Instrumentul de asistenţă pentru preaderare (IPA)

Instrumentul de asistenţă pentru preaderare (IPA) oferă asistenţă ţărilor angajate în procesul de aderare la Uniunea Europeană (UE) pentru perioada 2007-2013. Astfel, obiectivul IPA este îmbunătăţirea eficacităţii şi coerenţei asistenţei, prin intermediul unui cadru unic pentru consolidarea capacităţii instituţionale, a cooperării transfrontaliere, a dezvoltării economice şi sociale, precum şi a dezvoltării rurale. Asistenţa acordată vine în sprijinul procesului de stabilizare şi de asociere a ţărilor candidate şi a ţărilor potenţial candidate, respectând totodată specificităţile fiecăreia şi procesele în care sunt implicate.

ACT

Regulamentul (CE) nr. 1085/2006 al Consiliului din 17 iulie 2006 de instituire a unui instrument de asistenţă pentru preaderare (IPA) [A se vedea actul/actele de modificare].

SINTEZĂ

Instrumentul de asistenţă pentru preaderare (IPA) este instrumentul financiar al procesului de aderare la Uniunea Europeană (UE) pentru perioada 2007-2013. Asistenţa este acordată pe baza unor parteneriate europene ale ţărilor potenţial candidate şi a unor parteneriate pentru aderare ale ţărilor candidate, care privesc unele ţări din Balcanii de Vest şi Turcia. IPA se doreşte a fi un instrument flexibil şi acordă ajutor în funcţie de progresele realizate de ţările beneficiare şi de nevoile lor, după cum rezultă din evaluări şi din documentele de strategie ale Comisiei.

Natura IPA

Ţările beneficiare sunt împărţite în două categorii, în funcţie de statutul lor (fie ţară candidată inclusă în procesul de aderare, fie ţară candidată potenţială) incluse în procesul de stabilizare şi de asociere, şi anume:

• ţările candidate (Anexa 1 la regulament): Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Croaţia şi Turcia; de la 1 martie 2012, la acestea se adaugă Muntenegru şi Islanda, în virtutea noului lor statut de ţări candidate.
• ţări potenţial candidate după cum au fost definite de Consiliul European de la Santa Maria da Feira (EN) în data de 20 iunie 2000 (Anexa 2 la regulament): Albania, Bosnia şi Herţegovina, Serbia, inclusiv Kosovo conform statutului definit prin hotărârea 1244/1999 a Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Anexele vor fi modificate pe măsură ce statutul ţărilor va evolua în urma unei decizii a Consiliului adoptate cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei.

În cazuri excepţionale şi pentru a garanta coerenţa şi eficacitatea, alte ţări pot beneficia de acţiuni finanţate prin IPA, cu condiţia ca aceste acţiuni să se înscrie într-un cadru regional, transfrontalier, transnaţional sau mondial şi să nu se suprapună cu alte programe ale unor instrumente de ajutor extern ale UE.

IPA a fost conceput pentru a răspunde cât mai bine posibil la cerinţele ţărilor beneficiare în cadrul politicii de preaderare. Scopul său principal este de a susţine consolidarea instituţiilor şi a statului de drept, drepturile omului, inclusiv libertăţile fundamentale, drepturile minorităţilor, egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi şi nediscriminarea, reformele administrative şi economice, dezvoltarea economică şi socială, reconcilierea şi reconstrucţia, cooperarea regională şi transfrontalieră.

Pentru a garanta acţiuni precise, eficiente şi coerente, IPA este alcătuit din cinci componente, care cuprind fiecare priorităţi definite în funcţie de necesităţile ţărilor beneficiare. Două componente se referă la totalitatea ţărilor beneficiare, şi anume:

• componenta asistenţă pentru tranziţie şi consolidarea instituţiilor, destinată consolidării capacităţilor şi a instituţiilor;
• componenta cooperare transfrontalieră, al cărei obiectiv este susţinerea ţărilor beneficiare în domeniul cooperării transfrontaliere, între ele, cu statele membre şi cu UE, sau în cadrul acţiunilor transnaţionale sau interregionale.

Ultimele trei componente se adresează numai ţărilor candidate:

• componenta dezvoltare regională, care are ca obiectiv sprijinirea pregătirii acestora pentru punerea în aplicare a politicii de coeziune a UE, mai precis pentru Fondul european de dezvoltare regională şi Fondul de coeziune;
• componenta dezvoltarea resurselor umane, care priveşte pregătirea pentru participarea la politica de coeziune şi la Fondul social european;
• componenta dezvoltare rurală, care vizează pregătirea pentru politica agricolă comună şi politicile conexe, precum şi Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR).

Astfel, ţările candidate sunt pregătite pentru punerea în aplicare integrală a acquis-ului comunitar la momentul aderării. Pe de altă parte, ţările candidate beneficiază de un sprijin pentru o aliniere progresivă la acquis-ul comunitar. Cu toate acestea, ţările potenţial candidate pot beneficia de acţiuni similare cu cele prevăzute în ultimele trei componente, în cadrul primei componente. Diferenţa constă mai ales în modul de punere în aplicare a acestor acţiuni, beneficiarul fiind obligat să gestioneze descentralizat fondurile comunitare pentru cele trei componente care asigură pregătirea pentru punerea în aplicare a fondurilor structurale şi agricole.

