aprilie 2009 — Dover/Parlament
Cauza T-149/09: Acțiune introdusă la 10 aprilie 2009 — Dover/Parlament
OJ C 141, 20.6.2009, p. 53–53
(BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)
20.6.2009 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 141/53 |
Acțiune introdusă la 10 aprilie 2009 — Dover/Parlament
(Cauza T-149/09)
2009/C 141/108
Limba de procedură: engleza
Părțile
Reclamant: Densmore Ronald Dover (Borehamwood, Regatul Unit) (reprezentanți: D. Vaughan, QC Barrister, M. Lester, QC Barrister și M. French, Solicitor)
Pârât: Parlamentul European
Concluziile reclamantului
— |
Anularea deciziei atacate; |
— |
adoptarea unor măsuri de organizare a procedurii în temeiul articolului 64 din Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță, astfel cum s-a precizat în cerere; |
— |
obligarea Parlamentului European la plata cheltuielilor de judecată efectuate de recurent în prezenta procedură. |
Motivele și principalele argumente
Prin intermediul prezentei acțiuni, reclamantul solicită anularea Deciziei D(2009) 4639 a Parlamentului European din 29 ianuarie 2009 privind recuperarea unor indemnizații pentru asistență parlamentară.
În susținerea cererii formulate, reclamantul invocă cinci motive.
În primul rând, reclamantul susține că Parlamentul European a interpretat și a aplicat în mod eronat articolul 14 din Normele privind cheltuielile și indemnizațiile deputaților în Parlamentul European (denumite în continuare „Normele CID”), inter alia datorită faptului că a impus reclamantului cu caracter retroactiv condiții stricte care nu erau solicitate deputaților din Parlamentul European la data în cauză și datorită faptului că nu a identificat în mod precis care plată anume se consideră că a fost făcută în mod nedatorat.
În al doilea rând, reclamantul arată că Parlamentul European s-a întemeiat pe un pretins „conflict de interese” încălcând principiul securității juridice întrucât a acționat în mod incompatibil cu practica anterioară și cu normele publicate și nu a stabilit criterii transparente și clare. Reclamantul pretinde că decizia Parlamentului European este în totalitate netemeinică și nelegală.
În al treilea rând, reclamantul arată că Parlamentul European nu a respectat condițiile procedurale fundamentale prevăzute la articolul 27 din Normele CID, inter alia în ceea ce privește consultarea prealabilă a chestorilor, justificarea împrejurărilor „excepționale”, audierea reclamantului înainte de adoptarea deciziei, precum și condiția ca o decizie să fie adoptată de către Birou.
În al patrulea rând, acesta pretinde că pârâtul a încercat să solicite rambursarea de către reclamant a TVA fără a avea un temei legal în acest sens.
În sfârșit, reclamantul arată că Parlamentul European a transmis cazul său la OLAF în mod prematur, cu încălcarea dreptului la apărare al reclamantului și în lipsa unui temei legal sau a unei justificări.