3.4.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 99/39

—

având în vedere raportul anual referitor la activitățile Ombudsmanului European în 2009,

—

având în vedere articolul 24 al treilea paragraf și articolul 228 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—

având în vedere articolele 41 și 43 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

—

având în vedere Decizia 94/262/CECO, CE, Euratom a Parlamentului European, din 9 martie 1994, privind statutul și condițiile generale de exercitare a funcțiilor de Ombudsman (1),

—

având în vedere acordul-cadru de cooperare încheiat între Parlamentul European și Ombudsman la 15 martie 2006, care a intrat în vigoare la 1 aprilie 2006,

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 5 octombrie 2005 intitulată „Competența de a adopta și de a transmite comunicări Ombudsmanului European și de a autoriza funcționarii publici să se prezinte în fața Ombudsmanului European” (SEC(2005)1227),

—

având în vedere Decizia 2008/587/CE, Euratom a Parlamentului European din 18 iunie 2008 de modificare a Deciziei 94/262/CECO, CE, Euratom, privind statutul și condițiile generale de exercitare a funcțiilor de Ombudsman (2),

—

având în vedere revizuirea de către Ombudsman a normelor de aplicare, astfel încât acestea să reflecte modificările aduse statutului, modificări intrate în vigoare la 1 ianuarie 2009,

—

având în vedere rezoluțiile sale precedente privind activitățile Ombudsmanului European,

—

având în vedere articolul 205 alineatul (2) a doua și a treia teză din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru petiții (A7-0275/2010),

A.

întrucât raportul anual privind activitatea Ombudsmanului European în 2009 a fost prezentat oficial Președintelui Parlamentului European la 19 aprilie 2010 și întrucât Ombudsmanul, dl Nikiforos Diamandouros, și-a prezentat raportul în fața Comisiei pentru petiții la 4 mai 2010 la Bruxelles;

B.

întrucât articolul 24 din TFUE prevede că „orice cetățean al Uniunii se poate adresa Ombudsmanului instituit în conformitate cu dispozițiile articolului 228”;

C.

întrucât articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale prevede că „orice persoană are dreptul de a beneficia, în ce privește problemele sale, de un tratament imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil din partea instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii”;

D.

întrucât articolul 43 din Cartă prevede că „orice cetățean al Uniunii, precum și orice persoană fizică sau juridică care are reședința sau sediul social într-un stat membru au dreptul de a sesiza Ombudsmanul European cu privire la cazurile de administrare defectuoasă în activitatea instituțiilor sau organelor comunitare, cu excepția Curții de Justiție și a Tribunalului de Primă Instanță în exercitarea funcțiilor lor jurisdicționale”;

E.

întrucât, ca urmare a intrării în vigoare a TFUE, politica externă și de securitate comună și activitatea Consiliului European depind de mandatul Ombudsmanului;

F.

întrucât, în conformitate cu articolul 228 din TFUE, Ombudsmanul este de acum înainte „ales, după fiecare alegere a Parlamentului European, pe durata legislaturii”, și nu va mai fi „desemnat” de către Parlament;

G.

întrucât activitatea Ombudsmanului contribuie la realizarea unei Uniuni „în cadrul căreia deciziile se iau cu respectarea deplină a principiului transparenței și cât mai aproape cu putință de cetățeni”, după cum este prevăzut la articolul 1 al doilea paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană;

H.

întrucât, în 2009, Ombudsmanul a înregistrat 3 098 plângeri, în comparație cu 3 406 în 2008, dintre acestea 727 (23 %) încadrându-se în mandatul său, în comparație cu 802 în 2008;

I.

întrucât în 2009, Ombudsmanul a deschis 335 anchete în temeiul plângerilor și 318 anchete au fost finalizate și încheiate, dintre care 311 au fost deschise ca urmare a depunerii plângerilor și 7 au fost lansate din inițiativa Ombudsmanului;

J.

întrucât în 179 de cauze încheiate în 2009 (56 % din total) instituția în cauză a acceptat o soluție amiabilă sau a rezolvat problema, ceea ce indică faptul că instituțiile și organele comunitare sunt dispuse să considere plângerile adresate Ombudsmanului drept un prilej de a remedia erorile comise și de a coopera cu Ombudsmanul, în beneficiul cetățenilor;

K.

întrucât în 2009 Ombudsmanul a identificat existența unei administrări defectuoase în 12 % din cauze (37 anchete), ceea ce a condus la comentarii critice în 35 de cauze;

L.

întrucât în 2009 au fost emise 15 proiecte de recomandare;

M.

