30.4.2009

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 100/121

---

Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Consiliului de stabilire a unor norme comune pentru sisteme de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori propunerea de regulament al Consiliului privind modificările aduse politicii agricole comune prin modificarea Regulamentului (CE) nr. 320/2006, (CE) nr. 1234/2007, (CE) nr. 3/2008 și (CE) nr. […]/2008 și propunerea de regulament al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR)

COM(2008) 306 final – 2008/0103+0104+0105 (CNS)

2009/C 100/21

La 18 iunie 2008, în conformitate cu articolele 36 și 37 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, Consiliul a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Propunerea de regulament al Consiliului de stabilire a unor norme comune pentru sisteme de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori

Propunerea de regulament al Consiliului privind modificările aduse politicii agricole comune prin modificarea Regulamentului (CE) nr. 320/2006, (CE) nr. 1234/2007, (CE) nr. 3/2008 și (CE) nr. […]/2008

Propunerea de regulament al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR)

Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 8 octombrie 2008. Raportor: dl VAN OORSCHOT. Coraportori: dl Seppo KALLIO și dl Hans-Joachim WILMS.

În cea de-a 448-a sesiune plenară, care a avut loc la 21, 22 și 23 octombrie 2008 (ședința din 23 octombrie 2008), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 117 voturi pentru, 28 voturi împotrivă și 18 abțineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1   La 20 mai 2008, Comisia Europeană a publicat propuneri de simplificare a politicii agricole comune (PAC), pentru a asigura funcționarea cât mai bună a acesteia într-o Uniune Europeană extinsă și într-un context internațional în schimbare. Acestea poartă numele de evaluarea „stării de sănătate”.

1.2.   CESE consideră că discuția privind evaluarea „stării de sănătate” ar trebui să țină mai bine seama de multitudinea sarcinilor cu care se confruntă PAC (printre altele „modelul agricol european”, siguranța alimentară ca problemă centrală). De aceea, CESE subliniază necesitatea unei politici agricole corespunzătoare pe termen scurt și lung la nivelul UE, care trebuie să dispună de suficiente resurse financiare. În acest caz va fi vorba, probabil, de sume care să se ridice cel puțin la nivelul de până acum. Necesitatea PAC și oportunitatea diferitelor măsuri ar trebui să fie mai bine explicate publicului, pentru a nu exista în permanență discuții cu privire la valoarea finanțării.

1.3.   CESE reamintește avizul său precedent privind viitorul PAC, în care lua notă de faptul că agricultorii trec printr-o perioadă de tranziție dificilă. De aceea, CESE consideră că principalul obiectiv al evaluării „stării de sănătate” ar trebui să fie facilitarea și simplificarea implementării și găsirea unor soluții la noile provocări de pe piață și din societate, respectând rolul multifuncțional al agriculturii.

1.4.   CESE consideră că rămân în continuare necesare plățile pentru finanțarea diverselor prestații ale agricultorilor care nu sunt recompensate pe piață. În același timp, CESE consideră că plățile bazate pe producția istorică vor fi mai dificil de justificat. Statelor membre ar trebui să li se permită să își ajusteze plățile în direcția unei rate fixe mai stabile. Această chestiune ar trebui supusă în prealabil unei ample dezbateri în contextul PAC după 2013. Statele membre ar trebui să poată decide asupra unei perioade de tranziție adecvate, pentru a evita punerea exploatațiilor într-o situație dificilă. Trebuie să fie simplificate regulile privind condiționalitatea și trebuie evitată duplicarea controalelor.

1.5.   CESE este de acord cu decuplarea suplimentară a plăților pentru a oferi agricultorilor libertatea de a cultiva („freedom to farm”). Cu toate acestea, statelor membre nu ar trebui să li se solicite să realizeze decuplarea în scopul protejării unor industrii sau regiuni fragile, cu condiția ca astfel să nu se genereze denaturări ale pieței. CESE susține obiectivele din „articolul 68”, cu toate că acest articol nu reprezintă soluția tuturor problemelor. În unele cazuri este necesară o flexibilitate mai mare. Statele membre ar trebui să analizeze cu atenție consecințele redistribuirii plăților către agricultori înainte de punerea în aplicare a acestei măsuri.

1.6.   CESE consideră că adaptările la sistemul de intervenție actual, altele decât licitațiile, ar trebui să fie analizate cu prioritate. CESE solicită, de asemenea, elaborarea de noi instrumente pentru crearea unei „plase de siguranță” durabile. Pe lângă aceasta, CESE propune menținerea unui mecanism de scoatere din circuitul agricol, cu posibilitatea modificării procentului de retragere în funcție de perspectivele pieței.

1.7.   CESE solicită o evaluare mai detaliată a posibilelor evoluții viitoare ale pieței produselor lactate și a consecințelor acestora, înainte de a se lua decizia finală care va permite, în 2015, expirarea cotelor pentru lapte. CESE solicită Comisiei să elaboreze mai în detaliu măsurile avute în vedere pentru menținerea producției de lactate în regiunile vulnerabile și pentru a explica consecințele lor financiare și modul lor de finanțare. CESE nu poate fi de acord cu creșterea planificată a cotelor atâta timp cât nu este prezentată o astfel de strategie. CESE ar dori să fie înființată o rețea europeană a laptelui în vederea adaptării ofertei la cerere și a menținerii unui anumit nivel al veniturilor producătorilor de lapte și a densității acestora pe întreg teritoriul european. Înființarea unei rețele ar permite reechilibrarea raporturilor de forță dintre reprezentanții industriei, producători, distribuitori și chiar consumatori.