Gestionarea şi punerea în aplicare a IPA

IPA se bazează pe o planificare strategică multianuală, fondată pe marile linii politice definite prin pachetul de extindere al Comisiei, care include acum un cadru financiar indicativ multianual (CFIM). CFIM se prezintă sub forma unui tabel care prezintă, pentru următorii trei ani, sumele pe care Comisia intenţionează să le aloce pe beneficiar şi pe componentă, pe baza necesităţilor şi capacităţilor administrative şi de gestionare a ţării în cauză, respectând criteriile de aderare de la Copenhaga.

Planificarea strategică este apoi disponibilă sub forma unor documente indicative de planificare multianuală, din care CFIM reprezintă cadrul de referinţă. Aceste documente sunt stabilite pentru fiecare ţară beneficiară şi includ principalele domenii de intervenţie prevăzute în ţara dată.

În sfârşit, în ceea ce priveşte acţiunea pe teren, Comisia adoptă programe anuale sau multianuale (în funcţie de componenta de care aparţin), bazate pe documentele indicative de planificare. Acestea sunt aplicate pe baza a trei modalităţi de gestionare: gestionarea centralizată, gestionarea descentralizată sau gestionarea partajată.

Asistenţa IPA poate lua, printre altele, formele următoare:

• investiţii, contracte de achiziţii publice sau subvenţii;
• cooperare administrativă, prin trimiterea unor experţi ai statelor membre;
• participarea la programe sau agenţii comunitare;
• măsuri de sprijinire a procesului de punere în aplicare şi a gestionării programelor;
• sprijin bugetar (acordat în mod excepţional şi în situaţii bine definite).

Regulile de participare pentru punerea în aplicare a diferitelor programe lansate în cadrul IPA sunt suficient de flexibile pentru a asigura eficacitatea instrumentului. Persoanele fizice şi juridice, precum şi organizaţiile internaţionale, pot participa la procedurile de atribuire a contractelor de achiziţii publice sau a contractelor de subvenţii. Pentru aceasta, persoanele fizice sau persoanele juridice trebuie să fie stabilite:

• într-un stat membru al UE sau în Spaţiul Economic European (SEE);
• într-o ţară beneficiară a IPA sau a instrumentului european de vecinătate şi parteneriat (IEVP).

Mai mult, pot participa şi alte persoane fizice şi juridice decât cele menţionate mai sus, în cazul în care aceste ţări beneficiază de acces reciproc la ajutor extern din partea Comunităţii. Accesul reciproc are la bază calitatea de donator a unei ţări sau a unui grup regional de ţări şi face obiectul unei decizii a Comisiei, adoptată după consultarea Comitetului IPA.

În paralel, toate bunurile şi materialul necesare pentru punerea în aplicare a acestor contracte trebuie să respecte normele de origine, şi anume să provină din UE sau dintr-o ţară eligibilă în conformitate cu paragraful precedent. În ceea ce priveşte experţii, aceştia nu fac obiectul condiţiei de naţionalitate.

Totuşi, în situaţii excepţionale, Comisia poate prevede derogarea de la aceste norme. În plus, acţiunile pot fi cofinanţate de către UE şi organizaţii regionale, state membre sau ţări terţe (cu condiţia să existe acces reciproc) sau pot să fie finanţate de UE şi puse în aplicare prin intermediul unei organizaţii internaţionale. În acest caz, persoanele fizice sau juridice eligibile pentru cofinanţările menţionate mai sus pot solicita şi finanţare din partea IPA.

Gestionarea finanţărilor acordate în temeiul acestui regulament respectă condiţiile generale de gestionare a finanţelor comunitare, după cum sunt ele definite prin Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 Comisia este responsabilă de punerea în aplicare a acestuia (gestionare, monitorizare, evaluare, raportare). De asemenea, gestionarea trebuie să respecte cu stricteţe normele privind protejarea intereselor financiare ale Comunităţii. În acest context, Comisia şi Curtea de Conturi au puterea de a controla toţi contractanţii şi subcontractanţii, pe baza documentelor şi la faţa locului, a priori şi a posteriori.

În plus, Comisia este asistată de comitete. Comitetul IPA, instituit prin regulament, are responsabilitatea de a garanta coordonarea şi coerenţa generală a asistenţei acordate în cadrul diferitelor componente. Totuşi, pentru punerea în aplicare a componentelor dezvoltare regională, dezvoltarea resurselor umane şi dezvoltare rurală, Comisia este asistată de comitetele instituite în cadrul fiecăruia dintre fondurile structurale.