întrucât cel mai frecvent tip de presupusă administrare defectuoasă privea lipsa de transparență, inclusiv refuzul dreptului la informare (36 % dintre anchete), nedreptatea sau abuzul de putere (14 %), întârzierile evitabile (13 %), viciile de procedură (13 %), neglijența (6 %), nerespectarea obligațiilor Comisiei de exercitare a rolului său de gardian al tratatelor (6 %), erorile de drept (6 %) și discriminarea (5 %);

N.

întrucât durata medie de procesare a plângerilor a ajuns de la 13 luni în 2008 la 9 luni în 2009, ceea ce indică eforturile depuse de Ombudsman pentru a reduce durata medie a anchetelor acestuia și spiritul de cooperare al instituțiilor respective;

O.

întrucât niciun caz de administrare defectuoasă nu a condus la întocmirea unui raport special la Parlamentul European în 2009;

P.

întrucât comentariile critice și recomandările Ombudsmanului nu sunt obligatorii din punct de vedere juridic, ci au ca obiect încurajarea autocontrolului instituțiilor și al organelor Uniunii și permit evitarea producerii erorilor și disfuncțiunilor pe viitor;

Q.

întrucât rolul Ombudsmanului a evoluat de la crearea acestei funcții, datorită independenței acestuia și controlului democratic al activităților exercitat de Parlament și de către Comisia pentru petiții;

R.

întrucât este esențial ca instituțiile și organele europene să valorifice la maximum resursele necesare pentru a-și îndeplini obligația de a răspunde cetățenilor prompt și la obiect la solicitările, plângerile și petițiile lor;

S.

întrucât Parlamentul a adoptat, prin rezoluția sa din 6 septembrie 2001, Codul bunei conduite administrative, redactat de Ombudsman (3);

T.

întrucât rețeaua europeană a Ombudsmanilor permite redirecționarea petiționarilor către mediatori sau organe similare ce se presupune că oferă ajutorul pe care îl pot furniza la nivelul lor, pentru a schimba informații și bune practici;

U.

întrucât activitățile Ombudsmanului și ale Comisiei pentru petiții sunt complementare și favorizează o mai mare eficacitate a activităților respective,

1.

aprobă raportul anual privind activitățile Ombudsmanului European în 2009;

2.

subliniază faptul că intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona consolidează legitimitatea democratică a Ombudsmanului ca urmare a alegerii sale de către Parlament și extinde mandatul acestuia în domeniul politicii externe și de securitate comune și în domeniul activităților Consiliului European;

3.

salută faptul că, odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Carta drepturilor fundamentale, care este de acum înainte obligatorie din punct de vedere juridic, definește dreptul la o bună administrare ca unul dintre drepturile fundamentale de care beneficiază cetățenii Uniunii; îl invită, prin urmare, pe Ombudsman ca, în instrumentarea cotidiană a plângerilor, să vegheze la respectarea Cartei drepturilor fundamentale;

4.

estimează că transparența, accesul la informație și respectarea dreptului la buna administrare sunt condiții prealabile indispensabile pentru menținerea încrederii cetățenilor în capacitatea instituțiilor de a concretiza drepturile acestora;

5.

consideră, prin urmare, că sintagma „administrare defectuoasă” ar trebui interpretată în continuare într-un sens larg, astfel încât să includă nu numai cazurile de încălcare a unor norme juridice sau principii generale de drept administrativ european, cum ar fi obiectivitatea, proporționalitatea și egalitatea, nediscriminarea și respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ci și cazurile în care o instituție nu acționează în mod coerent și cu bună credință sau nu ține seama de așteptările legitime ale cetățenilor, inclusiv atunci când instituția s-a angajat ea însăși să respecte anumite norme și standarde, fără a fi obligată la acest lucru de tratate sau de legislația secundară;

6.

felicită Ombudsmanul pentru prezentarea clară și cuprinzătoare a activităților sale; propune, totuși, ca în viitoarele rapoarte rezumatul activităților și analiza tematică să pună mai mult accentul pe problemele structurale și pe tendințele generale;

7.

consideră că Ombudsmanul și-a exercitat competențele într-un mod activ și echilibrat în perioada de raportare, atât în ceea ce privește examinarea și instrumentarea plângerilor, desfășurarea și încheierea anchetelor, cât și menținerea unor relații constructive cu instituțiile și organele Uniunii și încurajarea cetățenilor de a-și exercita drepturile în raport cu acestea;

8.

salută relația excelentă dintre Ombudsman și Comisia pentru petiții în cadrul instituțional, în ceea ce privește respectarea reciprocă a competențelor și prerogativelor lor; încurajează practica deja stabilită de Ombudsman de a asigura prezența unui reprezentant la toate reuniunile Comisiei pentru petiții;

9.

apreciază contribuția esențială a rețelei europene a ombudsmanilor reprezentată în 32 de țări de 94 de birouri, dintre care face parte Comisia pentru petiții, în conformitate cu principiul subsidiarității; salută colaborarea dintre Ombudsmanul European și ombudsmanii și organele similare de la nivelurile naționale, regionale și locale din statele membre;