1.8.   CESE recunoaște noile provocări menționate de Comisia Europeană referitoare la climă, apă, sursele regenerabile de energie și biodiversitate, acestea necesitând evident mijloace financiare suplimentare în cadrul celui de-al doilea pilon. Aceste noi provocări pot fi finanțate doar prin intermediul modulării, deoarece restul fondurilor au fost alocate până în 2013, iar identificarea unor noi resurse bugetare este improbabilă.

2.   Introducere

2.1.   La 20 mai 2008 Comisia Europeană a publicat propunerile de regulamente privind câteva modificări aduse politicii agricole comune [COM(2008) 306/4]. Principalul obiectiv al așa-numitei „evaluări a «stării de sănătate»” este evaluarea punerii în aplicare a reformei PAC din 2003 și abordarea acelor modificări ale procesului de reformă care sunt considerate necesare pentru a simplifica mai mult politica, pentru a-i permite acesteia să folosească noile oportunități ale pieței și pentru a o pregăti pentru confruntarea cu noile provocări de pe piață și din societate.

2.2.   Pe lângă evaluarea „stării de sănătate” este necesară și discutarea evoluției PAC după 2013 pentru ca aceasta să răspundă provocărilor existente în agricultură, societate și în lanțul de valoare economică agricolă.

3.   Situația alimentară mondială în schimbare

3.1.   În ultimii treizeci de ani, prețurile agricole au avut o evoluție descendentă în termeni reali. În 2007 s-a înregistrat o creștere bruscă și masivă a prețurilor la anumite produse agricole. Motive importante pentru creșterea prețurilor au fost creșterea cererii mondiale, niveluri foarte mici ale stocurilor și recoltele slabe datorate condițiilor climatice. Aceasta a avut consecințe colaterale asupra crescătorilor de animale care s-au confruntat cu prețuri ridicate ale furajelor. Cu toate acestea, prețurile la produsele agricole încep din nou să scadă. Între toamna anului 2007 și aprilie 2008 prețurile la lapte au scăzut cu aproximativ 30 %, iar prețurile la grâu cu aproximativ 20 % (1). Este de așteptat ca, spre exemplu, această situație, combinată cu costurile în creștere, să conducă la scăderea venitului producătorilor agricoli din sectorul vegetal cu 16 %-24 % în 2008. În termeni reali, prețurile produselor agricole rămân încă sub nivelurile înregistrate în timpul crizelor petrolului din 1973 sau 1979 (2).

3.2.   Evenimentele din ultimele luni indică în mod clar faptul că am intrat în era volatilității prețurilor agricole, ceea ce nu este un lucru bun nici pentru consumator, care se confruntă cu o creștere a prețurilor agricole, nici pentru agricultor și nici pentru părțile interesate din lanțul alimentar, care, în permanență, trebuie să-și gândească bine investițiile. Situația aceasta trebuie luată în considerare de fiecare dată când se reflectează la politica agricolă viitoare, dacă se dorește menținerea obiectivului UE privind siguranța alimentară.

3.3.   Dată fiind creșterea cererii mondiale pentru alimente, se consideră că este improbabil ca prețurile de consum să scadă, pe termen scurt și mediu, până la nivelul lor anterior, însă se așteaptă o mai mare volatilitate a prețurilor de producție.

3.4.   Efectul prețurilor mai ridicate ale produselor asupra prețurilor la consumator este limitat datorită proporției în scădere pe care materiile prime agricole o au în costurile de producție a alimentelor în comparație cu costurile energiei și ale forței de muncă. De exemplu, costul grâului constituie doar 5 % din costul unei pâini (3). Mai mult, proporția ocupată de hrană în cadrul cheltuielilor totale pe gospodărie este redusă (cca. 14 % în UE-27). CESE consideră că este necesară raționalizarea lanțului alimentar în interesul agricultorilor și al consumatorilor (4).

3.5.   Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) trebuie să își îmbunătățească capacitatea de gestionare a aprovizionării cu alimente. Odată cu includerea agriculturii în competența Organizației Mondiale a Comerțului, s-au creat inegalități mai mari între sistemele agricole. Este necesară o abordare diferită: agricultura trebuie să aibă libertatea de a se putea organiza la nivel mondial prin intermediul unei instanțe de reflecție a celor mai reprezentative – și nu neapărat a celor mai înstărite – organizații agricole naționale.

3.6.   CESE consideră că evaluarea „stării de sănătate” a PAC ar trebui să țină seama de aceste schimbări ale situației mondiale a produselor alimentare. În acest sens, agricultorii ar trebui să își poată păstra rolul multifuncțional în cadrul modelului agricol european.

4.   Observații generale

4.1.   Comitetul Economic și Social European reamintește avizul (5) său inițial privind evaluarea „stării de sănătate” a PAC și viitorul acesteia după 2013. În acest aviz, CESE remarcă faptul că agricultorii și industria alimentară trec printr-o perioadă de tranziție dificilă. Aceștia sunt gata să reacționeze la noile condiții de pe piață dând dovadă de spirit antreprenorial, cu condiția ca promisiunile făcute în timpul reformelor să fie respectate și să se ofere o siguranță suficientă din punct de vedere juridic și al planificării. CESE consideră că principalul obiectiv al evaluării „stării de sănătate” ar trebui să fie identificarea necesităților de adaptare a legislației existente, care să permită:

—	o punere în aplicare mai ușoară și mai directă și

—	îndepărtarea obstacolelor din calea aplicării specifice a măsurilor de reformă deja agreate.

