20.7.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 168/16

1.1

CESE mulțumește și felicită Președinția germană pentru munca de pregătire, pentru efortul depus în vederea obținerii transparenței și consultării privind Agenda teritorială.

1.2

CESE consideră că a sosit momentul pentru a se depăși actuala fază de coordonare informală a Consiliului și a se trece la o nouă fază de mai mare cooperare politică. Pe baza muncii realizate și a noilor contribuții prevăzute de ESPON/ORATE, este necesară trecerea la o nouă etapă pe calea integrării, conferind un mandat clar Comisiei pentru ca această să poată dispune de capacitate de inițiativă.

1.3

CESE consideră că dezbaterile din cadrul Consiliului privind Agenda teritorială trebuie să aibă ca rezultat adoptarea unor decizii politice mai precise; pentru aceasta, este necesară o mai mare implicare a Comisiei Europene, întrucât aceasta este cea mai în măsură să asigure compatibilitatea diverselor abordări privind coeziunea teritorială în Uniunea Europeană.

1.4

În scopul îndeplinirii obiectivului coeziunii teritoriale la nivel comunitar, Comisia trebuie să dispună de un serviciu specific și puternic care să analizeze, să stabilească diagnostice și să prezinte propuneri politice care să confirme valoarea adăugată a abordării europene privind coeziunea teritorială.

1.5

CESE propune să fie asigurată continuitatea și după încheierea mandatului Președinției germane. Comisia trebuie să analizeze, să sintetizeze și să pună în practică Agenda teritorială prin intermediul unui program de acțiune care să respecte competențele politicilor de amenajare a teritoriului ale statelor membre și ale regiunilor.

1.6

Cel de-al 4-lea raport privind coeziunea pe care îl elaborează în prezent Comisia Europeană trebuie să analizeze impactul teritorial al fondurilor comunitare și să stabilească legături între politica de coeziune și obiectivele Agendei teritoriale. CESE consideră că este necesară întărirea programelor de cooperare transfrontalieră.

1.7

Diversele administrații care acționează asupra teritoriului (locale, regionale, naționale și comunitare) trebuie să participe într-un mod echilibrat la guvernanța Agendei teritoriale, precum și societatea civilă organizată care trebuie să fie consultată în prealabil.

1.8

CESE propune Consiliului de miniștri punerea în aplicare a unei metode deschise de coordonare pentru Agenda teritorială, cu orientări precise, ca un prim pas pe calea integrării acestor chestiuni în metoda comunitară, după aprobarea Tratatului constituțional.

1.9

CESE își exprimă speranța că UE va adopta rapid Tratatul constituțional care include obiectivul coeziunii teritoriale și propune ca, dat fiind consensul existent în privința Agendei teritoriale, Consiliul informal de la Leipzig să recomande în concluziile sale punerea progresivă în practică a Agendei, în loc să sublinieze caracterul neobligatoriu al acesteia.

1.10

Prin urmare, CESE solicită Comisiei Europene să propună Consiliului de Miniștri să progreseze în aplicarea Agendei teritoriale, în virtutea temeiului juridic actual.

2.1

La 7 noiembrie 2006, Ministerul federal al transporturilor, lucrărilor publice și urbanismului, în numele viitoarei Președinții germane, a solicitat Comitetului Economic și Social European elaborarea unui aviz exploratoriu privind Agenda teritorială.

2.2

În cadrul reuniunii informale privind coeziunea teritorială și dezvoltarea urbană, care va avea loc la 24 și 25 mai 2007 la Leipzig, miniștrii europeni vor adopta un document de natură politică, și anume „Agenda teritorială a UE”  (1), pe baza unui raport intitulat „Situația teritorială și perspectivele UE”  (2). Acest raport analizează principalele provocări cu care se confruntă UE în materie de amenajare a teritoriului și, prin intermediul exemplelor, propune soluții pentru o mai bună exploatare a potențialului pe care îl reprezintă diversitatea teritoriilor europene în vederea încurajării unei creșteri economice durabile. Agenda teritorială a UE constă dintr-o serie de recomandări menite să acorde o mai mare atenție diversității teritoriale a UE și dintr-un ansamblu de propuneri privind un program de acțiune în materie de politică de amenajare a teritoriului.

