Protecția consumatorilor: îmbunătățirea educației și a gradului de conștientizare de către consumatori în materie de finanțe și credit

P6_TA(2008)0539

Rezoluția Parlamentului European din 18 noiembrie 2008 referitoare la protecția consumatorilor: îmbunătățirea educației și a gradului de conștientizare de către consumatori în materie de credite și finanțare (2007/2288(INI))

(2010/C 16 E/01)

Parlamentul European,

1.   salută inițiativele Comisiei în domeniul educației financiare a consumatorilor, în special instituirea, cu puțin timp în urmă, a Grupului de experți privind educația financiară, precum și intenția sa de a publica o bază de date on-line, cuprinzând programele și cercetarea în materie de educație financiară în UE; consideră că acest Grup de experți ar trebui să aibă responsabilități și competențe clare; sugerează ca grupului respectiv să i se ceară în special să analizeze valoarea adăugată și cele mai bune practici în domeniul educației financiare a UE și al serviciile financiare transfrontaliere;

2.   subliniază că obiectivul educării și sensibilizării consumatorilor în materie de finanțe și credit este îmbunătățirea conștientizării de către consumatori a realităților economice și financiare pentru a înțelege angajamentele economice și pentru a evita riscurile inutile, supraîndatorarea și excluderea financiară; consideră că acțiunile de formare și de informare trebuie să permită consumatorilor o abordare independentă, bazată pe propria lor apreciere, a produselor financiare care li se oferă sau la care preconizează să recurgă;

3.   constată că criza „creditelor ipotecare subprime” reprezintă nu numai o ilustrare a pericolelor de informare inadecvată a debitorilor, dar și lipsa de înțelegere și cunoaștere a unor astfel de informații ce a condus la o percepere insuficientă de către consumatori a riscurilor de insolvabilitate și de supraîndatorare;

4.   subliniază că existența unor consumatori a căror capacitate de decizie este întărită și care sunt bine informați contribuie la consolidarea concurenței, a calității și a inovației în sectorul serviciilor bancare și financiare și reamintește că investitorii formați și încrezători pot furniza lichidități suplimentare pe piețele de capital pentru investiții și dezvoltare;

5.   subliniază importanța stabilirii gradului de cultură financiară în statele membre și a înțelegerii valorii adăugate pe care o poate aduce Uniunea Europeană, precum și importanța definirii necesităților educaționale pentru anumite grupuri țintă, în conformitate cu un catalog de criterii, cum ar fi vârsta, venitul și nivelul de educație;

6.   recunoaște rolul inițiativelor private, al sectorului serviciilor financiare și al organizațiilor de consumatori atât la nivel comunitar, cât și la nivel național, în definirea nevoilor specifice ale grupurilor țintă cu privire la educația financiară, în evidențierea punctelor slabe și a deficiențelor din cadrul programelor educaționale existente, precum și în asigurarea de informații financiare pentru consumatori, de exemplu prin intermediul instrumentelor on-line, al campaniilor în mass-media și al campaniilor de educare etc. destinate planificării financiare;

7.   este de părere că programele de educație financiară își ating eficacitatea maximă doar dacă se adresează nevoilor unui grup țintă specific și, după caz, sunt personalizate; mai mult, consideră că toate programele de educație financiară ar trebui să contribuie la îmbunătățirea gestionării realiste și în cunoștință de cauză a posibilităților financiare ale fiecărui individ; ar trebui să se analizeze posibilitatea de dezvoltare a unor programe de ameliorare a capacităților adulților în domeniul financiar;

8.   invită Comisia să dezvolte, în cooperare cu statele membre, la nivelul UE, programe educaționale în domeniul finanțelor personale, bazate pe reguli și principii comune, care pot fi adaptate necesităților tuturor statelor membre și aplicate în acestea, stabilind indicatori și promovând schimburi de bune practici;

9.   subliniază că educația financiară poate completa, dar nu se poate substitui dispozițiilor coerente în materie de protecție a consumatorilor din cadrul legislației privind serviciile financiare, și nici reglementărilor și strictei supravegheri a instituțiilor financiare;

10.   recunoaște rolul important al sectorului privat și, în special, al instituțiilor financiare, în asigurarea consumatorilor cu informații privind serviciile financiare; subliniază totuși că educația financiară ar trebui să fie corectă, echidistantă și transparentă, astfel încât să servească intereselor consumatorului, și că trebuie să se deosebească în mod clar de consilierea comercială sau de publicitate; în vederea atingerii acestui obiectiv, încurajează instituțiile financiare să elaboreze coduri de conduită pentru personalul propriu;