Pe lângă aceste teme, CESE recunoaște că UE se confruntă cu provocări noi în cadrul cărora agricultorii pot juca un rol important și că situația pieței produselor alimentare reclamă răspunsuri noi.

Cu toate acestea, cuvintele-cheie în evaluarea „stării de sănătate” ar trebui să fie stabilitatea asigurată prin organizarea piețelor, simplificarea și adaptarea.

4.2.   Este important și ca măsurile luate în cadrul evaluării „stării de sănătate” să stea la baza dezvoltării ulterioare a modelului de agricultură european și să permită agricultorilor să-și îndeplinească rolul multifuncțional:

—	respectarea celor mai înalte standarde pe plan mondial în domeniul siguranței și calității alimentelor, al protecției mediului și bunăstării animalelor;

—	conservarea peisajului rural și protecția naturii;

—	contribuția esențială la ocuparea forței de muncă, la menținerea producției agricole și la vitalitatea spațiului rural în toate regiunile UE și

—	evitarea depopulării zonelor rurale și lăsarea suprafețelor agricole necultivate.

CESE consideră că propunerile Comisiei conțin schimbări substanțiale față de situația actuală. Trebuie reflectat în profunzime la aceste schimbări.

5.   Măsurile din cadrul evaluării „stării de sănătate”

5.1.   Sistemul de plăți unice (SPU)

5.1.1.   Comisia Europeană propune să se permită statelor membre ajustarea propriului model de SPU prin trecerea treptată la rate fixe mai stabile de sprijin pentru fiecare drept la plată, pentru a face SPU mai practic și mai eficient. În același timp, propunerile includ o serie de măsuri de simplificare a punerii în aplicare a SPU.

5.1.2.   În Europa există o preocupare din ce în ce mai mare pentru durabilitate. Nu s-au înregistrat progrese în ceea ce privește luarea în considerare a aspectelor necomerciale în cadrul acordurilor internaționale, deși aceasta este o condiție esențială pentru a răspunde exigențelor cetățenilor. În afară de aceasta, se observă o reducere continuă a protecției granițelor UE. Pe baza acestor argumente, CESE consideră că va fi esențial pentru asigurarea modelului agricol european și a veniturilor fermierilor după 2013 ca aceștia să își poată acoperi printr-un sistem de plăți directe costurile producției durabile care nu sunt acoperite prin intermediul pieței. Aceasta trebuie să rămână o sarcină clară a PAC.

5.1.3.   CESE consideră că plățile compensatorii pentru finanțarea diverselor prestații ale agricultorilor care nu sunt recompensate pe piață vor fi în continuare necesare. În același timp, nivelurile plăților bazate pe producția istorică vor deveni mai greu de justificat. Statelor membre care nu au făcut încă acest lucru ar trebui să li se permită să modifice distribuția plafoanelor lor naționale către rate fixe mai stabile ale plăților în perioada 2009-2013 sau să înceapă să facă acest lucru în 2013. Înainte de a realiza acest lucru, statele membre ar trebui să analizeze cu atenție consecințele asupra venitului exploatațiilor agricole, capacitatea de adaptare a agricultorilor și nevoia de siguranță pe termen lung în ceea ce privește planificarea. Dacă ar trebui adoptată o astfel de orientare, statele membre ar trebui să poată stabili o perioadă de tranziție corespunzătoare, astfel încât să se evite orice situație dificilă în care s-ar putea afla exploatațiile care au făcut investiții într-un cadru de reglementare diferit.

5.1.4.   În majoritatea statelor membre, sistemul de plăți unice pe suprafață (SPUS) este ușor de gestionat, dar se poate dovedi prea simplist în sprijinirea eficientă exploatațiilor agricole intensive (fructe și legume, creșterea animalelor, tutun etc.) în comparație cu sectorul culturilor arabile. În cadrul SPU, ar trebui găsită o soluție mai echilibrată pe termen mediu, de exemplu, prin utilizarea celorlalte instrumente existente sau a instrumentelor noi care urmează a fi create la nivelul UE.

5.1.5.   Toate terenurile din statele membre care au o situație bună din punct de vedere agricol și al protecției mediului la momentul solicitării plăților ar trebui să fie eligibile.

5.2.   Condiționalitatea

5.2.1.   Comisia Europeană dorește să simplifice și să îmbunătățească orientarea condiționalității. Comisia propune retragerea anumitor cerințe care nu au legătură cu responsabilitatea agricultorului și propune introducerea unor noi „bune condiții agricole și de mediu” (BCAM).

5.2.2.   CESE susține păstrarea legăturii dintre plata unică pe exploatație și respectarea standardelor UE asociate activității agricole prin intermediul condiționalității. CESE salută propunerile Comisiei de simplificare a condiționalității. Există, de asemenea, o nevoie evidentă de a face condiționalitatea mai puțin complexă, în special prin clarificarea regulilor, introducerea unei reguli de minimis și reducerea numărului de inspecții diferite care se fac la exploatațiile individuale. Ar trebui, de asemenea, evitată duplicarea controalelor, cum este cazul controalelor administrative și al auditurilor realizate în cadrul sistemelor de asigurare a calității (SAC).