10.

ia act de faptul că în 2009 Ombudsmanul a primit 3 098 de plângeri și că 318 anchete au fost finalizate și încheiate;

11.

salută numărul mare de proceduri încheiate printr-un acord amiabil sau de către instituția în cauză (56 %), ceea ce arată cooperarea constructivă dintre Ombudsman și instituțiile și organele Uniunii; încurajează Ombudsmanul, instituțiile și organele Uniunii să continue să depună eforturi în acest sens;

12.

salută eforturile depuse de către Ombudsman, ce au avut drept rezultat reducerea duratei medii a anchetelor la 9 luni; solicită ca toate instituțiile și organele Uniunii să fie dotate cu resurse bugetare și umane necesare pentru a asigura o procedură rapidă privind plângerile și petițiile;

13.

ia act de faptul că mai mult de o treime dintre anchetele deschise de către Ombudsman în 2009 se referă la lipsa de transparență; solicită ca prezenta revizuire a Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 să nu restrângă dreptul actual de acces la informație și la documente, ci să adopte o abordare mai proactivă;

14.

salută progresele realizate în 2009 privind facilitarea accesului Ombudsmanului la documente confidențiale ale Consiliului;

15.

notează strategia de comunicare și dezvoltare a site-ului internet care, conform Ombudsmanului, a contribuit la reducerea numărului de plângeri inadmisibile și îl încurajează pe Ombudsman să continue să depună eforturi pentru a informa cetățenii europeni cu privire la funcțiile sale și limitele competențelor sale, precum și asupra drepturilor acestora;

16.

se alătură avizului Ombudsmanului, conform căruia, dincolo de respectarea normelor constrângătoare ce au forță obligatorie în administrație, dezvoltarea unei adevărate culturi a serviciului pentru cetățeni este definitorie pentru buna administrare; îl invită, prin urmare, pe Ombudsman să ia mai multe inițiative pentru a promova această cultură a serviciului în rândul instituțiilor și cetățenilor europeni;

17.

regretă numărul mare de plângeri privind întârzierile evitabile în înregistrarea cererilor, instrumentarea dosarelor și luarea de decizii; propune să prevadă, în cadrul revizuirii regulamentului financiar, compensații financiare în cazul întârzierilor evidente și prelungite;

18.

ia act de faptul că Ombudsmanul a finalizat o anchetă din proprie inițiativă privind normele aplicate de către Comisie cererilor cetățenilor de a accede la documente referitoare la proceduri de infracțiune; încurajează consolidarea cooperării cu Comisia pentru petiții și propune Ombudsmanului să o informeze în permanență pe aceasta în legătură cu anchetele din proprie inițiativă pe care le realizează și rezultatele obținute; invită Comisia să adopte o atitudine mai deschisă și proactivă în ceea ce privește informațiile privind procedurile de infracțiune;

19.

estimează că Codul de bună conduită administrativă propus de Ombudsman și aprobat de către Parlament în rezoluția sa din 6 septembrie 2001, servește drept ghid și referință personalului din toate organele și instituțiile comunitare; salută faptul că Codul de bună conduită a fost aprobat de Comitetul Economic și Social European; salută, de asemenea, faptul că un protocol de acord a fost încheiat cu Banca Europeană de Investiții privind instrumentarea plângerilor; invită Ombudsmanul să ia în calcul o revizuire a Codului de bună conduită administrativă bazată pe experiența ultimilor 10 ani, și pe această bază să vegheze la promovarea și schimbul de bune practici;

20.

regretă faptul că plângerile primite de ombudsmanii naționali privind aplicarea defectuoasă a dreptului comunitar de către un stat membru nu fac obiectul unui recensământ al Ombudsmanului European; propune Ombudsmanului European să ia în calcul punerea acestora în comun pentru a permite o mai bună înțelegere a problemei;

21.

invită Ombudsmanul să încurajeze ombudsmanii naționali să procedeze la schimburi regulate cu partenerii lor naționali după modelul de schimburi stabilite între Ombudsmanul European și Parlament;

22.

invită Comisia Europeană să elaboreze o lege administrativă europeană comună tuturor organelor, instituțiilor și agențiilor Uniunii;

23.

atrage atenția Ombudsmanului asupra noii proceduri de selecție a personalului prin EPSO și propune o monitorizare a punerii acestuia în aplicare și o analiză a evoluțiilor constatate;

24.

sprijină ideea portalului intranet comun tuturor membrilor rețelei europene a ombudsmanilor pentru a asigura o difuzare regulată a rezultatelor;

25.

încredințează președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, precum și raportul Comisiei pentru petiții, Consiliului, Comisiei, Ombudsmanului european, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și mediatorilor lor sau organelor competente similare.