2.3

Din 1995, CESE și-a exprimat acordul privind o mai mare cooperare în materie de politică de amenajare a teritoriului european:

Alte avize mai recente sprijină la rândul lor ideea unei mai mari implicări și luări în considerare a dimensiunii teritoriale a integrării europene:

3.1

Prima reuniune informală a miniștrilor competenți în domeniul amenajării teritoriului și al politicilor teritoriale în general a avut loc la Nantes în 1989.

3.2

Acest tip de reuniune se organizează la inițiativa președințiilor semestriale succesive ale UE. În 1993, în cadrul reuniunii de la Liège, s-a hotărât elaborarea Programului de Dezvoltare a Spațiului Comunitar (PDSP)  (3), care a fost adoptat în 1999 la Potsdam și care reprezintă cadrul comun de referință al reuniunilor informale ale miniștrilor competenți în domeniul amenajării teritoriului și al politicilor teritoriale.

3.3

La reuniunea ministerială informală privind coeziunea teritorială, care a avut loc la Rotterdam în noiembrie 2004, miniștrii au acceptat includerea în agenda lor politică de până în 2007 a elaborării unui document de sinteză privind „Situația teritorială și perspectivele UE”, care stă la baza Agendei teritoriale.

3.4

Agenda teritorială constituie un cadru strategic care identifică prioritățile pentru dezvoltarea teritorială a Uniunii Europene. Contribuie la creșterea economică și la dezvoltarea durabilă, întrucât întărește coeziunea teritorială, ceea ce poate fi definit ca fiind capacitatea politicii de coeziune de a se adapta la necesitățile și caracteristicile specifice ale provocărilor și circumstanțelor geografice, în vederea obținerii unei dezvoltări teritoriale echilibrate și durabile.

3.5

Obiectivul coeziunii teritoriale a fost inclus în articolul III-116 din proiectul de Tratat constituțional din iunie 2003 ca a treia dimensiune a coeziunii economice și sociale. Dimensiunea teritorială a politicilor comunitare este analizată și în cel de-al treilea raport privind coeziunea, prezentat de Comisie în 2005. Orientările strategice comunitare privind coeziunea adoptate în 2006 includ și această nouă dimensiune teritorială a coeziunii.

3.6

În cadrul reuniunii ministeriale informale, care a avut loc la Luxemburg în mai 2005, miniștrii au aprobat următoarele teme și priorități ale Agendei teritoriale:

3.7

Printre acțiunile esențiale erau menționate următoarele:

4.1

PDSC este un cadru de referință comun pentru diverșii actori ai dezvoltării și amenajării teritoriului (UE, state membre, regiuni și alte entități teritoriale), care sprijină dimensiunea teritorială a unei Europe policentrice și atât de necesara „teritorializare” a politicilor sectoriale ale UE. Este vorba despre o inițiativă interguvernamentală adoptată în cadrul reuniunii ministeriale de la Potsdam din 1999 și care nu are caracter obligatoriu. Practic, PDSC a fost aplicat doar în ceea ce privește înființarea Observatorului în rețea al amenajării teritoriului (ESPON (4)/ORATE) și, în mod indirect, prin intermediul celor trei programe INTERREG.