Aplicarea IPA face, de asemenea, obiectul unei clauze de suspendare. Această clauză se aplică tuturor ţărilor beneficiare care nu respectă principiile democratice, ale statului de drept, drepturile omului şi ale minorităţilor, angajamentele prevăzute în cadrul parteneriatului (parteneriat pentru aderare sau parteneriat european). Clauza se aplică şi ţărilor care nu înregistrează progrese suficiente în ceea ce priveşte respectarea criteriilor de aderare sau, în cazul ţărilor din Balcanii de Vest, în ceea ce priveşte procesul reformelor. Consiliul poate lua, cu majoritate calificată, măsurile care se impun, la propunerea Comisiei şi cu informarea Parlamentului European.

Context

Acest regulament se înscrie în contextul unui ajutor extern revizuit pentru cadrul financiar multianual 2007-2013, îndeosebi în ceea ce priveşte eficacitatea şi coerenţa, ţinând totodată seama de particularităţile asociate cu asistenţa pentru preaderare. Pentru ca IPA să fie în concordanţă cu ajutorul pentru dezvoltare, acesta vizează în primul rând pregătirea pentru aderare, în viitorul mai mult sau mai puţin apropiat, a ţărilor beneficiare. Una dintre principalele caracteristici ale asistenţei pentru preaderare este funcţia sa de tranziţie, destinată în special pregătirii ţărilor pentru perioada de după aderare.

IPA oferă aşadar un cadru unic şi raţionalizat. Ca atare, acesta înlocuieşte, începând de la data de 1 ianuarie 2007, programele pentru perioada 2000-2006, şi anume:

• programele în favoarea ţărilor candidate, şi anume programele Phare, SAPARD, ISPA, programele de cooperare transfrontalieră (CTF) în cadrul Phare, asistenţa financiară pentru preaderare în favoarea Turciei;
• programele în favoarea ţărilor potenţial candidate, şi anume programul CARDS.

ACTE CONEXE

PUNEREA ÎN APLICARE A IPA

Regulamentul (UE) nr. 80/2010 al Comisiei din 28 ianuarie 2010 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 718/2007 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1085/2006 al Consiliului de instituire a unui instrument de asistenţă pentru preaderare (IPA).

Acest regulament clarifică normele de acordare şi de evaluare a asistenţei pentru preaderare. Printre altele, acesta stabileşte norme comune pentru cele cinci componente tematice ale IPA. Acesta extinde şi posibilităţile de finanţare acordate în temeiul cooperării transfrontaliere.

Regulamentul (CE) nr 718/2007 al Comisiei din 12 iunie 2007 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1085/2006 al Consiliului de instituire a unui instrument de asistenţă pentru preaderare (IPA) [Jurnalul Oficial L 170 din 29.6.2007].

Decizia 2007/766/CE a Comisiei din 14 noiembrie 2007 de stabilire a listei regiunilor şi a zonelor eligibile pentru o finanţare din componenta de cooperare transfrontalieră a instrumentului de asistenţă pentru preaderare (IPA) în scopul cooperării transfrontaliere între statele membre şi ţările beneficiare pentru perioada 2007-2013 [Jurnalul Oficial L 310 din 28.11.2007].

PROGRAMARE

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European şi către Consiliu din 12 octombrie 2011Instrumentul de asistenţă pentru preaderare (IAP) – Revizuire a cadrului financiar indicativ multianual pentru perioada 2012-2013 [COM(2011) 641 final - Nepublicată în Jurnalul Oficial].

Comunicarea Comisiei către Consiliu şi Parlamentul European din 14 octombrie 2009Instrumentul de asistenţă pentru preaderare (IAP) – Cadrul financiar indicativ multianual pentru perioada 2011-2013 [COM(2009) 543 final – Nepublicată în Jurnalul Oficial].

Comunicarea Comisiei către Consiliu şi Parlamentul European din 5 noiembrie 2008Instrumentul de asistenţă pentru preaderare (IPA) cadrul financiar indicativ multianual pentru perioada 2010-2012 [COM(2008) 705 final – Nepublicată în Jurnalul Oficial].

Comunicarea Comisiei către Consiliu şi Parlamentul European din 6 noiembrie 2007Instrumentul de asistenţă pentru preaderare (IPA) – Cadrul financiar indicativ multianual pentru perioada 2009-2011 [COM(2007) 689 final – Nepublicată în Jurnalul Oficial].

Comunicarea Comisiei către Consiliu şi Parlamentul European din 8 noiembrie 2006Instrumentul de asistenţă pentru preaderare (IPA) – Cadrul financiar indicativ multianual pentru perioada 2008-2010 [COM(2006) 672 final – Nepublicată în Jurnalul Oficial].

RAPOARTE

Raportul Comisiei către Consiliu, Parlamentul European şi Comitetul Economic şi Social European din 23 decembrie 2009 – Raportul anual privind punerea în aplicare a instrumentului de asistenţă pentru preaderare (IPA) pentru 2008 [COM(2009) 699 final - Nepublicat în Jurnalul Oficial].

Raportul Comisiei către Consiliu, către Parlamentul European şi către Comitetul Economic şi Social European din 15 decembrie 2008 – Raportul anual IPA pentru 2007 [COM(2008) 850 final - Nepublicat în Jurnalul Oficial].

Ultima actualizare: 08.11.2013