This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Asigurarea generală: a treia directivă
Uniunea Europeană instituie un sistem de autorizare unică care permite întreprinderilor de asigurare cu sediul social într-un stat membru al UE să îşi deschidă sucursale şi să opereze în regim de liberă prestare a serviciilor sub controlul statului membru în care se află sediul social al asigurătorului. Obiectivul este de a permite titularilor de poliţe de asigurare să obţină acoperirea care corespunde cel mai bine nevoilor lor.
ACT
Directiva 92/49/CEE a Consiliului din 18 iunie 1992 de coordonare a actelor cu putere de lege şi actelor administrative privind asigurarea generală directă şi de modificare a Directivelor 73/239/CEE şi 88/357/CEE (a treia directivă privind „asigurarea generală”) [A se vedea actele de modificare].
SINTEZĂ
Directiva se aplică asigurărilor şi iniţierii unor activităţi independente de asigurare generală directă practicate de întreprinderile de asigurare cu sediul într-un stat membru sau care doresc să se stabilească într-un stat membru.
Iniţierea activităţii de asigurare
Întreprinderile care doresc să iniţieze activităţi de asigurare directă trebuie să solicite o autorizaţie administrativă din partea autorităţilor statului membru de origine. Această autorizaţie îi permite întreprinderii să desfăşoare activităţi în conformitate cu dreptul de stabilire sau cu libertatea de a presta servicii.
Întreprinderile de asigurare care iniţiază activităţi de asigurare directă trebuie să adopte forma prevăzută.
Aceste întreprinderi trebuie:
De asemenea, întreprinderile trebuie să comunice autorităţilor competente identitatea acţionarilor şi a asociaţilor.
Armonizarea condiţiilor de exercitare
Supravegherea financiară a întreprinderilor de asigurare este de competenţa exclusivă a statelor membre. Acestea trebuie să verifice ansamblul activităţilor întreprinderii de asigurare, solvabilitatea sa şi constituirea provizioanelor tehnice şi a activelor reprezentative. La rândul lor, întreprinderile de asigurare trebuie să furnizeze statelor membre documentele necesare pentru exercitarea controlului şi documentele statistice.
Fiecare întreprindere trebuie să constituie suficiente provizioane tehnice pentru a-şi putea realiza activităţile. Aceste provizioane tehnice şi rezerve de echilibrare sunt constituite prin investiţii şi alte creanţe sau chiar prin alte active.
Autorităţile competente pot retrage autorizaţia acordată unei întreprinderi dacă aceasta:
Dispoziţii referitoare la dreptul de stabilire şi libertatea de a presta servicii
Întreprinderile de asigurare îşi pot deschide sucursale pe teritoriul altor state membre, cu condiţia să informeze autoritatea competentă din statul membru de origine şi să îi transmită anumite informaţii privind, în principal, operaţiunile efectuate în baza dreptului de stabilire sau a libertăţii de a presta servicii.
Titularul de poliţă de asigurare trebuie să fie întotdeauna informat cu privire la statul membru în care se află sediul social al întreprinderii, precum şi cu privire la sucursala cu care va fi încheiat contractul.
Termeni-cheie ai actului
Referinţe
Act |
Intrarea în vigoare |
Termen de transpunere în legislaţia statelor membre |
Jurnalul Oficial |
Directiva 92/49/CEE |
2.7.1992 |
31.12.1993 |
JO L 228 din 11.8.1992 |
Act(e) de modificare |
Intrarea în vigoare |
Termen de transpunere în legislaţia statelor membre |
Jurnalul Oficial |
Directiva 95/26/CE |
7.8.1995 |
18.7.1996 |
JO L 168 din 18.7.1995 |
Directiva 2000/64/CE |
17.11.2000 |
17.11.2002 |
JO L 290 din 17.11.2000 |
Directiva 2002/87/CE |
11.2.2003 |
10.8.2004 |
JO L 35 din 11.2.2003 |
Directiva 2005/1/CE |
13.4.2005 |
13.5.2005 |
JO L 79 din 24.3.2005 |
Directiva 2005/68/CE |
10.12.2005 |
10.12.2007 |
JO L 323 din 9.12.2005 |
Directiva 2007/44/CE |
21.9.2007 |
20.3.2009 |
JO L 247 din 21.9.2007 |
Directiva 2008/36/CE |
21.3.2008 |
- |
JO L 81 din 20.3.2008 |
Modificările şi corecturile succesive aduse Directivei 92/49/CEE au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.
ACTE CONEXE
Directiva 2000/26/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 mai 2000 privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la asigurarea de răspundere civilă auto şi de modificare a Directivelor 73/239/CEE şi 88/357/CEE ale Consiliului (a patra directivă privind asigurarea auto). Textul directivei vizează îmbunătăţirea protecţiei rezidenţilor din statele membre care au fost părţi vătămate ale unui accident de circulaţie pe perioada unei şederi temporare în străinătate, şi anume într-un alt stat membru decât statul de reşedinţă sau într-o ţară terţă al cărei birou naţional de asigurare a aderat la sistemul cărţii verzi. Acesta prevede simplificarea procedurii de indemnizare şi obligaţia companiilor de asigurare de a desemna un reprezentat însărcinat cu soluţionarea cererilor de despăgubire în fiecare stat membru, precum şi crearea unor structuri de informare pentru identificarea asigurătorului responsabil. De asemenea, acesta prevede posibilitatea introducerii unui drept de acţiune directă în favoarea părţilor vătămate în întreaga Uniune Europeană, care permite adresarea cererii de despăgubire direct asigurătorului persoanei responsabile pentru accident.
Ultima actualizare: 25.10.2011