4.2

PDSC are următoarele obiective:

4.3

Patru elemente principale interacționează între ele și exercită presiuni importante asupra dezvoltării teritoriale:

4.4

Pe baza acestor elemente, PDSC stabilește următoarele orientări:

4.5

Printre acțiunile concrete prevăzute se numără:

4.6.1

Observatorul în rețea al amenajării teritoriului european (ORATE) este un program de cercetare aplicată în domeniul dezvoltării teritoriale și este finanțat de INTERREG și statele membre. Obiectivul său este de a furniza responsabililor cu elaborarea politicilor naționale și regionale în Europa date sistematizate și actualizate privind tendințele teritoriale și impactul politicilor asupra regiunilor și teritoriilor europene, date care pot contribui în mod direct la elaborarea și aplicarea acestor politici.

4.6.2

Întreaga cercetare aplicată din cadrul programului ORATE se referă la teritoriul a 29 de țări europene, inclusiv cele 27 de state membre UE plus Norvegia și Elveția.

4.6.3

Este prevăzută creșterea considerabilă a bugetului: de la 7 milioane de euro pentru perioada 2000-2006 se va trece, în cadrul noului program ORATE 2013 pentru perioada 2007-2013, la 34 milioane de euro care, adăugați la contribuțiile naționale, pot ajunge la 45 milioane de euro.

5.1.1

În toate aspectele care țin de teritoriu, valoarea adăugată a unei abordări europene comune este indispensabilă. Experiența acumulată în ultimele decenii și necesitatea de a avea în vedere dimensiunea teritorială a integrării europene presupun o „comunitarizare” a politicilor care privesc abordarea generală a teritoriului european.

5.1.2

Uniunea Europeană aplică numeroase politici comunitare care privesc și afectează teritoriul, cum ar fi politica în domeniul concurenței, rețelele transeuropene de transport, telecomunicații și energie, politica în domeniul mediului, politica agricolă, politica în domeniul cercetării și al dezvoltării tehnologice, politica regională, investițiile BEI etc. Cu toate acestea, UE nu dispune de o abordare comună care să includă, să evalueze și să coordoneze implicațiile acestor politici asupra teritoriului european.

5.1.3

O abordare comună a teritoriului european presupune existența unor obiective și orientări comune europene. Valoarea adăugată a acestor orientări teritoriale europene este evidentă în ceea ce privește obiective cum ar fi: protecția mediului, o dezvoltare urbană policentrică și durabilă, rețelele transeuropene, prevenirea, prin intermediul planurilor europene, a catastrofelor naturale, tehnologice și a schimbărilor climatice.

5.1.4

Așa-numita „metodă comunitară” (5) este cea în care Comisia, din proprie inițiativă sau la inițiativa altor entități comunitare, elaborează propuneri concrete pentru a fi eventual adoptate de Consiliul de Miniștri, după caz, în codecizie cu Parlamentul European.

5.1.5

În cazul unor politici, Consiliul a pus în aplicare așa-numita „metodă deschisă de coordonare”, care presupune o procedură de acțiune politică mai puțin intensă și precisă decât metoda comunitară. CESE consideră că, în cazul chestiunilor care țin de Agenda teritorială, metoda deschisă de coordonare se poate dovedi utilă ca etapă anterioară metodei comunitare. Metoda deschisă de coordonare poate fi utilizată până la aprobarea Tratatului constituțional, care va permite utilizarea metodei comunitare.

5.1.6

Cu toate acestea, astfel cum a demonstrat experiența europeană din alte politici, acest sistem nu este util decât atunci când Comisia joacă un rol foarte activ și se lucrează pe baza unor obiective și orientări foarte precise.

5.1.7

Indiferent de ce se va hotărî în privința proiectului de Tratat de instituire a unei Constituții pentru Europa, care include coeziunea teritorială în titlul secțiunii III, cu sprijinul CESE, articolele următoare ale actualului tratat în vigoare (TCE) ar trebui să servească ca temei juridic pentru elaborarea unei abordări comune pentru teritoriul european, plecând de la premisa că aceasta este de competența Uniunii Europene:

5.2.1

Politica regională comunitară este un instrument esențial pentru coeziunea economică și socială, pentru convergența economică și, în general, pentru procesul integrării europene.