5.2.3.   Agricultura este un sector important, care asigură un număr mare de locuri de muncă în întreaga UE. Trebuie să se facă eforturi pentru reducerea numărului de accidente în agricultură și să se încurajeze mai mult munca calificată. De aceea, CESE consideră că problemele specifice privind securitatea muncii în cadrul exploatațiilor sunt foarte importante, de exemplu instrucțiuni privind utilizarea echipamentelor, igiena și depozitarea adecvată a substanțelor periculoase. Ele trebuie să fie reglementate de legislația națională din domeniul social și ar putea fi incluse în domeniul de aplicare al condiționalității. Pentru a acorda stimulente agricultorilor, CESE recomandă să se extindă posibilitățile de finanțare prin intermediul Fondului Social European în domeniul securității muncii și al competențelor.

5.2.4.   În concordanță cu obiectivul de a face condiționalitatea mai eficace și mai direct legată de activitățile exploatației agricole, CESE consideră că cerințele legale privind gestionarea introducerii pe piață a produselor fitosanitare nu constituie o răspundere a exploatațiilor individuale și ar trebui, în consecință, să fie retrase.

5.2.5.   CESE solicită realizarea unui studiu de impact privind punerea în aplicare a BCAM înainte de adăugarea oricărui alt element nou în domeniul BCAM. Acest studiu ar trebui să cuprindă efectele asupra agricultorilor precum și sarcinile administrative. CESE consideră că avantajele legat de protecția mediului asociate retragerii din circuitul agricol, zonelor de protecție și particularităților peisajului ar trebui conservate, chiar dacă se dorește eliminarea retragerii obligatorii din circuitul agricol. Dacă se dorește realizarea acestei conservări prin măsuri voluntare ca parte a dezvoltării rurale, trebuie să existe stimulente corespunzătoare, care nu există în prezent. Aceste măsuri ar trebui să fie recompensate corespunzător.

5.2.6.   În privința noilor state membre ar trebui să existe o abordare specială. Sistemul condiționalității ar trebui să fie introdus treptat, ținând seama de faptul că sistemul de plăți directe se aplică la rândul său treptat. Acestea ar trebui să se conformeze complet condiționalității la atingerea unui nivel de 100 % pentru sistemul de plăți unice pe suprafață (SPUS).

5.3.   Ajutorul cuplat parțial

5.3.1.   Comisia Europeană consideră că decuplarea a permis agricultorilor să răspundă semnalelor pieței mai bine și de o manieră mai durabilă. La vremea reformei PAC din 2003, s-a decis să se permită statelor membre să mențină un anumit nivel de ajutor cuplat în anumite sectoare. Comisia subliniază faptul că funcționarea a două sisteme nu a contribuit la simplificare. Comisia propune să se permită statelor membre să mențină prima cuplată numai pentru vacile care alăptează, carnea de oaie și de capră.

5.3.2.   CESE este sceptic în privința decuplării suplimentare în statele membre care mențin un ajutor parțial cuplat pentru a permite o mai mare orientare către piață. CESE este conștient de faptul că în anumite cazuri decuplarea ar putea conduce la dispariția anumitor tipuri de producție și la abandonarea producției în anumite regiuni, cu consecințe grave pentru mediu, economia rurală și nivelul de ocupare a forței de muncă. Articolul 68 ar trebui să poată fi folosit pentru rezolvarea acestor probleme. Statelor membre nu ar trebui să li se solicite să realizeze decuplarea. Ajutorul cuplat care se menține nu trebuie să conducă la denaturăriale pieței între statele membre.

5.4.   Ajutorul specific

5.4.1.   Comisia Europeană propune extinderea domeniului de aplicare al articolului 69 (actual) pentru a cuprinde mai multe obiective, printre care abordarea chestiunii prejudiciilor suferite de agricultorii din anumite regiuni în sectoare specifice și a completării drepturilor acestora în regiuni care fac obiectul unor programe de restructurare. Statele membre care aplică SPU pot reține în prezent până la 10 % din plafoanele lor naționale bugetare pentru măsuri legate de protecția mediului sau pentru îmbunătățirea calității produselor agricole și a comercializării acestora.

5.4.2.   Comisia consideră că modificările instrumentelor de piață tradiționale și trecerea către ajutorul direct acordat producătorului au redeschis discuția privind diferitele modalități de gestionare a riscurilor, riscul legat de preț și riscul legat de producție fiind cele două surse principale de variație care afectează venitul. Comisia propune ca statele membre să poată utiliza articolul 68 pentru asigurarea culturilor și fondurile mutuale pentru bolile animalelor sau plantelor.

5.4.3.   CESE susține obiectivele menționate la articolul 68, deși acest articol nu este soluția pentru toate problemele care ar putea apărea. CESE poate fi de acord cu o flexibilitate crescută în utilizarea articolului 68, cu condiția ca orice fonduri suplimentare să fie utilizate pentru consolidarea poziției agricultorilor. Acesta consideră că, în cazuri foarte speciale, în unele state membre, limita de finanțare ar putea fi mai mare decât limita actuală generală de 10 % din plafonul național. CESE susține propunerile privind asigurarea culturilor și fondurile mutuale pentru bolile animalelor sau plantelor, considerând că scopul ar trebui să fie protecția consumatorilor și a agricultorilor. Aceste măsuri nu ar trebui să submineze sistemele de asigurare sau măsurile comunitare existente (articolul 44 și fondul veterinar). Dată fiind importanța pe care prevenirea bolilor o are pentru întreaga societate, CESE propune ca aceste fonduri să fie cofinanțate de statele membre, după cum propune Comisia.

5.4.4.   CESE consideră că utilizarea articolului 68 poate conduce la o redistribuire însemnată a plăților către agricultori. În afară de aceasta, CESE se teme că articolul 68 nu este un instrument suficient pentru rezolvarea tuturor chestiunilor. De aceea, statele membre ar trebui să analizeze cu atenție consecințele posibilei utilizări a articolului 68 asupra agricultorilor. CSE consideră că sumele alocate anterior bugetului pentru agricultură ar trebui să rămână în sectorul agricol și că acestea ar putea fi utilizate pentru articolul 68.

5.4.5.   Ar trebui să fie de asemenea analizat impactul cumulat al modulării și al articolului 68 asupra venitului pe exploatație. Dacă propunerile Comisiei ar fi puse în aplicare, aceasta ar putea însemna o reducere a plăților directe de cel puțin 10 % + 13 % = 23 %. De aceea, CESE consideră că efectele ar trebui analizate cu atenție.

5.5.   Limitele plăților

5.5.1.   Comisia Europeană evidențiază faptul că introducerea plăților unice a făcut distribuția plăților mai vizibilă. Numărul mare de agricultori care primesc sume mici reprezintă o sarcină administrativă importantă pentru autorități. Comisia propune ca statele membre să aplice o sumă minimă de 250 EUR sau o dimensiune minimă de 1 hectar ori ambele condiții. În plus, Comisia propune o modulare progresivă. Se propune, de asemenea, ca statele membre să devină eligibile pentru modulare începând cu 2012.

5.5.2.   CESE acceptă, în principiu, propunerile Comisiei pentru stabilirea de cerințe minime pentru plăți, pentru a reduce costurile administrative, lăsând în același timp statelor membre posibilitatea de a alege modalitatea de aplicare a acestor cerințe minime.

5.5.3.   CESE consideră că, în dezbaterea privind modularea progresivă, principala întrebare este dacă se poate aștepta un nivel mai mare al modulării în cazul acelor întreprinderi din UE care primesc plăți directe de peste 100 000 EUR pe an. Având în vedere că beneficiarii de mari dimensiuni profită în general de economiile de scară, modularea progresivă moderată este justificată, deoarece întreprinderile au posibilitatea de a utiliza noile măsuri din cadrul celui de-al doilea pilon, putând astfel accesa din nou fonduri specifice PAC.

5.6.   Piețele

5.6.1.   Comisia ridică problema modului în care poate fi creat un mecanism de intervenție eficace, care să constituie o „plasă de siguranță”, fără a se baza pe exporturile subvenționate. Comisia propune simplificarea dispozițiilor privind intervenția publică prin intermediul extinderii sistemului de licitație. Pentru grâul dur, orez și carnea de porc, Comisia propune eliminarea intervenției.

5.6.2.   CESE consideră că slăbirea mecanismelor de gestionare a pieței interne și reducerea nivelului de protecție a granițelor care s-au produs ca urmare a reformelor PAC și a negocierilor din domeniul comercial începând cu 1992, a făcut ca UE să fie mult mai expusă fluctuațiilor pieței mondiale. În același timp, aceste fluctuații de pe piața mondială și riscul aferent sunt în creștere: schimbările climatice produc fluctuații din ce în ce mai mari ale recoltelor pe plan mondial, iar dezvoltarea turismului la nivel global crește riscul propagării bolilor. Agricultorii trebuie să facă față tuturor acestor provocări. În acest context, abandonarea tuturor mecanismelor de reglementare s-ar putea dovedi primejdioasă în perioadele de ofertă deficitară și cerere mare.

5.6.3.   CESE consideră că, pentru viitor, unul din cele mai importante obiective ale PAC și în special ale primului pilon va fi asigurarea de produse alimentare suficiente, sigure și variate pentru cele 500 de milioane de consumatori ai săi. Pentru îndeplinirea acestor obiective sunt necesare instrumente adecvate. În ciuda faptului că un sistem de licitație ar putea îmbunătăți orientarea către piață, acesta reduce „plasa de siguranță” pentru agricultori și poate crește incertitudinea pe piață. De aceea, CESE propune să fie analizate mai întâi alte modalități de adaptare ale sistemului de intervenție actual, ca de exemplu, o perioadă de intervenție mai scurtă. CESE solicită elaborarea unor un noi instrumente pentru crearea unei „plase de siguranță” durabile, dată fiind nevoia de securitate alimentară pentru cetățenii europeni și de venituri corecte pe exploatație.

5.6.4.   CESE sugerează Comisiei înființarea unor rețele europene de gestionare a piețelor care ar permite, într-un cadru durabil, ajustarea ofertei și a cererii, precum și constituirea unei rețele de producători pe întreg teritoriul european, dând astfel cel mai potrivit răspuns așteptărilor sociale. S-ar produce astfel o reechilibrare a forțelor pieței care ar permite să se dea un răspuns mai adecvat așteptărilor consumatorilor. Comisia ar trebui să se ocupe de supravegherea acestei organizări.

5.7.   Retragerea terenurilor din circuitul agricol

5.7.1.   Comisia propune suspendarea retragerii terenurilor din circuitul agricol ca instrument de control al ofertei, pe baza situației de pe piață. Statelor membre li se oferă instrumente pentru a asigura menținerea beneficiilor ecologice.