11.   recunoaște necesitatea găsirii unui echilibru delicat între asigurarea de informații necesare consumatorilor pentru a lua decizii financiare în cunoștință de cauză și suprasolicitarea consumatorilor cu informații; acordă prioritate calității, nu cantității, precum, de exemplu, informațiilor de înaltă calitate, care sunt accesibile, concrete, ușor de înțeles, destinate sporirii capacității consumatorilor de a lua decizii responsabile și în cunoștință de cauză;

12.   consideră că este necesară o informație eficace, clară și inteligibilă, în special în mesajele publicitare pentru produsele financiare, și că instituțiile financiare ar trebui să furnizeze informații suficiente înaintea încheierii contractelor și în special să aplice cu strictețe normele prevăzute de Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele de instrumente financiare (3) și de Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori (4); solicită Comisiei să prezinte în mod coerent propuneri legislative specifice privind un sistem armonizat de informare și de protecție a consumatorului, în special în ceea ce privește creditul ipotecar (cum ar fi fișe de informații europene normalizate, armonizate, simple și comparabile, care să conțină indicații comune privind rata anuală a dobânzii etc.);

13.   recomandă ca programele în materie de educație financiară să se axeze pe aspecte importante ce țin de planificarea vieții, cum ar fi aspectele de bază legate de economii, datorii, asigurări și pensii;

14.   solicită Comisiei să-și continue eforturile de promovare a dialogului între părțile implicate;

15.   sugerează majorarea liniei bugetare 17 02 02 pentru finanțarea unor activități la nivelul UE, având drept obiectiv îmbunătățirea nivelului de formare financiară al consumatorilor și a culturii financiare a acestora; solicită Comisiei să vină cu contribuții pentru ridicarea gradului de conștientizare la nivelul UE prin sprijinirea organizării, la nivel național și regional, de conferințe, seminarii, campanii de mass-media și de sensibilizare, precum și de programe educaționale cu participare transfrontalieră, în special în materie de servicii financiare cu amânuntul și de gestionare a creditului/datoriei la nivel de gospodărie casnică;

16.   invită Comisia să dezvolte în continuare și să actualizeze instrumentul on-line Dolceta și să ofere acest serviciu în toate limbile oficiale; sugerează Comisiei să includă pe pagina de internet a serviciului Dolceta un link către baza de date on-line pe care intenționează să o creeze și care va cuprinde programele regionale și naționale în materie de educație financiară; sugerează că site-ul Dolceta ar trebui să includă link-uri, pe țări, către site-urile internet ale organismelor publice și private care își desfășoară activitatea în domeniul educației financiare;

17.   solicită Comisiei să includă în Tabloul de bord al piețelor de consum indicatori privind disponibilitatea și calitatea educației financiare;

18.   invită Comisia să inițieze campanii de informare pentru a crește gradul de conștientizare al consumatorilor cu privire la drepturile lor, conform legislației UE, în domeniul serviciilor financiare;

19.   subliniază nevoia ca statele membre să realizeze, cu sprijinul Comisiei, studii periodice, în cooperare cu diverse categorii sociale și de populație din statele membre, privind nivelurile actuale ale culturii financiare în rândurile populației, în vederea identificării domeniilor prioritare de acțiune și a garantării, în acest fel, a unei desfășurări corespunzătoare, prompte și eficiente a programelor de educație financiară în sprijinul populației;

20.   încurajează statele membre să includă educația financiară în programa generală a ciclului primar și secundar elaborată de instituțiile competente, menită să dezvolte competențele necesare în viața de zi cu zi, și să organizeze cursuri sistematice pentru profesori, în acest domeniu;

21.   subliniază necesitatea unui proces educațional permanent, pentru ambele părți, adică atât pentru consilierii financiari, cât și pentru consumatori, astfel încât să se garanteze furnizarea unor informații de calitate, corespunzătoare celor mai recente evoluții din sectorul serviciilor financiare;

22.   este de părere că efectele de sinergie dintre diferitele organizații educaționale nu sunt utilizate suficient; solicită, prin urmare, statelor membre să instituie o rețea de educație financiară, la care să ia parte atât sectorul public, cât și cel privat, și să încurajeze cooperarea și dialogul între toți actorii;

23.   încurajează statele membre să acorde o atenție deosebită nevoilor educaționale ale pensionarilor și lucrătorilor la finalul carierei profesionale, care ar putea fi expuși riscului de excludere financiară, precum ale tinerilor care își încep cariera profesională și se confruntă cu dificultatea de a hotărî cum să utilizeze în mod adecvat noul lor venit;

24.   invită statele membre să instituie programe de formare în domeniul economic și al serviciilor financiare pentru lucrătorii sociali, deoarece aceștia sunt în contact cu persoanele expuse riscului de sărăcie sau celui de îndatorare excesivă;

25.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și guvernelor statelor membre.

(1)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0011.

(2)  JO C 175 E, 10.7.2008, p. 392.

(3)  JO L 145, 30.4.2004, p. 1.

(4)  JO L 133, 22.5.2008, p. 66.