5.2.2

CESE a sprijinit dintotdeauna această politică, care urmărește și obține reducerea disparităților dintre regiunile europene.

5.2.3

Această politică regională, una din cele mai mari reușite dintre politicile comunitare, trebuie să continue să funcționeze pentru a se face față noilor disparități care s-au creat în urma procesului de extindere.

5.2.4

Această politică regională nu este incompatibilă — ci chiar dimpotrivă — cu o nouă politică efectivă a coeziunii teritoriale, propusă în Agenda teritorială, care urmează să fie desfășurată în cadrul noii perioade 2007-2013.

5.3.1

Ultimele două extinderi au dat naștere unor noi provocări pentru teritoriul european, care a trecut de la 15 state membre în 2004 la 27 și și-a sporit populația cu 28 % (de la 382 la 490 de milioane de locuitori) și teritoriul cu 34 % (de la 3,2 la 4,3 milioane de km). Această nouă dimensiune, precum și diversificarea caracteristicilor sale teritoriale dă naștere necesității stringente a creării unei viziuni de ansamblu a acestei realități teritoriale și geografice și a posibilelor sale modificări.

5.3.2

Ultimele două extinderi reprezintă o provocare teritorială importantă, pe care Comisia Europeană trebuie să o analizeze în profunzime.

5.3.3

Numărul regiunilor frontaliere interne și externe a crescut considerabil. Regiunile de frontieră reprezintă o provocare și o ocazie concretă pentru ca procesul de integrare să se concretizeze sub formă de realități tangibile.

5.4.1

Provocările și riscurile care se referă la teritoriul european trebuie rezolvate dintr-o optică europeană. Valoarea adăugată a unei viziuni de ansamblu a teritoriului european nu poate fi pusă la îndoială, iar această viziune trebuie să fie recunoscută ca o necesitate strategică esențială.

5.4.2

Este utilă menționarea unora dintre caracteristicile teritoriului:

Așadar, ca structură fizică și geografică, teritoriul are o importanță strategică fundamentală. Evaluările de impact realizate de Comisie trebuie să includă această abordare teritorială, drept pentru care este necesară colaborarea cu ORATE.

5.5.1

UE trebuie să dispună de un sistem adecvat de guvernanță în cadrul căruia diversele niveluri de guvernabilitate teritorială să fie echilibrate, întrucât asupra teritoriului actual acționează guvernele locale, regionale, naționale și comunitare. Principiul subsidiarității trebuie respectat, asigurându-se, în același timp, coerența și o abordare globală, comună și împărtășită.

5.5.2

De asemenea, este necesar ca societatea civilă să participe la diferite niveluri, prin intermediul unor proceduri structurate de dialog social și civil. Multe state membre și regiuni europene dispun de consilii economice și sociale (sau de organisme similare) în acest scop. Acestea trebuie încurajate să participe activ, împreună cu partenerii sociali și alte organizații ale societății civile la sistemele de consultare și de guvernanță a chestiunilor teritoriale.

6.1

Agenda teritorială se bazează pe documentul „Situația și perspectivele teritoriului Uniunii Europene” care, mai curând decât un document de sinteză, reprezintă un document la care președințiile semestriale succesive și-au adăugat propriile contribuții. Documentul prezintă în 197 de puncte toate provocările legate de teritoriu și, în acest sens, reprezintă un text orientativ foarte util, pe baza căruia Comisia ar trebui să propună un plan de acțiune.

6.2

Agenda teritorială ar trebui să cuprindă strategiile teritoriale ale statelor membre și să ia în considerare dimensiunea teritorială a celorlalte politici comunitare vizând atingerea complementarităților și sinergiilor pentru a se ajunge la o sinteză europeană prin intermediul unor orientări privind strategia teritorială pentru UE, propusă la punctul 8.

6.3

Agenda teritorială a UE trebuie să urmărească o dezvoltare durabilă pe plan economic, social și al protecției mediului.