5.7.2.   Retragerea din circuitul agricol reprezintă un instrument de gestionare a ofertei care se poate dovedi util și flexibil. CESE consideră că în ciuda prețurilor care, în prezent, se păstrează la un nivel bun, mai devreme sau mai târziu, condițiile pieței ar putea să se înrăutățească din nou. De aceea, în opinia CESE, ar fi logic să fie menținut mecanismul de retragere a terenurilor din circuitul agricol (6), cu posibilitatea modificării procentului de retragere în funcție de perspectivele pieței.

5.7.3.   CESE consideră că orice beneficiu de mediu asociat cu retragerea terenurilor din circuitul agricol trebuie menținut, pentru a ridica gradul de acceptare din partea sectorului agricol. Acest lucru ar putea fi realizat prin retragerea voluntară, ca parte a dezvoltării rurale, numai dacă ar exista suficiente stimulente, fapt care nu s-a întâmplat în trecut.

5.8.   Cotele pentru produsele lactate

5.8.1.   În 1984, cotele pentru produsele lactate au fost introduse ca o reacție la supraproducție. Comisia consideră că situația care a condus la această măsură nu mai este relevantă. În lumina creșterii cererii de lapte și produse lactate, Comisia propune o creștere a cotelor pentru lapte de 1 % pe an în următorii cinci ani. Creșterea cotelor ar trebui să pregătească o „aterizare lină” a sistemului, ținând seama de faptul că acesta expiră în 2015. Comisia Europeană a analizat impactul social al schimbărilor sistemului de cote pentru produsele lactate. Expirarea cotelor va conduce la restructurarea sectorului de producție a laptelui, în cadrul căreia în primul rând producătorii de lapte de dimensiuni mai mici ar putea fi expuși presiunii eliminatorii, cu implicații posibile la nivelul anumitor regiuni.

5.8.2.   Ținând seama de expirarea cotei în 2015, conform situației legislative actuale, CESE solicită Comisiei să realizeze o analiză mai detaliată decât până în prezent a modului în care pot fi asigurate previzibilitatea și echilibrul regional într-o piață durabilă, după 2015. Laptele este un produs alimentar esențial și sănătos și, în plus, agricultorii din sectorul produselor lactate joacă un rol important în economiile rurale. Va fi important, în special, să se introducă măsuri care să susțină agricultorii în îmbunătățirea poziției lor competitive.

5.8.3.   Producția de lactate reprezintă un sector foarte important în regiunile vulnerabile ale UE. De aceea, CESE solicită, de asemenea, Comisiei să aibă în vedere măsuri inclusiv alocări financiare – pentru menținerea producției de lactate și a unei economii rurale dinamice în regiunile vulnerabile. CESE consideră că propunerile prezentate de către Comisie nu constituie un proiect viabil. Articolul 68 este doar în unele cazuri un instrument adecvat în acest sens și că prin acesta nu se vor putea acoperi nici măcar aproximativ costurile ulterioare preconizate.

5.8.4.   Deoarece nu există un plan real de adaptare, CESE se pronunță în prezent împotriva unor ajustări ale cotei. Cotele trebuie să fie adaptate în funcție de cererea pieței, nu în mod arbitrar. Având în vedere perioada de după 2015, este necesară înființarea unei rețele europene a laptelui în care producția ar putea fi adaptată în funcție de consum, restabilindu-se echilibrul de forțe în cadrul rețelelor. Pe această cale s-ar putea menține producția de lapte în zonele cele mai fragile.

5.9.   Alte sisteme de ajutor

5.9.1.   Comisia propune decuplarea imediată pentru sectoarele culturilor proteaginoase, cânepei, grâului dur și al fructelor cu coajă lemnoasă. Pentru orez, amidon de cartofi, furaje uscate și in, Comisia propune decuplarea cu o perioadă de tranziție de doi ani.

5.9.2.   În lipsa cuplării, producția ar putea dispărea, cu consecințe grave pentru economiile regionale, mediu și aprovizionarea UE. De aceea, CESE consideră că posibilitatea trecerii de la aceste plăți la SPU trebuie să fie analizată cu atenție de la caz la caz și, dacă este necesar, plățile cuplate ar trebui continuate pentru a evita reducerea semnificativă a producției în regiunile vulnerabile. Aceste sectoare necesită o perioadă de tranziție rezonabilă și măsuri de asistență pentru dezvoltarea noilor oportunități comerciale.

5.9.3.   Prima pentru culturile energetice este foarte dificil de gestionat din punct de vedere administrativ și, date fiind țintele obligatorii stabilite de Consiliu pentru încorporarea biocombustibililor, nu mai este nevoie de stimulente la nivelul producției. Fondurile care nu mai sunt folosite la primele pentru culturi energetice ar trebui să fie utilizate la consolidarea poziției agricultorilor.

5.10.   Schimbările climatice

5.10.1.   Comisia consideră că problemele legate de climă și de energie ocupă un loc principal pe agendă. În martie 2007, liderii UE au decis reducerea emisiilor de CO2 cu cel puțin 20 % până în 2020 și cu 30 %, dacă se poate ajunge la un acord asupra obiectivelor globale. Comisia consideră că agricultura poate avea o contribuție importantă la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.

5.10.2.   CESE consideră că agricultura UE a contribuit mai mult decât multe alte sectoare la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și trebuie să continue să facă acest lucru (7). Agricultura este și unul din sectoarele cele mai expuse impactului schimbărilor climatice.

5.10.3.   O înțelegere mai bună a implicațiilor pe care schimbările climatice le au pentru agricultură a devenit urgentă și, prin urmare, prioritatea este cercetarea. Acest gen de cercetare este finanțat în cadrul celui de-al șaptelea Program de cercetare al UE, însă ea trebuie să fie accelerată și consolidată.

5.10.4.   Este, de asemenea, importantă creșterea stimulentelor pentru agricultori pentru ca aceștia să facă față schimbărilor climatice și să dezvolte sisteme de producție neutre din punct de vedere al emisiilor de gaze cu efect de seră. În acest context, CESE susține lista orientativă a tipurilor de acțiuni privind schimbările climatice din planul de dezvoltare rurală.

5.11.   Gestionarea resurselor de apă

5.11.1.   Obiectivele UE în ceea ce privește politica în domeniul apei sunt cuprinse în Directiva-cadru privind apa. Comisia consideră că agricultura are un rol important de jucat în gospodărirea apei.

5.11.2.   Una dintre cele mai urgente probleme este apa – atât lipsa, cât și calitatea acesteia, umiditatea și inundațiile. CESE susține ideea ca o parte a fondurilor care cresc ca urmare a modulării să fie utilizate la creșterea stimulentelor pentru gestionarea resurselor de apă, ca parte a măsurilor de dezvoltare rurală din cadrul axei 2. CESE consideră că acțiunile ar trebui să aibă o legătură directă cu agricultura.

5.12.   Energiile regenerabile

5.12.1.   În 2007, liderii UE au stabilit un obiectiv obligatoriu de 20 % pentru utilizarea surselor de energie regenerabile, inclusiv o cotă de 10 % de biocombustibili din consumul de benzină și motorină.

5.12.2.   CESE susține lista tipurilor orientative de acțiuni privind energiile regenerabile.

5.12.3.   CESE consideră că este extrem de important să se promoveze în continuare cercetarea pentru a optimiza sistemele de producție, astfel încât contribuția bioenergiei la reducerea emisiilor de CO2 și eficiența energetică să fie maximă. Trebuie analizată în continuare posibilitatea de a produce biocombustibili de generația a doua utilizând produse agricole secundare.

5.12.4.   Agricultorii ar putea juca un rol esențial în asigurarea de surse de bioenergie durabile la nivel local sau regional (de exemplu, prin instalații de microgenerare, utilizând biomasa existentă pe plan local), contribuind astfel la îndeplinirea obiectivelor Protocolului de la Kyoto. Normele din domeniul ajutoarelor de stat ar trebui să excepteze acest tip de proiecte.

5.13.   Biodiversitatea

5.13.1.   Comisia consideră că o mare parte a biodiversității din Europa este dependentă de agricultură și silvicultură și că eforturile de protejare a biodiversității trebuie să fie intensificate. Agricultura are de jucat un rol-cheie în protejarea biodiversității. Statele membre s-au angajat să stopeze reducerea biodiversității până în 2010.

5.13.2.   În câteva state membre există exemple bune de proiecte care contribuie la creșterea diversității biologice. CESE susține tipurile de acțiuni orientative de promovare a biodiversității pe care Comisia le menționează, cu condiția ca stimulentele să ajungă direct la agricultori, deoarece aceștia sunt esențiali pentru menținerea unor zone rurale dinamice cu posibilități de dezvoltare economică și ocupare a forței de muncă.

5.14.   Consolidarea celui de-al doilea pilon

5.14.1.   Comisia are în vedere să abordeze aceste patru noi provocări (punctele 5.10-5.13) printr-un nou pachet de măsuri, care ar aparține de pilonul 2, ale cărui mijloace financiare suplimentare necesare ar urma să provină din fondurile de modulare. Comisia constată că o creștere a modulării obligatorii reprezintă singura modalitate de a obține fonduri suplimentare pentru dezvoltarea rurală, deoarece toate celelalte fonduri comunitare au fost alocate până în 2013. Comisia propune creșterea modulării obligatorii cu 8 %, în patru etape, până în 2012.

5.14.2.   CESE consideră că rezultatele negocierilor privind perspectiva financiară 2007-2013 au condus la finanțarea inadecvată a celui de-al doilea pilon. În opinia CESE, diferitele funcții ale PAC trebuie menținute. Orice modulare suplimentară a plăților directe din cadrul primului pilon trebuie să respecte această cerință (8). De aceea, CESE susține modularea suplimentară propusă numai dacă se asigură faptul că acest bugetul este îndreptat în mod special și clar către susținerea agricultorilor pentru a răspunde acestor noi provocări. Ar trebui să fie recunoscut rolul angajatorului și al angajaților în agricultură în acest proces de schimbare. Procesul de punere în aplicare prin intermediul planurilor naționale de dezvoltare rurală trebuie să fie mai eficient și mai accesibil pentru agricultori. Cofinanțarea națională trebuie asigurată în avans.

6.   Impactul bugetar al propunerilor din cadrul evaluării „stării de sănătate”

6.1.   Comisia reamintește faptul că PAC dispune de un mecanism de disciplină financiară propriu. Datorită faptului că cea mai mare parte a sprijinului este în prezent stabilită și că situația pieței s-a îmbunătățit în mod semnificativ, potențialul pentru aplicarea disciplinei financiare a scăzut. Mai mult, Comisia precizează că propunerile de modulare sunt neutre din punctul de vedere al bugetului, însă pot conduce la cheltuieli naționale suplimentare. Comisia se așteaptă să nu existe aproape nici o cheltuială suplimentară cu măsurile referitoare la piață.

6.2.   Bugetul total pentru PAC a scăzut de la 0,6 % din PIB-ul UE în 1993 la mai puțin de 0,4 % în 2007. Cheltuielile bugetare reale au crescut de la aproximativ 40 de miliarde EUR în 1995 la aproximativ 50 de miliarde EUR în 2007 (inclusiv dezvoltarea rurală), în ciuda dublării aproape a numărului de state membre de la 15 la 27.

6.3.   În urmă cu 15 ani, UE cheltuia 10 miliarde EUR pe an pentru subvențiile la export. În 2009 acest buget este limitat la doar 350 de milioane EUR (9). Comisia Europeană a decis eliminarea totală a subvențiilor la export până în 2013, cu condiția ca partenerii comerciali să își asume angajamente similare.

6.4.   CESE consideră că PAC reprezintă unul dintre cele mai importante elemente de susținere ale Uniunii Europene. După cum arată situația hranei la nivel mondial, politica agricolă va rămâne foarte importantă. CESE este de părere că agricultorii nu joacă doar un rol esențial în aprovizionarea cu hrană, dar au și un rol multifuncțional de îndeplinit.

7.   Către obiective pe termen lung ale PAC, după 2013/cadrul financiar

7.1.   CESE consideră că este util să se stabilească obiective și priorități clare pentru PAC pentru perioada de după 2013, pentru a contribui la discuțiile privind următoarele perspective financiare.

7.2.   Având în vedere că este de așteptat ca populația globului să atingă 9 miliarde în 2050 și ținând seama de creșterea consumului pe locuitor, cererea de produse alimentare va crește. În același timp, suprafețele de teren agricol de calitate sunt în scădere în întreaga lume datorită unor factori ca eroziunea, creșterea salinității solurilor sau urbanizarea. În consecință, s-ar putea ca, în anii ce vor veni, consumatorii europeni să nu poată considera securitatea alimentară ca fiind un lucru cert. PAC viitoare trebuie să țină seama de aceste noi evoluții.

7.3.   La nivel european, consumatorii au nevoie de alimente sănătoase și variate, în cantități suficiente, care trebuie produse în mod durabil. Importurile trebuie să respecte standardele UE, ceea ce nu este întotdeauna cazul. În același timp, cetățenii europeni sunt îngrijorați în legătură cu schimbările climatice și durabilitatea. Agricultorii din UE pot juca un rol important în a răspunde așteptărilor societății.

7.4.   Agricultorii ar prefera să-și obțină veniturile de pe piață. Pe de altă parte, societatea europeană se așteaptă ca agricultorii să furnizeze o serie de servicii care nu sunt remunerate prin intermediul pieței. Din acest motiv, plățile directe pentru compensarea agricultorilor pentru asigurarea celor mai înalte standarde în sistemele de producție durabile, a serviciilor suplimentare, precum și plățile pentru promovarea dezvoltării rurale vor rămâne esențiale în continuare. Mai mult, PAC va rămâne un instrument fundamental pentru susținerea economiilor regionale.

7.5.   Pentru realizarea obiectivelor menționate la punctul 3.3, PAC ar trebui să se concentreze mai mult în viitor pe:

—	garantarea aprovizionării cu alimente sigure și variate și furnizarea de energie regenerabilă;

—	asigurarea unui venit corect pentru agricultori;

—	garantarea atât a durabilității, cât și a competitivității producției în toate regiunile UE;

—	contribuția la asigurarea unui spațiu rural dinamic cu posibilități de dezvoltare economică și de ocupare a forței de muncă.

7.6.   CESE consideră că, pe termen lung, obiectivele PAC și instrumentele pentru atingerea acestora trebuie să fie mai bine armonizate între toate statele membre.

7.7.   CESE subliniază necesitatea unei politici agricole corespunzătoare pe termen scurt și lung la nivelul UE, care trebuie să dispună de suficiente resurse financiare. În acest caz va fi vorba, probabil, de sume care să se ridice cel puțin la nivelul de până acum. Este sarcina sferei politice să comunice, mai bine decât până acum, publicului, necesitatea PAC și oportunitatea diferitelor măsuri, pentru a nu exista în permanență discuții cu privire la valoarea finanțării.

---

(1)  Prezentarea propunerii privind evaluarea „stării de sănătate” în Comisia AGRI, 20 mai 2008.

(2)  Comisia Europeană, Ce a cauzat creșterea actuală a prețurilor la produsele agricole?

(3)  Discursul dnei Mariann FISCHER BOEL: Hrană, furaje sau combustibil, Berlin, 18 ianuarie 2008.

(4)  CESE analizează în continuare acest subiect în Avizul exploratoriu „UE și provocarea pe care o reprezintă alimentația la nivel mondial”.

(5)  JO C 44, 16.2.2008, p. 60.

(6)  JO C 44, 16.2.2008, p. 63, punctul 5.7.1.

(7)  Studiul CE, Schimbările climatice: provocările pentru agricultură (decembrie 2007).

(8)  A se vedea nota 5.

(9)  Politica agricolă comună: separarea adevărului de ficțiune, 20 iunie 2008.

---

---