7.1.1

Coeziunea teritorială urmărește obiectivul introducerii unei abordări teritoriale europene care să servească drept cadru strategiilor teritoriale formulate și aplicate de statele membre și de regiuni și compatibilitatea acestora.

7.1.2

Coeziunea teritorială trebuie să se concentreze în primul rând pe chestiunile care se referă la amenajarea teritoriului și, în al doilea rând, la cele care vizează planificarea urbană și regională. Astfel cum a semnalat CEMAT (6) în 1994: „Amenajarea teritoriului este instrumentul ideal pentru aplicarea dezvoltării durabile la scară teritorială”.

7.1.3

În această privință, este necesar să se facă eforturi în sensul clarificării conceptuale, metodologice și lingvistice a amenajării teritoriului. Amenajarea teritoriului reprezintă o abordare interdisciplinară și constituie o prioritate transversală care afectează diverse aspecte și, mai ales, mediul, transporturile și comunicațiile, locuința, așezările umane și industriale etc.

7.2.1

În cadrul Strategiei Lisabona, CESE propune o dezvoltare economică mai echilibrată pe teritoriul european, astfel încât toți cetățenii și toate teritoriile să beneficieze de dezvoltare, inclusiv regiunile cu dezavantaje naturale și structurale permanente (7).

7.2.2

Ansamblul politicilor europene trebuie să promoveze obiectivul coeziunii sociale. CESE propune ca printre obiectivele Agendei teritoriale să fie incluse cele ale coeziunii sociale, întrucât teritoriul reprezintă locul în care locuiesc oamenii, locul în care se regăsesc oportunitățile și problemele acestora.

7.2.3

O dezvoltare policentrică pentru zonele urbane și metropolitane și o relație corespunzătoare între acestea și regiunile periferice și rurale pot întări echilibrul economic și social în Europa. Lupta împotriva sărăciei și marginalizării sociale, integrarea imigranților (8), avântul politicilor din domeniul locuinței, egalitatea șanselor și dezvoltarea serviciilor publice de calitate trebuie să reprezinte câteva dintre obiectivele fundamentale ale abordării teritoriale.

7.3.1

Toate rapoartele recente privind schimbările climatice atrag atenția asupra gravității problemei. Este evident că încălzirea planetei este un fapt, nu doar o opinie. Multe din efectele schimbărilor climatice încep să se manifeste la nivelul teritoriului. Amenajarea teritoriului trebuie să se confrunte cu această nouă provocare pentru a se încerca diminuarea și remedierea efectelor pe care schimbările climatice le vor avea asupra teritoriului.

7.3.2

Este necesară elaborarea unui plan european pentru a face față riscurilor și catastrofelor naturale. Nu este un plan științifico-fantastic. Raportul recent al economistului Stern (9), solicitat de guvernul britanic, reflectă în ce măsură planeta se află în pericol: ar trebui investit cel puțin 1 % din PIB-ul mondial în lupta împotriva schimbărilor climatice pentru a evita situația în care costurile globale și riscurile inerente ar putea provoca o scădere cu 5 % a PIB-ului mondial, care poate ajunge la 20 % din PIB-ul mondial, dacă efectele cele mai nocive ale încălzirii cunosc un progres similar celui actual.

7.3.3

Schimbările climatice pot afecta negativ coeziunea și competitivitatea, calitatea vieții și dezvoltarea durabilă într-un termen mai scurt decât cel prevăzut până acum, potrivit raportului recent al grupului de experți ai ONU privind schimbările climatice, prezentat la Paris, la 2 februarie 2007. CESE propune să se țină seama de efectele schimbărilor climatice în amenajarea teritoriului.

7.3.4

Printre riscurile demne de menționat trebuie incluse cele legate de catastrofele tehnologice (crize radioactive, chimice sau bacteriologice) produse de accidente sau de atacuri teroriste și trebuie prevăzute eventuale deplasări masive ale populației.

7.4.1

Ideea unor rețele transeuropene de transport (RTE-T) a apărut la sfârșitul anilor '80, în contextul pieței unice. Conceptul de piață unică și de liberă circulație nu avea sens decât dacă diversele rețele naționale și regionale de transport erau interconectate printr-un sistem european de infrastructuri moderne și eficiente.

7.4.2

Din 1992, Tratatul dedică titlul XV (articolele 154, 155 și 156) rețelelor transeuropene. Cincisprezece ani mai târziu bilanțul este dezamăgitor, chiar îngrijorător. Dificultățile privind finanțarea și lipsa de voință politică sunt motivele acestui trist bilanț. CESE deplânge faptul că guvernele au lăsat în uitare și în voia abandonului politic inițiativa de creștere (10) din 2003, care prevedea construirea unor mari rețele transeuropene. CESE se întreabă în ce măsură lipsa unei viziuni globale asupra teritoriului european și infrastructurilor acestuia stau la baza bilanțului mediocru al rețelelor transeuropene de transport, telecomunicații și energie.

7.4.3

CESE dorește să sublinieze că unul din obiectivele fundamentale trebuie să fie accesibilitatea corespunzătoare și posibilitatea de conectare la rețelele de transport a tuturor persoanelor și teritoriilor. Acest obiectiv poate fi atins prin intermediul unei rețele paneuropene echilibrate și al unui acces corespunzător la aceasta al orașelor mici, al zonelor rurale și al regiunilor insulare.

7.4.4

La ora actuală, Europa nu dispune de o rețea corespunzătoare de energie (energie electrică, petrol și gaze). Această lacună poate paraliza activitatea economică. De asemenea, regiunile și teritoriile care nu au în prezent acces la aceste rețele sunt foarte defavorizate.

7.4.5

Este fundamentală situarea abordării teritoriale în contextul politicii europene privind energia, atât din punctul de vedere al protecției resurselor naturale, cât și din cel al coeziunii sociale și teritoriale.

7.4.6

De asemenea, pentru buna aplicare a Strategiei Lisabona, este necesar ca toate teritoriile și toți cetățenii să aibă acces la societatea informațională și la rețelele acesteia, la circulația cunoașterii și la formare. Agenda teritorială a UE trebuie să considere prioritară această abordare.

7.5.1

Obiectivul protecției mediului fizic, al conservării mediului natural și al biodiversității în Europa poate fi atins numai printr-o abordare politică comună privind teritoriul. Din acest punct de vedere, valoarea adăugată europeană este fundamentală.

7.5.2

Agenda teritorială trebuie să pună bazele unei noi politici europene mai eficiente de protecție a mediului și de conservare a biodiversității (11).

7.6.1

Europa dispune de un patrimoniu cultural extrem de bogat pe care UE are obligația de a-l ocroti. Toate regiunile Europei dispun de o mare diversitate culturală ce reprezintă temelia istoriei și identității europenilor.

7.6.2

Agenda teritorială trebuie să promoveze conservarea acestui patrimoniu cultural atât de bogat și de divers, întrucât reprezintă un factor endogen de dezvoltare economică și de coeziune socială.

8.1

Orientările pentru o strategie teritorială a UE trebuie să vizeze maxima eficiență economică, coeziunea socială și durabilitatea mediului, în spiritul principiului subsidiarității și proporționalității.

8.2

Fără a aduce atingere competențelor în materie de politici de amenajare a teritoriului ale statelor și ale regiunilor, orientările pentru o strategie teritorială durabilă privind teritoriul comunitar reprezintă un cadru de referință pentru teritoriul european, menit să confere sens și conținut coeziunii teritoriale.

8.3

Orientările pentru o strategie teritorială care urmăresc coeziunea economică, socială și teritorială trebuie să abordeze în mod prioritar următoarele aspecte: